ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4133/2005

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 566

din 26 noiembrie 2004 a Tribunalului Galați, inculpatul G.A.M. a fost condamnat

pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art.

20, raportat la art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1), raportat la

art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare

și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe

o perioadă de 4 ani.

În baza art. 1

1

pct.

1 din Legea nr. 61/1991, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 luni

închisoare.

În baza dispozițiilor art. 33

lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsele stabilite au

fost contopite, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani

și 6 luni închisoare sporită la 7 ani și 7 luni închisoare și interzicerea pe

un termen de 4 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de

la 27 iulie 2004, la zi.

În baza dispozițiilor art. 118

lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea cuțitului folosit de inculpat la

săvârșirea infracțiunii.

În baza dispozițiilor art. 14

C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de

20.000.000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă T.V. și la plata

sumei de 13.517.375 lei către partea civilă C.A.S. Galați cu titlu de

despăgubiri civile.

Celelalte pretenții civile

formulate de partea civilă T.V. au fost respinse ca nefondate.

În baza art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 1.800.000 lei.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 4 iulie

2004, pe fondul unui conflict spontan, desfășurat în stradă, inculpatul a scos

cuțitul pe care îl avea asupra sa și a lovit-o pe partea vătămată T.V. de trei

ori, în zona abdominală și brațul stâng.

Din raportul de constatare

medico – legală nr. 721/ E din 7 iulie 2004 întocmit de S.M.L. Galați rezultă

că leziunile traumatice suferite de partea vătămată au necesitat 25 – 30 zile

de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie, fiind produse prin lovire

activă cu un corp dur înțepător – tăietor.

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: proces – verbal de sesizare, acte medico – legale,

declarațiile martorilor C.N., B.N., declarațiile inculpatului care, inițial, în

faza de urmărire penală, a recunoscut lovirea părții vătămate cu cuțitul pentru

ca ulterior să susțină că victima s-a înțepat singură în abdomen.

Curtea de Apel Galați, prin

decizia penală nr. 142/ A din 5 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului dispunând menținerea arestării preventive a acestuia și deducerea

prevenției la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C.

pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 800.000 lei.

Instanța de control judiciar

a apreciat criticile formulate de inculpat privind greșita încadrarea juridică

a faptei și nereținerea dispozițiilor art. 73 lit. b), art. 74 – art. 76 C.

pen., ca nefondate.

Împotriva acestei decizii

penale a declarat recurs inculpatul G.A.M., solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârilor atacate și, în principal, schimbarea încadrării juridice

din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat

la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală

gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 73 lit.

b) C. pen.; în subsidiar, s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate

prin aplicarea prevederilor art. 74 – art. 76 C. pen.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14 C.

proc. pen.

Examinând recursul, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că nu este fondat.

Din analiza materialului

probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând

încadrarea juridică legală și temeinică faptei săvârșite de acesta.

Inculpatul a lovit-o pe

partea vătămată de trei ori, cu un cuțit cu lama având lungimea de 10 cm și

lățimea de 2 cm. Două lovituri au vizat abdomenul și regiunea inghinală, iar

plaga înțepat – tăiată abdominală a pus viața victimei în primejdie deoarece a

afectat inclusiv peritoneul și tubul digestiv, a provocat o hemoragie internă masivă

și desterilizarea unei cavități anatomice, salvarea acesteia datorându-se

intervenției medico – chirurgicale eficiente și rapide.

În aceste împrejurări, și

având în vedere și faptul că incidentul nu a fost provocat de partea vătămată,

inculpatul fiind acela care a iscat neînțelegerile, Curtea constată că

încadrarea juridică reținută în sarcina acestuia, de tentativă la infracțiunea

de omor calificat este conformă probatoriului administrat în cauză. Inculpatul

nu s-a aflat sub imperiul vreunei tulburări sau emoții datorate părții

vătămate, iar prin modul concret în care a agresat-o pe aceasta a avut

reprezentarea certă a consecințelor letale pe care actele sale de violență

le-ar fi putut produce.

Cât privește

individualizarea pedepsei, Curtea constată că aceasta s-a făcut în acord cu

dispozițiile art. 72 C. pen. și urmărindu-se scopul preventiv – educativ

stabilit de lege.

Inculpatul a avut o

atitudine de relativă sinceritate, negând, la un moment dat, lovirea victimei

cu cuțitul în abdomen, fapta săvârșită de acesta este gravă și a primit riposta

necesară și îndestulătoare potrivit pericolului social prezentat și necesității

recuperării sociale a inculpatului.

Având în vedere natura

faptei săvârșite, Curtea apreciază necesară aplicarea pedepsei accesorii prevăzută

de art. 71 și art. 64 C. pen., în integralitatea drepturilor interzise

inculpatului pe perioada detenției.

Pentru aceste motive și

constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să

respingă recursul inculpatului G.A.M. ca nefondat.

Timpul reținerii și

arestului preventiv se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 27 iulie

2004, la 6 iulie 2005.

Recurentul inculpat va fi

obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul cuvenit

apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și art.

88 C. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul G.A.M. împotriva deciziei penale nr. 142 din 5

aprilie 2005 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 27 iulie 2004 la 6

iulie 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 iulie 2005.