ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 92/2012

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 554 din

17 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Galați în Dosar nr. 1155/P/2004, s-a

dispus condamnarea inculpatului D.C. la o pedeapsă de 15 ani închisoare și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, pentru

infracțiunea de omor calificat prevăzută și sancționată de dispozițiile art.

174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (faptă din 03 martie 2004).

În baza art. 71

C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 C. pen.

În temeiul

art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpatului D.C. și conform

art. 88 C. pen. a dispus deducerea din pedeapsa principală a duratei executate de

inculpat de la 04 martie 2004 la zi.

În conformitate

cu dispozițiile art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a obligat pe

inculpatul D.C. la plata sumei de 50.000 RON către partea civilă M.I. cu titlu de

daune materiale și a sumei de 20.000 RON cu titlu de daune morale.

În baza art. 191

C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 6.915.000 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Prin decizia penală

nr. 21 din 15 aprilie 2005 a Curții de Apel Galați a fost respins ca nefondat apelul

inculpatului D.C.

Prin decizia penală

nr. 4071 din 04 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admis

recursul declarat de către inculpatul D.C.

A fost casată

decizia penală nr. 21 din 15 aprilie 2005 a Curții de Apel Galați și sentința penală

554 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Galați, numai în ceea ce privește individualizarea

judiciară a pedepsei și în rejudecare a reținut în favoarea inculpatului D.C. circumstanța

atenuată judiciară prevăzută de art. 74 lit. a) și alin. ultim C. pen., raportat

la art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. și a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 C. pen. raportat

la art. 175 lit. i) C. pen. de la 15 ani închisoare la 11 ani închisoare.

A menținut aplicarea

pedepsei complementare a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale recurate. A dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii

și arestării preventive de la 4 martie 2004 la 4 iunie 2005.

În fapt, în sarcina

inculpatului D.C. s-a reținut că în ziua de 03 martie 2004 a aplicat victimei M.D.D.

o lovitură cu un fier în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice ce i-au produs

moartea.

Împotriva hotărârii

de condamnare condamnatul D.C. a formulat cerere de revizuire arătând că mai multe

probe nu au fost luate în considerare și nu au fost apreciate corespunzător, condamnarea

sa fundamentându-se pe înscrisuri mincinoase.

Prin sentința

penală nr. 44 din 13 mai 2011 a Tribunalului Galați, pronunțată în Dosarul nr. 2657/121/2011

a fost respinsă, ca inadmisibilă cererea formulată de condamnatul D.C.

Pentru a hotăra

astfel, Tribunalul a reținut că situația de fapt și încadrarea juridică dată faptei

dedusă judecății au fost stabilite pe baza întregului material probator administrat

în cauză, apărările formulate de condamnat pe parcursul procesului, fiind verificate

și înlăturate motivat de instanța de fond și apoi de instanța de apel.

Tribunalul a apreciat

că audierea altor martori nu este utilă cauzei, în această caie de atac neputându-se

ajunge la o prelungire a probațiunii pentru împrejurări de fapt deja stabilite.

În ceea ce privește

susținerea revizuientului cu privire la existența unor înscrisuri mincinoase, s-a

arătat că pentru a fi în prezența acestui caz de revizuire este necesar să existe

o hotărâre prin care înscrisul să fi fost declarat fals, în cazul de față existând

doar aprecierea revizuientului cu privire la unele dintre probele care s-au administrat

pe parcursul procesului penal.

S-a concluzionat

în sensul că motivele invocate de revizuient în susținerea cererii formulate nu

se circumscriu vreuneia dintre situațiile expres și limitativ prevăzute de art.

394 C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel revizuientul condamnat D.C.

Prin decizia penală

nr. 184/A din 8 august 2011 Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul

declarat de revizuientul condamnat.

Pentru a decide

astfel Curtea a reținut că revizuirea este o cale extraordinară și pe această cale

nu se poate ajunge la prelungirea probațiunii pentru fapte și împrejurări deja cunoscute

de instanțele care au judecat în fond cauza condamnatului.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs revizuientul condamnat D.C. solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei penale nr. 184/A și rejudecând, să se admită cererea de revizuire.

Înalta Curte examinând

recursul prin prisma dispozițiilor legale, constată că este nefondat pentru următoarele

considerente:

Revizuirea este

o cale extraordinară de atac și poate fi formulată împotriva hotărârilor penale

definitive doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 394 alin.

(1) lit. a)-e) C. proc. pen., motive ce vizează împrejurări necunoscute de instanță

la momentul soluționării cauzei, declarații mincinoase date în cauză, existența

unui înscris falsificat care a servit ca temei al hotărârii, săvârșirea de către

organul judiciar a unei infracțiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere,

existența unor hotărâri definitive care nu se pot concilia.

Verificând actele

și lucrările dosarului Înalta Curte constată că recurentul revizuient solicită revizuirea

hotărârii de condamnare, întrucât există dovezi că martorii ar fi declarat mincinos

împotriva sa. Această situație, dacă ar fi reală, s-ar circumscrie cazului prevăzut

de art. 394 lit. b) C. proc. pen. Pentru a putea fi admisă cererea de revizuire

întemeiată pe dispozițiile anterior menționate trebuie să existe fie o hotărâre

judecătorească fie o ordonanță a procurorului prin care să se constate săvârșirea

faptei prevăzute de art. 260 C. pen.

Recurentul revizuient

a depus la dosar Rezoluția nr. 6693/P/2009 din 12 iulie 2010 a Parchetului de pe

lângă Judecătoria Galați confirmată prin Rezoluția nr. 1537/II/2/2010 a prim procurorului

Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați în dovedirea susținerilor sale cu privire

la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 260 C. pen.

Potrivit acestor

rezoluții martorii L.F. și N.N. au dat declarații atât în faza de urmărire penală

cât și în fața Tribunalului Galați, la datele de 3 martie 2004 și respectiv 8 septembrie

2004.

Din verificările

efectuate procurorul a constatat intervenită prescripția răspunderii penale pentru

infracțiunea prevăzută de art. 260 C. pen., fără să se precizeze dacă faptele au

și fost comise de cei doi martori.

În această situație,

neexistând o hotărâre judecătorească sau o ordonanță a procurorului prin care să

se dispună asupra infracțiunii de mărturie mincinoasă, nu poate fi admisă cererea

de revizuire, nefiind în prezența cazului prevăzut la art. 394 lit. b) C. proc.

pen.

Cu privire la

susținerea recurentului referitoare la existența unor înscrisuri mincinoase,

Înalta Curte, la fel ca și instanțele anterioare, constată că nu existe o hotărâre

prin care vreun înscris, care a stat la baza condamnării revizuientului să fi fost

declarat fals.

În acord cu instanțele

de fond și apel, Înalta Curte apreciază că pe calea revizuirii nu se poate obține

o nouă rejudecare a fondului sau prelungirea probațiunii pentru fapte și împrejurări

deja cunoscute de instanțele care au judecat în fond cauza condamnatului.

Astfel că nici

unul dintre motivele invocate de recurentul revizuient nu se circumscrie cazurilor

prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Față de cele arătate,

Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul D.C.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul D.C. împotriva deciziei penale nr. 184/A din

8 august 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurentul revizuient la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 17 ianuarie 2012.