ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1283/2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1283/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 13747

din 21 decembrie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială a respins

ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantele SC R. SA, SC N.C. SRL, SC F.T.

SRL, SC I.S.M. SRL și SC S. SRL formulată în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.

București.

Prin aceeași hotărâre, s-a admis

cererea de intervenție formulată de intervenientele A.F.P.A.S., SC A. SRL și SC

F. SA.

Pentru a hotărî astfel instanța de

fond a reținut, în esență că, potrivit deciziei A.V.A.S. cuprinsă în procesul

verbal din 15 aprilie 2004, consorțiul din care face parte reclamantele a fost

descalificat fiind exclus din procedura de negociere pentru achiziționarea

acțiunilor SC I.F.F.C.E. SA, ca urmare a faptului că una din membrele

consorțiului, SC S. SRL, nu a prezentat certificatul de atestare fiscale pentru

achitarea taxelor și impozitelor locale și înregistra datorii către bugetul de

stat în valoare de 2.765.454.770 lei, majorări de întârziere și penalități.

Instanța de fond a eliminat susținerile

consorțiului reclamant referitoare la cazul de forță majoră care a împiedicat

societatea sus-amintită să prezinte certificatul fiscal, cu referire la

declararea zilei de 2 aprilie 2004 ca zi liberă, reținând că această

împrejurare nu are caracterul unui eveniment exterior neprevăzut și de

neînlăturat, față de faptul că toate celelalte societăți au prezentat

certificate fiscale, ceea ce înseamnă că una dintre societățile reclamante își

invocă propria culpă.

Se reține, de asemenea că, la

momentul la care s-a înregistrat oferta de participare la negociere, existența

debitelor față de bugetul de stat împiedica participarea acestei societăți la

negociere și prin urmare, eliminarea consorțiului s-a făcut în mod legal.

Cu privire la cererea de excludere a

consorțiului intervenient de la participarea la negociere, instanța de fond a

reținut că intervenientele îndeplineau condițiile de participare prevăzute în

caietul de sarcini.

Susținerile reclamantelor potrivit

cărora actul constitutiv al consorțiului intervenient nu era încheiat în formă

autentică, iar unul din membrii consorțiului nu îndeplinea cerința de a avea un

obiect de activitate similar cu cel al societății privatizate, au fost

înlăturate de instanță ca neîntemeiate față de contractul de asociere depus la

dosarul cauzei, contract autentificat la 26 martie 2004, iar SC F. SA avea în

obiectul de activitate, ca activitate secundară, fabricarea calculatoarelor și

a altor elemente electronice, potrivit certificatului emis de O.R.C.

Împotriva sentinței de fond a

declarat apel consorțiul reclamant și, prin decizia comercială nr. 436 din 13

mai 2005, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială a admis apelul

reclamantelor, a schimbat în tot sentința atacată, a admis în parte acțiunea în

sensul că, a dispus anularea deciziei A.V.A.S. cuprinsă în procesul verbal din

15 aprilie 2004 și a tuturor actelor ulterioare privind licitația din 15

aprilie 2004.

Prin aceeași decizie, instanța de

apel a respins cererea privind continuarea procedurii de negociere cu participarea

reclamantelor, ca nefondată și, de asemenea, a respins ca nefondată cererea de

intervenție în interes propriu.

Instanța de apel, analizând

criticile aduse sentinței de fond, sub aspectul aprecierii greșite asupra

cauzelor care au condus la excluderea consorțiului reclamant a reținut că,

lipsa certificatului fiscal se datorează unui caz de forță majoră, declararea

zilei de 2 aprilie 2004 ca zi liberă având acest caracter, neputând fi nici

prevăzută, nici înlăturată.

Se reține că în mod greșit instanța

de fond, a apreciat existența cazului de forță majoră prin raportare la

ceilalți participanți, aprecierea trebuind făcută pentru fiecare situație în

parte, fără a se înțelege prin situații de forță majoră doar evenimentele

naturale ce pot afecta mai mulți subiecți, astfel încât nedepunerea acestui

certificat de către societatea reclamantă nu s-a datorat în nici un caz culpei

acesteia, ci a unui eveniment imposibil de prevăzut de către societate și ale

cărei consecințe nu puteau fi înlăturate.

