ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6604/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6604/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 208 din 18 aprilie

2005, Tribunalul Galați, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin.

(1) – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin.

(2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul G.V., la pedeapsa închisorii în

cuantum de 2 ani și 6 luni, precum și la pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani,

după executarea pedepsei principale a închisorii, pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă de omor calificat (faptă comisă la 5 noiembrie 2004).

În baza art. 71 C. pen., i-a aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

C. pen., pe durata executării pedepsei principale a închisorii.

Conform dispozițiilor art. 350 C. proc.

pen., a menținut starea de arest a inculpatului G.V., iar în baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, începând cu 9

noiembrie 2004, la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen.,

raportat la art. 998 C civ., a obligat pe inculpat la plata către partea civilă

B.S. a sumei de 20.000.000 lei, reprezentând daune materiale, precum și la

plata unor daune morale în sumă de 15.000.000 lei.

A respins, ca fiind nefondate,

restul pretențiilor civile solicitate de partea civilă B.S.

În baza dispozițiilor art. 14 C. proc.

pen., coroborat cu art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002 a obligat pe inculpat la

plata către partea civilă C.A.S. Galați a sumei de 14.180.030 lei, reprezentând

cheltuieli de spitalizare acordate părții vătămate.

Conform dispozițiilor art. 118 lit.

b) C. pen., a dispus confiscarea unui cuțit cu lungimea totală de 29 cm, cu

mâner din plastic de culoare neagră, folosit de inculpat la comiterea faptei.

În baza dispozițiilor art. 193 alin.

(1) și (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească părții civile B.S.

suma de 5.000.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Potrivit dispozițiilor art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul G.V. la plata cheltuielilor

judiciare statului în sumă de 3.000.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

Ulterior decesului soției, survenit

în anul 1997, între inculpat și fiicele sale (martorele B.V. și G.M.) au luat

naștere disensiuni în urma cărora, martora G.M. a fost nevoită să părăsească

domiciliul inculpatului și să se mute în locuința surorii sale și a cumnatului

său (numitul B.S., parte vătămată în cauză). În anul 2001, martora G.M. a

introdus o acțiune civilă, înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la nr.

15532/2001, prin care a solicitat dezbaterea succesiunii mamei sale (soția inculpatului),

acțiune în cadrul căreia, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice mobiliare,

numindu-l ca expert tehnic judiciar pe martorul G.A. Astfel, în seara zilei de

4 noiembrie 2004, martorul G.A. a solicitat părții vătămate B.S. să o anunțe pe

martora G.M., pentru a prezenta a doua zi la domiciliul tatălui său, în vederea

evaluării bunurilor mobile.

Întrucât aceasta era plecată la

București, unde își desfășura activitatea, partea vătămată B.S. l-a anunțat pe

martorul G.A. despre situația ivită și că nu se poate prezenta.

În continuare, martorul G.A. a

solicitat părții vătămate B.S. sau soției acestuia, martora B.V., să se

prezinte, în ziua de 5 noiembrie 2004, în jurul orelor 10,30, la domiciliul inculpatului

G.V., pentru a participa în calitate de martor-asistent la efectuarea evaluării

bunurilor mobile.

În aceste împrejurări, în ziua de 5

noiembrie 2004, în jurul orelor 10,30, partea vătămată B.S. și martorul G.A. au

mers la domiciliul inculpatului, respectiv la imobilul situat în Galați.

Martorul G.A. a sunat la ușă, iar

inculpatul G.V. i-a permis accesul în locuința sa. În același timp, inculpatul

a observat-o pe partea vătămată B.S. în fața ușii de acces și fără nici un

motiv, a lovit-o cu palma peste față în timp ce aceasta se afla în casa scării.

Pentru a evita conflictul, partea

vătămată a renunțat să-l mai însoțească pe martorul G.A. și a plecat pe scări,

spre ieșirea din bloc.

Inculpatul a luat un cuțit din

bucătărie, în mâna dreaptă și a fugit după partea vătămată.

Între etajele 2 și 3 ale blocului

respectiv, inculpatul a ajuns-o din urmă pe partea vătămată, s-a aplecat peste

balustrada scării și a lovit-o cu cuțitul în zona toracică stângă posterioară.

