ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 246/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 8686 din data de 30 iunie 2011 Tribunalul București, secția a Vl-a comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. București în contradictoriu cu pârâta SC I.F.I. SA, ca neîntemeiată, a anulat cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, ca netimbrată și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4.310 RON către pârâtă. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că deși prin nicio hotărâre nu s-a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 30 decembrie 2004, A.V.A.S. s-a reînscris ca acționar al SC I.F.I.

SA - Fabrica de calculatoare electronice la data de 29 septembrie 2006, restituind pârâtei prețul acțiunilor, respectiv suma de 1.100.011,79 RON prin OP din 5 octombrie 2007, susținere necontestată de pârâtă. Tribunalul a apreciat ca neîntemeiată cererea reclamantei privind plata daunelor interese în sumă de 1.454.227,2 RON, întrucât nu au fost îndeplinite condițiile angajării răspunderii contractuale a pârâtei, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și culpa pârâtei. Reclamanta nu făcut dovada faptei ilicite a pârâtei constând în neîndeplinirea unei obligații asumate prin contractul de vânzare-cumpărare desființat prin acordul părților ca o consecință a anulării licitației pentru privatizarea SC I.F.I.

SA - Fabrica de calculatoare electronice, din culpa reclamantei, care a înlăturat de la licitație consorțiul reclamant în Dosarul nr. 7236/2004 al Tribunalului București. Tribunalul a mai reținut din raportul de contraexpertiză contabilă că deși pârâta a vândut mai multe active ale societății, valoarea de tranzacționare a acțiunilor SC I.F.I. SA - Fabrica de calculatoare electronice, în raport de activul net al societății nu s-a diminuat între data transferului de proprietate asupra acțiunilor și perioada reînscrierii reclamantei ca acționar, așa încât reclamanta A.V.A.S. nu a suferit nici un prejudiciu. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta A.V.A.S., solicitând admiterea acestuia, sch mbarea in tot a sentinței comerciale atacate, în sensul admiterii cererii.

În motivarea apelului, apelanta a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru răspunderea civilă delictuală, cât și cele prevăzute pentru răspunderea contractuală. În ceea ce privește răspunderea civilă delictuală apelanta a arătat că prejudiciul adus A.V.A.S. ca urmare a diminuării valorii acțiunilor a fost stabilit prin raportul de expertiză întocmit de expert I.C., prin care s-a reținut că urmare a actelor de administrare efectuate în perioada cuprinsă între momentul anulării contractului de privatizare - 30 martie 2006 și momentul reînscrierii A.V.A.S. ca acționar - 25 septembrie 2006, s-a creat un prejudiciu cie 1.454.227,2 RON, ce rezultă din deprecierea valorii de tranzacționare a acțiunilor cumpărate.

S-a mai susținut că fapta ilicită constă și în faptul că prin vânzările de active aprobate de către SC I.F.I. SA s-a produs în patrimoniul SC I.F.I. SA un prejudiciu de 462.540,25 euro, această reducere afectând și capitalul social al societății, astfel cum rezultă din raportul de expertiză extrajudiciară, că deși potrivit dispozițiilor contractuale, după pronunțarea deciziei nr. 1283/30 martie 2006, SC I.F.I. SA trebuia să se abțină de la efectuarea de acte de dispoziție prin care să fie diminuat patrimoniul SC I.F.I. SA și să efectueze numai acte de administrare până la clarificarea situației juridice a contractului de privatizare, aceasta a aprobat înstrăinarea unor active în condiții defavorabile societății, încasându-se o sumă mai mică cu 462.540,25 euro decât valoarea reală a acestora, fiind îndeplinită și condiția vinovăției.

Întrucât cumpărătorul nu și-a respectat obligațiile stabilite prin contract, a concluzionat apelanta-reclamantă că sunt întrunite și condițiile răspunderii contractuale. Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, prin decizia nr. 92 din 28 februarie 2012, a respins, ca nefondat apelul reclamantei A.V.A.S.. În fundamentarea acestei decizii instanța de control judiciar a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile privind angajarea răspunderii civile delictuale și nici răspunderii civile contractuale a intimatei SC I.F.I.

