ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3223/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 289 din 2 iunie 2009 a Tribunalului Brașov, inculpatul D.F. (fiul

lui G. și M.) a fost condamnat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C.

pen., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și la interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o perioadă de 4

ani.

În baza art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991,

același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept,

în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau

integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea

publică, a cuțitului, la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.,

pedepsele aplicate inculpatului au fost contopite, acesta urmând să execute

pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza aII-a, lit. b) C. pen.

pe durata executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută

starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei

aplicate, perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de 14

iunie 2008, la zi.

Cererea inculpatului având ca obiect schimbarea

încadrării juridice a infracțiunii din art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit.

i) C. pen. și art. 181 alin. (1) C. pen. a fost respinsă.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus

confiscarea de la inculpat a unui briceag.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. raportat la art.

998 și 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile V.G.F.

suma de 560,32 lei cu titlul de daune materiale (466,6 lei cheltuieli de

spitalizare și 9,16 lei benficiu nerealizat) și suma de 7000 lei cu titlul de

daune morale.

Celelalte pretenții ale părții civile au fost respinse

ca nedovedite.

În baza acelorași temeiuri de drept, inculpatul a fost

obligat și la plata despăgubirilor civile în sumă de 3240,05 lei către partea

civilă Spitalul clinic de urgență Brașov.

După rămânerea definitivă a sentinței s-a dispus

restituirea către inculpat a unor obiecte de îmbrăcăminte aflate la Camera de

corpuri delicte a Tribunalului Brașov.

În baza art. 191 alin. (1), (3) C. pen., inculpatul a

fost obligat să plătească 450 lei cheltuieli judiciare statului.

Prin aceeași hotărâre, a fost condamnat și inculpatul

D.G.F. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 181 alin. (1) C. pen.

și art. 1

1

pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a

reținut, în esență, următoarea situație de fapt: în seara zilei de 14 iunie

2008, în timp ce se prilmba cu motoscuterul prin comună, partea vătămată a

căzut în dreptul locuinței inculpaților D. Inculpatul D.F. i-a reproșat

victimei neatenția în conducere care ar fi putut conduce la lovirea membrilor

familiei sale, aflați la poarta imobilului.

Pe fondul unui conflict mai vechi avut cu inculpatul D.G.F.

și deranjată de reproșul inculpatului D.F., partea vătămată s-a îndreptat spre

acesta din urmă, între cei doi izbucnind o ceartă. Partea vătămată l-a lovit pe

D.F. peste mână, iar în urma îmbrâncelii dintre cei doi, inculpatul a căzut în

râpa din Valea Măierușului.

În aceste momente, la locul faptei a venit și

inculpatul D.G.F. care a lovit victima în spate, în zona hemitoracelui stâng,

cu cuțitul pe care-l avea asupra sa. Între timp, inculpatul D.F. s-a ridicat

din râpă și a lovit-o pe partea vătămată cu un briceag în zona abdominală și în

coapsa piciorului stâng.

Victima a căzut, după care a mai fost lovită de câteva

ori de inculpatul D.F., cu pumnii și picioarele.

Inculpații D. au părăsit locul faptei, amenințându-i

pe cei care îi urmăreau – rudele părții vătămate și alte persoane – că îi vor

tăia cu cuțitele, motiv pentru care aceștia au renunțat la urmărire.

Cei doi inculpați s-au îndreptat apoi spre sediul

postului de poliție, D.F. sesizând telefonic organele de poliție, care iau și

preluat de pe drum și a ridicat cuțitul acestui inculpat, cealaltă armă fiind

aruncată de D.G.F.

Victima, transportată la spital, a suferit o leziune

abdominală care i-a pus viața în primejdie; o leziune toracică. Fără afectarea

organelor interne, care nu i-a pus viața în primejdie și a necesitat 22-24 zile

de îngrijiri medicale; o leziune la nivelul membrului inferior – coapsa stângă

– care nu i-a pus viața în primejdie și a necesitat 22-24 zile de îngrijiri

medicale și o leziune la nivelul ochiului drept care ar fi necesitat spre

vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale.