Cu privire la certificatul fiscal ce

atesta debite înregistrate la bugetul de stat de către SC S. SRL, instanța de

apel reține că deși această societate figura cu debite către bugetul de stat,

în același timp bugetul statului datora societății o sumă cu mult mai mare cu

titlu de T.V.A. de rambursat, sens în care societatea a depus cerere de

compensare.

Așadar, în mod greșit instanța de

fond a apreciat și cu privire la procesul de compensare al sumelor restante

astfel încât, ar fi nedrept ca o societate care urmează a încasa de la stat

suma ori urmează să-și stingă aceste obligații prin compensare legală, să fie

împiedicată să participe la licitații publice datorită faptului că procedeul de

compensare nu este finalizat.

În fine, față de soluția pronunțată

în cauză, instanța de apel reține că, efectul anulării înscrisurilor ulterioare

excluderii consorțiului reclamant nu duce automat la continuarea procesului de

negociere cu participarea reclamantelor, ci presupune organizarea unei noi

licitații.

Cu privire la cererea de intervenție

în interes propriu, instanța de apel a apreciat-o ca nefondată reținând că, în

fond, intervenientele nu au formulat nici o cerere concretă, potrivit

încheierii din 12 octombrie 2004 și, ca o dovadă în plus, este faptul că

instanța de fond deși a admis-o, nu a dispus nimic în consecință.

Împotriva deciziei din apel au

declarat recurs toate părțile.

Recursul reclamantelor SC R. SA, SC N.C.

SRL, SC F.T. SRL, SC I.S.M. SRL și SC S. SRL este întemeiat pe dispozițiile art.

304 pct. 7 C. proc. civ. în temeiul căruia consorțiul reclamant solicită

admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii cererii

privind continuarea procedurii de negociere cu acestea, ori, în subsidiar

desființarea întregii proceduri de privatizare.

În dezvoltarea criticilor formulate,

consorțiul reclamant susține că hotărârea instanței de apel nu cuprinde

motivele pe care se sprijină respingerea capătului de cerere privind

continuarea procedurii de negociere cu participarea reclamantelor, fraza sumară

referitoare la efectele anulării actelor subsecvente hotărârii de excludere

fiind insuficiente și, în orice caz, trebuia introdusă în dispozitivul

deciziei, dispunând desființarea întregii proceduri de privatizare.

În opinia recurentelor, respingerea

acestui capăt de cerere este contradictoriu cu soluția pronunțată asupra

capătului principal de cerere, cu referire la anularea deciziei A.V.A.S.

Instanța de apel nu a analizat

criticile vizând desființarea întregii proceduri de privatizare, deși consideră

necesară organizarea unei noi licitații nu analizează criticile referitoare la

neîndeplinirea condițiilor de către consorțiul concurent pentru participarea la

privatizare.

Recursul pârâtei A.V.A.S.

Recurenta critică decizia din apel

pentru nelegalitate, motiv de recurs prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc.

civ., în temeiul căruia solicită admiterea recursului, modificarea în tot a

deciziei atacate în sensul menținerii hotărârii de fond.

Recurenta susține în dezvoltarea

criticilor invocate că, instanța de apel în mod greșit a apreciat cu privire la

prerogativele comisiei de organizare a licitației reținând că dispozițiile art.

35 din H.G. nr. 577/2002 nu se aplicau în mod automat, în condițiile în care

rolul comisiei într-o licitație este doar a constata îndeplinirea condițiilor

prevăzute de lege, precum și a celor stipulate în caietul de prezentare,

membrii comisiei neputând să aprecieze cu privire la motivele invocate de

participanți referitoare la cauzele ce au stat la baza neîndeplinirii

cerințelor prevăzute de lege.

Susține recurenta că în mod greșit

instanța de apel a apreciat și cu privire la certificatul fiscal prezentat de

SC S. SRL ce atestă debitele către bugetul de stat, împrejurarea că societatea

avea de recuperat T.V.A. plătit, dar nedatorat, este o motivare ce nu privea

comisia de licitație din cadrul A.V.A.S., în exercitarea atribuțiilor ce-i

reveneau.