SA prin raportare la faptul că aceasta ar fi aprobat încheierea unor acte juridice, întrucât potrivit contractului de vânzare-cumpărare acțiuni intimata își asumase obligații pe care trebuia să le respecte, astfel că nu se putea abține de la efectuarea acestor acte de administrare, că desființarea convențională a contractului s-a produs la momentul restituirii prețului acțiunilor de către reclamantă - 5 octombrie 2007, ulterior reînscrierii acesteia ca acționar și ulterior înstrăinării activelor respective, astfel că nu se poate reține săvârșirea de către intimata SC I.F.I. SA a vreunei fapte ilicite constând în nerespectarea vreuneia din clauzele contractului de privatizare sau în efectuarea vreunor acte de administrare, acestea fiind exercitate în baza contractului.

Cu privire la culpă, instanța de apel a apreciat că dovada recunoașterii de către reclamantă a inexistenței acesteia în sarcina SC I.F.I. SA o reprezintă însuși faptul restituirii prețului acțiunilor ce a făcut obiectul contractului de privatizare, că în absența dovedirii prejudiciului și a faptei ilicite nu poate fi pusă în discuție legătura de cauzalitate între aceste două elemente ale răspunderii civile delictuale. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.V.A.S. solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și, pe fond, admiterea acțiunii în sensul obligării initimatelor-pârâte la plata sumei de 1.454.227,2 RON reprezentând daune rezultate ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 2004 datorate de cumpărător.

Recurenta-reclamantă critică decizia atacată din perspectiva următoarelor aspecte: Întrucât în prezent A.V.A.S. este reînscrisă cu un procent mai mic întrucât prin contract a fost înstrăinat un pachet de acțiuni reprezentând 59,39% din valoarea capitalului social, iar în urma reînscrierii A.V.A.S. a redevenit proprietar pe un pachet de acțiuni reprezentând 45,69%, principiul repunerii părților în situația anterioară nu a fost respectat, fiind necesară repunerea instituției recurente în situația anterioară încheierii contractului de privatizare, recurentei trebuind să i se restituie acțiuni de o valoarea egală cu cea înstrăinată prin contractul de privatizare, după cum rezultă din Raportul de Expertiză extrajudiciară depus la dosarul cauzei, în patrimoniul A.V.A.S.

au revenit cele 504.940 acțiuni ale SC I.F.I. SA SA cu o valoare mult diminuată. Apreciază recurenta-reclamantă că în cauza de față sunt întrunite atât condițiile prevăzute de lege pentru răspunderea civilă delictuală cât și cele prevăzute pentru răspunderea contractuală, făcând trimitere la art. 998 actual 1349 C. civ., art. 999 și art. 1349 C. civ. și enumera cele patru condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Conchide recurenta că în speță sunt îndeplinite condițiile de lege întrucât existența prejudiciului adus A.V.A.S. ca urmare a diminuării valorii acțiunilor, a fost stabilită printr-un raport de expertiză. Se arată așadar că prin raportul de expertiză întocmit de expertul contabil I.C., a fost stabilit un prejudiciu adus A.V.A.S., ca urmare a actelor de administrare efectuate în perioada cuprinsă între momentul anulării contractului de privatizare respectiv 30 martie 2006 și momentul reînscrierii A.V.A.S.

ca acționar, respectiv 25 septembrie 2006, în valoare de 1.454.227,2 RON, valoare ce rezultă din deprecierea valorii de tranzacționare a acțiunilor cumpărate, că prin al doilea raport de expertiza întocmit de expertul contabil I.C., a fost stabilit un prejudiciu adus A.V.A.S., ca urmare a actelor de administrare efectuate în perioada cuprinsă între momentil anulării contractului de privatizare respectiv 30 martie 2006 și momentul reînscrierii A.V.A.S. ca acționar, respectiv 25 septembrie 2006, în valoare de 1.454.227,20 RON, valoare ce rezultă din deprecierea valorii de tranzacționare a acțiunilor cumpărate (suma pe care o consideră a fi cea corectă, și nu cea din al doilea raport de expertiză întocmit de expertul C.C.

în care se menționează suma de 322.694,90 euro). Raportându-se la concluziile raportului de expertiză menționat, prin care s-a stabilit că valoarea acțiunilor a scăzut față de momentul încheierii contractului de privatizare, recurerta arată că deși conform principiului repunerii părților în situația anterioară Autorității trebuiau să i se restituie acțiuni de o valoarea egală cu cea înstrăinată prin contractul de privatizare, după cum rezultă din Raportul de Expertiză extrajudiciară depus la dosarul cauzei, în patrimoniul A.V.A.S. au revenit cele 504.940 acțiuni ale SC I.F.I. SA SA, însă valoarea acestora este cu mult diminuată, după cum rezultă din același Raport de Expertiză prin vânzările de active aprobate de către SC I.F.I.