După ce a fost lovită, partea

vătămată a ieșit în fața blocului și a solicitat unei persoane de la

consignația din apropiere să anunțe salvarea și lucrătorii de poliție.

Ulterior, partea vătămată a fost

transportată la spital unde i s-au acordat îngrijirile medicale necesare.

Raportul de constatare medico-legală

nr. 1279/ E din 8 noiembrie 2004 a concluzionat faptul că leziunea cauzată

părții vătămate (plagă înțepat tăiată toracică stânga posterioară penetrantă,

perforantă, cu secțiunea arterei intercostale VII stângi și plagă pulmonară cu

hemotorax stâng masiv, cu șoc hemorag ic consecutiv) a putut fi produsă prin

lovire cu obiect tăietor-înțepător (cuțit), că poate data din 5 noiembrie 2004,

iar la data producerii a pus în primejdie viața părții vătămate, urmare a

hemoragiei interne cu stare de șoc hemoragic. Totodată, s-a arătat prin actul

medical mai sus-menționat, faptul că persoana vătămată a necesitat spre

vindecare un număr de 30-40 zile de îngrijiri medicale de la data vătămării,

dacă nu survin complicații.

Susținerile inculpatului (care a

arătat pe parcursul cercetărilor că reacția de a lovi cu cuțitul pe partea

vătămată a fost determinată de atitudinea acesteia din urmă care, după ce a

primit o palmă ar fi forțat intrarea în apartament, mai mult, l-ar fi lovit pe

inculpat cu pumnul în zona toracică exact în locul unde acesta suferise o

intervenție chirurgicală) au fost înlăturate, nefiind confirmate prin nici un

mijloc de probă.

În drept, s-a reținut că fapta

inculpatului G.V. întrunește elementele constitutive ale unei tentative la infracțiunea

de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1)

– art. 175 lit. i) C. pen.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, partea civilă B.S. și

inculpatul G.V.

Parchetul a criticat hotărârea

primei instanțe ca nelegală sub aspectul reținerii în favoarea inculpatului a

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen. În subsidiar,

s-a susținut că, chiar dacă s-ar considera că în favoarea inculpatului trebuie

reținute circumstanțele atenuante judiciare, se impune majorarea pedepselor

aplicate acestuia.

Un alt motiv de nelegalitate invocat

de parchet se referă la faptul că prima instanță a dispus obligarea

inculpatului către S.M.L. la plata sumei de 284.000 lei, reprezentând costul

expertizei medico-legale privind pe partea vătămată B.S., deși această sumă a

fost achitată de către I.P.J. Galați, în cursul urmăririi penale. Partea civilă

B.S., prin apărătorul său, a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii

apelate sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate.

De asemenea, a invocat motivul că

inculpatul a fost obligat să-i plătească doar 5.000.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare, deși a făcut dovada că aceste cheltuieli se ridică la

10.000.000 lei.

Inculpatul G.V., prin apărător, a

invocat nelegala încadrarea juridică a faptei, susținând că, în raport cu

modalitatea și cu împrejurările în care a fost săvârșită, fapta nu constituie

infracțiunea de tentativă de omor, ci infracțiunea de vătămare corporală gravă,

prevăzută de art. 182 alin. (1) și (2) C. pen.

De asemenea, inculpatul a solicitat

să fie reținută în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit.

b) C. pen., deoarece a fost provocat de partea vătămată, care l-a lovit în

piept, zonă în care fusese operat în urmă cu o lună.

Prin decizia penală nr. 380/ A din

26 septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, a admis

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de partea

civilă B.S., privind pe inculpatul G.V.

A desființat în parte sentința

penală nr. 208 din 18 aprilie 2005 a Tribunalului Galați și în rejudecare:

S-a modificat pedeapsa principală

aplicată inculpatului G.V., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor

calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin.

(2) C. pen., în sensul că a majorat-o de la 2 ani și 6 luni închisoare la 4 ani

închisoare.

S-a majorat de la 15.000.000 lei ROL

(1500 lei RON) la 50.000.000 lei ROL (5.000 lei RON) cuantumul daunelor morale

la plata cărora a fost obligat inculpatul către partea civilă B.S.

