ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6604/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 208 din 18 aprilie 2005, Tribunalul Galați, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul G.V., la pedeapsa închisorii în cuantum de 2 ani și 6 luni, precum și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat (faptă comisă la 5 noiembrie 2004). În baza art. 71 C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei principale a închisorii.

Conform dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului G.V., iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, începând cu 9 noiembrie 2004, la zi. În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C civ., a obligat pe inculpat la plata către partea civilă B.S. a sumei de 20.000.000 lei, reprezentând daune materiale, precum și la plata unor daune morale în sumă de 15.000.000 lei. A respins, ca fiind nefondate, restul pretențiilor civile solicitate de partea civilă B.S. În baza dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., coroborat cu art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002 a obligat pe inculpat la plata către partea civilă C.A.S. Galați a sumei de 14.180.030 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare acordate părții vătămate.

Conform dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea unui cuțit cu lungimea totală de 29 cm, cu mâner din plastic de culoare neagră, folosit de inculpat la comiterea faptei. În baza dispozițiilor art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpat să plătească părții civile B.S. suma de 5.000.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare. Potrivit dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul G.V. la plata cheltuielilor judiciare statului în sumă de 3.000.000 lei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Ulterior decesului soției, survenit în anul 1997, între inculpat și fiicele sale (martorele B.V. și G.M.) au luat naștere disensiuni în urma cărora, martora G.M.

a fost nevoită să părăsească domiciliul inculpatului și să se mute în locuința surorii sale și a cumnatului său (numitul B.S., parte vătămată în cauză). În anul 2001, martora G.M. a introdus o acțiune civilă, înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la nr. 15532/2001, prin care a solicitat dezbaterea succesiunii mamei sale (soția inculpatului), acțiune în cadrul căreia, instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice mobiliare, numindu-l ca expert tehnic judiciar pe martorul G.A. Astfel, în seara zilei de 4 noiembrie 2004, martorul G.A. a solicitat părții vătămate B.S. să o anunțe pe martora G.M., pentru a prezenta a doua zi la domiciliul tatălui său, în vederea evaluării bunurilor mobile.

Întrucât aceasta era plecată la București, unde își desfășura activitatea, partea vătămată B.S. l-a anunțat pe martorul G.A. despre situația ivită și că nu se poate prezenta. În continuare, martorul G.A. a solicitat părții vătămate B.S. sau soției acestuia, martora B.V., să se prezinte, în ziua de 5 noiembrie 2004, în jurul orelor 10,30, la domiciliul inculpatului G.V., pentru a participa în calitate de martor-asistent la efectuarea evaluării bunurilor mobile. În aceste împrejurări, în ziua de 5 noiembrie 2004, în jurul orelor 10,30, partea vătămată B.S. și martorul G.A. au mers la domiciliul inculpatului, respectiv la imobilul situat în Galați. Martorul G.A. a sunat la ușă, iar inculpatul G.V.

i-a permis accesul în locuința sa. În același timp, inculpatul a observat-o pe partea vătămată B.S. în fața ușii de acces și fără nici un motiv, a lovit-o cu palma peste față în timp ce aceasta se afla în casa scării. Pentru a evita conflictul, partea vătămată a renunțat să-l mai însoțească pe martorul G.A. și a plecat pe scări, spre ieșirea din bloc. Inculpatul a luat un cuțit din bucătărie, în mâna dreaptă și a fugit după partea vătămată. Între etajele 2 și 3 ale blocului respectiv, inculpatul a ajuns-o din urmă pe partea vătămată, s-a aplecat peste balustrada scării și a lovit-o cu cuțitul în zona toracică stângă posterioară. După ce a fost lovită, partea vătămată a ieșit în fața blocului și a solicitat unei persoane de la consignația din apropiere să anunțe salvarea și lucrătorii de poliție.

Ulterior, partea vătămată a fost transportată la spital unde i s-au acordat îngrijirile medicale necesare. Raportul de constatare medico-legală nr. 1279/ E din 8 noiembrie 2004 a concluzionat faptul că leziunea cauzată părții vătămate (plagă înțepat tăiată toracică stânga posterioară penetrantă, perforantă, cu secțiunea arterei intercostale VII stângi și plagă pulmonară cu hemotorax stâng masiv, cu șoc hemorag ic consecutiv) a putut fi produsă prin lovire cu obiect tăietor-înțepător (cuțit), că poate data din 5 noiembrie 2004, iar la data producerii a pus în primejdie viața părții vătămate, urmare a hemoragiei interne cu stare de șoc hemoragic. Totodată, s-a arătat prin actul medical mai sus-menționat, faptul că persoana vătămată a necesitat spre vindecare un număr de 30-40 zile de îngrijiri medicale de la data vătămării, dacă nu survin complicații.

Susținerile inculpatului (care a arătat pe parcursul cercetărilor că reacția de a lovi cu cuțitul pe partea vătămată a fost determinată de atitudinea acesteia din urmă care, după ce a primit o palmă ar fi forțat intrarea în apartament, mai mult, l-ar fi lovit pe inculpat cu pumnul în zona toracică exact în locul unde acesta suferise o intervenție chirurgicală) au fost înlăturate, nefiind confirmate prin nici un mijloc de probă. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului G.V. întrunește elementele constitutive ale unei tentative la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 lit. i) C. pen. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, partea civilă B.S.