SA în calitate de acționar majoritar s-a produs SC I.F.I. SA SA un prejudiciu în valoare de 462.540,25 euro, reducerea datorându-se în fapt înstrăinării unor bunuri din patrimoniul societății (ce afectează și capitalul social al societății) - fapta ilicită. Recurenta subliniază că cum rezultă din Raportul de Expertiză extrajudiciară efectuat în cauză, după momentul pronunțării Deciziei nr. 1283 din 30 martie 2006 de către Curtea de Apel București, deși SC I.F.I. SA ar fi trebuit să se abțină de la efectuarea de acte de dispoziția prin care să fie diminuat patrimoniul SC I.F.I.

SA și să efectueze numai acte de administrare ale societății până la clarificarea situației juridice a contractului de privatizare, aceasta a aprobat înstrăinarea unor active în condiții defavorabile societății, încasându-se în urma acestor operațiuni o sumă totală mai mică cu 462.540,25 euro decât valoarea reală a acestora, reieșind astfel că este îndeplinită și condiția vinovăției, prevăzute de lege și apreciind că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii civile delictuale. Arată recurenta-reclamantă că existența unui prejudiciu ca urmare a diminuării valorii acțiunilor deținute de A.V.A.S. în prezent, este recunoscută în mod intrinsec prin cererea formulată de pârâtă prin care solicită efectuarea unei tranzacții judiciare în vederea stingerii prezentului litigiu, că potrivit dispozițiilor contractuale, cumpărătorul SC I.F.I.

SA avea obligația de a lua măsuri în vederea nediminuării patrimoniului social al societății privatizate, că după anularea procesului de licitație și a actelor subsecvente ar fi trebuit să se abțină de la efectuarea de acte de dispoziție prin care să fie diminuat patrimoniul SC I.F.I. SA SA și să efectueze numai acte de administrare a societății până la clarificarea situației juridice a contractului de privatizare, aceasta aprobând înstrăinarea unor active în condiții defavorabile societății, încasându-se în urma acestor operațiuni o sumă totală mai mică cu 462.540,25 euro decât valoarea reală a acestora. Apreciază recurenta că procedând astfel cumpărătorul nu și-a respectat obligațiile stabilite prin contract, fiind astfel întrunite și condițiile răspunderii contractuale.

În ceea ce privește temeiul de drept al acțiunii formulate recurenta precizează că, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002, în situația desființării unui contract de vânzare-cumpărare de acțiuni pe cale judiciară sau convențională, stabilirea prejudiciilor cauzate Autorității „se face la solicitarea societății/Autorității, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizizice și/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operațiuni". Prin întâmpinarea formulata de intimata-pârâtă SC I.F.I. SA București a invocat excepția nulității recursului în raport de art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., solicitând acmiterea acestuia, motivat de faptul că niciuna dintre criticile formulate de recurentă nu poate fi încadrată în drept.

Înalta Curte, examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate, constatând întemeiată excepția nulității cererii de recurs, invocată de intimata-pârâtă, reține nemotivarea în drept a acesteia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente. Recursul, cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitale, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C. proc. civ.. Recurenta-reclamantă își circumscrie criticile în mod global motivelor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., raportându-se la hotărârea instanței de control judiciar, din perspectiva situației de fapt reținută și a probatoriului administrat.

Chiar dacă în dezvoltarea criticilor recurenta-reclamantă face referire la dispozițiile art. 998, 1349, 999 din C. civ., la art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002, trimiterea este pur formală, neregăsindu-se în argumente care să susțină eventuale motive de nelegalitate a deciziei recurate din perspectiva art. 304 C. proc. civ.. Așadar, simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurent, reiterarea unor situații ce fapt, în lipsa unei argumentații în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare indicate fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs.

Practic, prin criticile invocate recurenta-reclamantă își exprima nemulțumirea cu privire la soluțiile pronunțate de instanțe, dar aduce în susținere argumente ce își propun să repună în discuție situații de fapt precum și reinterpretarea probatoriului, (raportul de expertiză) împrejurare care situează analiza acestora în sfera controlului de temeinicie și nu în aceea a controlului de legalitate configurat expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ.. În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., va admite excepția invocată de intimata-pârâtă și va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302 lit. c) C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția nulității invocată de intimata-pârâtă. Constată nulitatea cererii privind recursul declarat de recurenta-reclamantă A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 92 din 28 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ.. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2013.