De asemenea, în mod greșit instanța

de apel a apreciat cu privire la cazul de forță majoră invocat de reclamante,

în fapt fiind vorba de simpla lipsă de interes și de diligență din partea SC S.

SRL, având în vedere că ceilalți participanți la licitație au procurat și depus

acest document în timp util.

Instanța de apel nu a avut în vedere

și susținerea potrivit căreia la momentul adoptării măsurii de lichidare a

consorțiului reclamantelor acesta a fost reprezentat de o persoană ce nu avea

mandat în acest sens, ceea ce a întărit convingerea comisiei în excluderea

acestei societăți de la licitație.

Recursul intervenientelor A.F.P.A.S.,

SC A. SRL, SC F.I. SA și SC F. SA.

Recurentele critică decizia pentru

motivele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 6, 7 și 9 C.

proc. civ., în temeiul cărora solicită admiterea recursului, modificarea în tot

a deciziei atacate și menținerea ca temeinică a hotărârii de fond.

O primă critică susținută vizează

motivarea instanței de apel față de criticile aduse de către reclamante

sentinței de fond. Astfel, deși reclamantele au invocat forța majoră ca și

cauză ce a determinat neobținerea certificatului fiscal în termen util,

instanța de apel reține în mod eronat că nedepunerea certificatului fiscal,

împrejurare ce nu a fost dovedită de altfel, nu s-a datorat culpei reclamantei

ci a unui eveniment ce este apreciat, la fel de eronat, ca fiind forță majoră,

cu referire la declararea zilei de 2 aprilie 2004 ca zi nelucrătoare.

Reținerea instanței de apel potrivit

căreia situația ar fi fost alta dacă petenta ar fi cunoscut că ziua de 2

aprilie 2004 urma să fie nelucrătoare, în opinia recurentelor este de

neînțeles, aprecierea nefiind de natură a clarifica situația sau ar echivala cu

o înlăturare a răspunderii societății.

Susțin recurentele că, în mod greșit

instanța de apel reține cu privire la cererea de compensare T.V.A., motivarea

fiind contradictorie. Pe de o parte se susține că reclamanta avea debite la

bugetul de stat, iar pe de altă parte se reține că la data depunerii

documentelor de participare la negociere, obligațiile bugetare ale SC S. SRL ar

fi fost stinse deja prin compensare, în condițiile în care operațiunea de

compensare nu fusese dovedită, știut fiind că aceasta presupune un control și o

verificare amănunțită a societății.

Decizia pronunțată în apel este

contradictorie și sub aspectul greșitei aprecieri referitoare la atribuțiile

comisiei de organizare a licitației. Astfel, se susține că deși instanța de

apel reține în mod corect atribuțiile legale ale comisiei de negociere,

apreciind în mod implicit că decizia acesteia este legală, pe de altă parte

apreciază că în mod nelegal consorțiul reclamantei a fost înlăturat de la

negocieri, fătă a menționa care sunt dispozițiile legii încălcate prin

adoptarea acestei decizii.

Cu referire la respingerea cererii

de intervenție, recurentele susțin că și sub acest aspect decizia este

criticabilă în sensul că, instanța de apel nu a observat cererile concrete

formulate în cadrul cererii de intervenție, cereri ce justificau un interes

propriu, acela de unic ofertant admis la negociere.

Asupra recursului consorțiului

reclamant, se constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Susținerile recurentelor referitoare

la insuficiența motivării capătului de cerere privind continuarea negocierilor

cu participarea consorțiului reclamant sunt nefondate în condițiile în care

instanța de apel, în mod corect nu a dispus prin dispozitiv desființarea

întregii proceduri de privatizare. Pe de o parte nu era investită cu o atare

cerere și, mai mult, anularea deciziei A.V.A.S. nu are semnificația dată de

recurentă și anume anularea licitației în sine, întrucât aceasta nu era

finalizată la data investirii instanței.

Anularea deciziei A.V.A.S. a condus

implicit la anularea actelor subsecvente conform principiului „accessorium

sequitur principale”. Așadar, nu se poate reține o motivare contradictorie sub

aspectul invocat.