și inculpatul G.V. Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe ca nelegală sub aspectul reținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) C. pen. În subsidiar, s-a susținut că, chiar dacă s-ar considera că în favoarea inculpatului trebuie reținute circumstanțele atenuante judiciare, se impune majorarea pedepselor aplicate acestuia. Un alt motiv de nelegalitate invocat de parchet se referă la faptul că prima instanță a dispus obligarea inculpatului către S.M.L. la plata sumei de 284.000 lei, reprezentând costul expertizei medico-legale privind pe partea vătămată B.S., deși această sumă a fost achitată de către I.P.J. Galați, în cursul urmăririi penale.

Partea civilă B.S., prin apărătorul său, a invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii apelate sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate. De asemenea, a invocat motivul că inculpatul a fost obligat să-i plătească doar 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, deși a făcut dovada că aceste cheltuieli se ridică la 10.000.000 lei. Inculpatul G.V., prin apărător, a invocat nelegala încadrarea juridică a faptei, susținând că, în raport cu modalitatea și cu împrejurările în care a fost săvârșită, fapta nu constituie infracțiunea de tentativă de omor, ci infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 alin. (1) și (2) C. pen. De asemenea, inculpatul a solicitat să fie reținută în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece a fost provocat de partea vătămată, care l-a lovit în piept, zonă în care fusese operat în urmă cu o lună.

Prin decizia penală nr. 380/ A din 26 septembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de partea civilă B.S., privind pe inculpatul G.V. A desființat în parte sentința penală nr. 208 din 18 aprilie 2005 a Tribunalului Galați și în rejudecare: S-a modificat pedeapsa principală aplicată inculpatului G.V., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 alin. (2) C. pen., în sensul că a majorat-o de la 2 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare.

S-a majorat de la 15.000.000 lei ROL (1500 lei RON) la 50.000.000 lei ROL (5.000 lei RON) cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul către partea civilă B.S. S-a majorat de la 5.000.000 lei ROL (500 lei RON) la 10.000.000 lei ROL (1000 lei RON) cuantumul cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligat inculpatul, în temeiul art. 193 alin. (1) și (2) C. proc. pen. către partea civilă B.S. S-a înlăturat din sentința apelată dispoziția privind virarea în contul Spitalului de urgență Galați – S.M.L. a sumei de 284.000 lei, reprezentând onorariul pentru expertiza medico-legală. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.V.

împotriva sentinței penale nr. 208 din 18 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 2685/P/2004. S-a menținut starea de arest a inculpatului durata arestării preventive, începând cu data de 9 noiembrie 2004 și până la 26 septembrie 2005. A obligat inculpatul apelant la plata sumei de 500 lei RON cu titlul de cheltuieli judiciare în apel către partea civilă B.S. și la plata sumei de 100 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva hotărârilor pronunțate a declarat recurs inculpatul G.V., care le-a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei, în sensul că, lovind accidental partea vătămată cu un cuțit pe care-l avea în mână întrucât mânca, fiind provocat de atitudinea agresivă a acesteia, a săvârșit infracțiunea prevăzute de art. 182 C. pen., nici un moment neavând intenția de a o ucide.

Nu în ultimul rând, inculpatul a criticat hotărârile pentru greșita individualizare a pedepsei, pe care o apreciază ca fiind prea aspră în raport de împrejurările reale ale faptei și circumstanțele sale personale. Examinând recursul inculpatului prin prisma cazurilor de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., Curtea apreciază că acesta nu este întemeiat. Apărarea inculpatului, în sensul că ar fi săvârșit fapta fiind provocat de partea vătămată, care ar fi forțat intrarea în apartamentul său zona toracică, în locul în care suferise cu puțin timp în urmă o intervenție chirurgicală și că, în aceste condiții a lovit-o cu un cuțit de bucătărie, fără intenția de a-i suprima viața, nu poate fi primită, neavând la bază probe care să ateste o astfel de situație.

Martorul G.A., expertul judiciar care însoțea partea vătămată, nu a confirmat susținerile inculpatului, arătând că inculpatul a fost cel care i-a aplicat părții vătămate o palmă, la intrarea în apartament iar aceasta a plecat pe scări fără a riposta, fiind urmată de inculpat. În ceea ce privește susținerea inculpatului că nu ar fi acționat cu intenția specifică infracțiunii de omor, aceasta este nefondată, ca și cererea de schimbare a încadrării juridice din tentativă la omor în vătămare corporală gravă (art. 182 C. pen.), având în vedere instrumentul folosit, apt a produce leziuni grave, zona vitală vizată, toracele, intensitatea loviturii și gravitatea leziunilor traumatice suferite, care au pus în primejdie viața părții vătămate, criterii în raport de care se poate concluziona că inculpatul a acționat cu intenția specifică infracțiunii de omor, în forma indirectă.

În ceea ce privește solicitarea subsidiară a recurentului de a se reduce pedeapsa de 4 ani închisoare, astfel cum a fost majorată de instanța de apel, Curtea constată că aceasta este orientată cu puțin peste cuantumul minim permis de lege după reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. (2 ani și 6 luni), iar împrejurările în care fapta a fost săvârșită și urmările grave ale acesteia nu justifică reducerea, individualizarea făcută de instanța de apel fiind corespunzătoare totodată și gradului de pericol social ridicat al faptei. Ca atare, neexistând alte motive de casare care să fie luate în discuție din oficiu, Înalta Curte, văzând și prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive a inculpatului iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.V. împotriva deciziei penale nr. 380 din 26 septembrie 2005 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 9 noiembrie 2004 la 23 noiembrie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 noiembrie 2005.