Raportul de constatare medico-legală nr. 2154/E din 16

iunie 2008 întocmit de Serviciul de medicină legală Craiova mai arată că

intensitatea lovirii în cazul leziunilor toracică și abdominală a fost mare,

iar în cazul leziunii de la nivelul membrului inferior a fost medie.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost

stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de

cercetare a locului faptei, procese-verbale de ridicare a corpurilor delicte,

acte medico-legale, declarațiile părții vătămate și ale martorilor G.S., B.F.,

V.I., V.G., M.M., V.I.S., M.N., C.A.jr., Ț.M., declarațiile inculpaților.

Curtea de Apel Brașov, prin Decizia penală nr. 58/ Ap

din 29 iulie 2009 a respins ca nefondate, apelurile inculpaților, menținând

starea de arest preventiv a inculpatului D.F. și deducând prevenția la zi.

S-a luat act de retragerea apelului declarat de partea

civilă V.F.G.

Apelanții au fost obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a

declarat recurs inculpatul D.F.

Inculpatul a solicitat admiterea recursului și casarea

hotărârilor pronunțate, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

În principal, recurentul inculpat a solicitat

schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în

infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.,

susținând că a lovit victima doar în picior, astfel cum rezultă și din

probatoriul administrat.

În subsidiar, a solicitat reducerea cuantumului

pedepsei aplicate, având în vedere circumstanțele reale și personale ale faptei

și făptuitorului, împrejurarea că a recunoscut și regretă fapta comisă.

Examinând recursul, Înalta Curte constată că acesta nu

este fondat, pentru următoarele considerente:

Din analiza materialului probator administrat în

cauză, Înalta Curte constată că instanțele au reținut în mod corect și complet

situația de fapt, dând încadrarea juridică legală și temeinică infracțiunilor

săvârșite de inculpatul D.F.

Acesta a folosit un briceag cu lama având lățimea de

1,5 – 2 cm (fila 59 dos.urmărire penală). Leziunea abdominală, de intensitate

mare, a interesat intestinele și un vas de sânge important, punând viața

victimei în primejdie; la rândul său, leziunea de la nivelul membrului inferior

a prezentat o gravitate sporită prin interesarea colateralelor venei femurale,

chiar dacă nu a pus în mod nemijlocit, viața părții vătămate în primejdie.

Inculpatul D.F. a recunoscut lovirea victimei cu

cuțitul, iar martorii G.S., B.F., V.I., V.G. și M.M. confirmă acest aspect,

declarațiile lor coroborându-se cu cele ale părții vătămate.

Pe fondul existenței unei stări conflictuale între

părți, agresiunea inculpatului asupra victimei se constituie într-o acțiune de

suprimare a vieții acesteia, rezultatul letal – chiar dacă nu a fost urmărit –

fiind acceptat ca posibil să se producă.

Pentru aceste considerente, critica formulată de

inculpat prin motivele de recurs cu privire la încadrarea juridică a faptei se

dovedește nefondată și va fi respinsă ca atare.

Nefondată este și critica recurentului inculpat în

ceea ce privește cuantumul pedepsei ce i-a fost aplicată.

Instanța a stabilit pedepse orientate spre minimul

special prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului

D.F., având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, precum și

datele personale ale acestuia și constatările referatului de evaluare întocmit

de Serviciul de probațiune din cadrul Tribunalului Brașov.

Înalta Curte constată că procesul de individualizare a

pedepsei a respectat cerințele art. 72 C. pen., fiind puse în evidență, în mod

corespunzător, toate criteriile de stabilire a sancțiunii penale. Totodată,

pedeapsa aplicată de 7 ani și 6 luni închisoare este corespunzătoare și

necesară procesului de resocializare a inculpatului, în spiritul dispozițiilor art.

52 C. pen.

Întrucât în cauză nu se constată motive de reducere a

cuantumului pedepsei, și această critică va fi înlăturată ca nefondată.

În consecință, Înalta Curte va respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpat, neconstatând existența altor motive de casare.

Timpul reținerii și arestării preventive va fi dedus

din pedeapsaa aplicată inculpatului de la 14 iunie 2008, la zi.

Recurentul inculpat va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind

avansat din fondul M.J.L.C.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C.

pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.F. împotriva Deciziei penale nr. 58/ Ap din

29 iulie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 14 iunie 2008 la 13

octombrie 2009.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 13 octombrie 2009.