S-a majorat de la 5.000.000 lei ROL

(500 lei RON) la 10.000.000 lei ROL (1000 lei RON) cuantumul cheltuielilor

judiciare la plata cărora a fost obligat inculpatul, în temeiul art. 193 alin.

(1) și (2) C. proc. pen. către partea civilă B.S.

S-a înlăturat din sentința apelată

dispoziția privind virarea în contul Spitalului de urgență Galați – S.M.L. a

sumei de 284.000 lei, reprezentând onorariul pentru expertiza medico-legală.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței penale apelate.

S-a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul G.V. împotriva sentinței penale nr. 208 din 18 aprilie

2005, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 2685/P/2004.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului durata arestării preventive, începând cu data de 9 noiembrie 2004

și până la 26 septembrie 2005.

A obligat inculpatul apelant la

plata sumei de 500 lei RON cu titlul de cheltuieli judiciare în apel către

partea civilă B.S. și la plata sumei de 100 lei RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Împotriva hotărârilor pronunțate a

declarat recurs inculpatul G.V., care le-a criticat pentru nelegalitate și

netemeinicie sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei, în sensul

că, lovind accidental partea vătămată cu un cuțit pe care-l avea în mână

întrucât mânca, fiind provocat de atitudinea agresivă a acesteia, a săvârșit

infracțiunea prevăzute de art. 182 C. pen., nici un moment neavând intenția de

a o ucide. Nu în ultimul rând, inculpatul a criticat hotărârile pentru greșita

individualizare a pedepsei, pe care o apreciază ca fiind prea aspră în raport

de împrejurările reale ale faptei și circumstanțele sale personale.

Examinând recursul inculpatului prin

prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 și 14 C.

proc. pen., Curtea apreciază că acesta nu este întemeiat.

Apărarea inculpatului, în sensul că

ar fi săvârșit fapta fiind provocat de partea vătămată, care ar fi forțat

intrarea în apartamentul său zona toracică, în locul în care suferise cu puțin

timp în urmă o intervenție chirurgicală și că, în aceste condiții a lovit-o cu

un cuțit de bucătărie, fără intenția de a-i suprima viața, nu poate fi primită,

neavând la bază probe care să ateste o astfel de situație. Martorul G.A.,

expertul judiciar care însoțea partea vătămată, nu a confirmat susținerile

inculpatului, arătând că inculpatul a fost cel care i-a aplicat părții vătămate

o palmă, la intrarea în apartament iar aceasta a plecat pe scări fără a riposta,

fiind urmată de inculpat.

În ceea ce privește susținerea

inculpatului că nu ar fi acționat cu intenția specifică infracțiunii de omor,

aceasta este nefondată, ca și cererea de schimbare a încadrării juridice din

tentativă la omor în vătămare corporală gravă (art. 182 C. pen.), având în

vedere instrumentul folosit, apt a produce leziuni grave, zona vitală vizată,

toracele, intensitatea loviturii și gravitatea leziunilor traumatice suferite,

care au pus în primejdie viața părții vătămate, criterii în raport de care se

poate concluziona că inculpatul a acționat cu intenția specifică infracțiunii

de omor, în forma indirectă.

În ceea ce privește solicitarea

subsidiară a recurentului de a se reduce pedeapsa de 4 ani închisoare, astfel

cum a fost majorată de instanța de apel, Curtea constată că aceasta este

orientată cu puțin peste cuantumul minim permis de lege după reținerea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. (2 ani și 6 luni), iar

împrejurările în care fapta a fost săvârșită și urmările grave ale acesteia nu

justifică reducerea, individualizarea făcută de instanța de apel fiind

corespunzătoare totodată și gradului de pericol social ridicat al faptei.

Ca atare, neexistând alte motive de

casare care să fie luate în discuție din oficiu, Înalta Curte, văzând și

prevederile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 385

16

alin. (2)

C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive a inculpatului iar în

baza art. 192 alin. (2) din același cod, acesta va fi obligat la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 380 din 26 septembrie

2005 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată perioada

arestării preventive de la 9 noiembrie 2004 la 23 noiembrie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 noiembrie 2005.