Găsind întemeiat capătul principal

de cerere privind anularea deciziei A.V.A.S., în mod corect instanța de apel nu

a mai analizat criticile ce vizau desființarea întregii proceduri de

privatizare sub aspectul neîndeplinirii condițiilor de participare a

consorțiului concurent întrucât, nu acesta era obiectul cu care a fost

investită instanța și, mai mult, anularea deciziei A.V.A.S., așa cum s-a

constatat, ducea implicit la anularea actelor ulterioare. Mai mult, nu era în

căderea instanței a se pronunța cu privire la condițiile de participare a

consorțiului intervenient prin comparație cu condițiile consorțiului reclamant,

având în vedere soluția pronunțată.

Cu privire la recursul pârâtei A.V.A.S.

și acesta este nefondat, pentru următoarele considerente.

Referitor la critica de nelegalitate

invocată, privind greșita interpretare a dispozițiilor art. 35 din H.G. nr.

577/2002, aceasta se dovedește a fi nefondată.

Astfel, în mod corect instanța de

apel a apreciat cu privire la atribuțiile ce revin comisiei de organizare a

licitației potrivit normei legale sus citate, stabilind însă că, la aprecierea

cauzelor ce au stat la baza excluderii automate a participantei este chemată

instanța să verifice acest lucru. Așadar, în mod greșit recurenta susține că

instanța ar fi lăsat în sarcina sa aprecierea cauzelor ce conduc la eliminarea

ofertanților, instanța de apel în motivarea sa a subliniat numai limitele de

aplicare ale dispozițiilor art. 35 din actul normativ menționat, ceea ce nu

înseamnă o aplicare greșită.

Susținerile recurentei cu privire la

greșita apreciere asupra certificatului fiscal prezentat de reclamanta SC S. SRL

precum și greșita apreciere a cazului de forță majoră nu pot fi reținute în

condițiile în care acestea vizează netemeinicia hotărârii pronunțate, susțineri

ce nu mai pot fi supuse analizei în acest cadru procesual, în calea de

reformare actuală instanța fiind ținută a analiza numai cu privire la criticile

de nelegalitate.

Mai mult, față de temeiul de drept

invocat, prin criticile aduse, recurenta nu indica modul concret în care

instanța de apel a încălcat sau a aplicat greșit legea pentru a da posibilitatea

efectuării unui control judiciar în condițiile stabilite de legea procesual

civilă.

Recursul consorțiului intervenient

este nefondat având în vedere următoarele considerente:

Prima critică invocată, cu referire

la greșita apreciere a instanței de apel în ceea ce privește certificatul

fiscal al societății reclamante exclusă de la negocieri precum și la greșita

stabilire a situației de fapt, vizează netemeinicia soluției pronunțate motiv

pentru care, având în vedere considerentele expuse mai sus, acestea vor fi

înlăturate nefiind posibilă o analiză a acestora în calea de reformare ce

reclamă numai aspecte de nelegalitate.

Și critica vizând greșita apreciere

a instanței de apel cu privire la cererea de compensare va fi înlăturată în

condițiile în care, la fel, vizează netemeinicia hotărârii pronunțate, în

recurs nefiind posibilă o reanalizare a unor situații de fapt, ori a

probatoriilor greșit apreciate în cauză.

Cu referire la critica vizând

motivarea contradictorie, aceasta a fost supusă analizei în cadrul recursului

pârâtei A.V.A.S. și, în consecință va fi respinsă pentru aceleași considerente.

Critica vizând respingerea cererii

de intervenție se dovedește a fi nefondată întrucât instanța de apel nu a

reținut o lipsă de interes a intervenientei în cauză, cererea fiind analizată

pe fond, însă în mod corect, raportat la soluționarea cererii principale a

consorțiului reclamant și la măsurile dispuse, aceasta se impunea a fi

respinsă.

Pentru cele ce preced, în temeiul art.

312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate în cauză

potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamanții SC F.T. SRL București, SC I.S.M. SRL București, SC N.C. SRL

București, SC R. SA București, SC S. SRL București, pârâta A.V.A.S. București

și intervenientele A.F.P.A.S. București, SC A. SRL București, SC F.I. SA

București și SC F. SA București, împotriva deciziei nr. 436 din 13 mai 2005

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 30 martie 2006.