ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2691/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 599 din 29 martie 2004 a Curții de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul SC C.I.C.I.E.S.T.E. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții M.F.P. – D.G.S.C. și G.F.C., anularea Deciziei nr. 370 din 17 noiembrie 2003 și a procesului - verbal de control din 15 septembrie 2003 și exonerarea societății de plata sumei totale de 2.486.864.178 lei ca nedatorată bugetului de stat. Prin sentința civilă nr. 599 din 29 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 3835/2003, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată și respinsă cererea de suspendare a executării actelor administrative ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin Decizia civilă nr. 8855 din 9 decembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 6569/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respins recursul ca nefondat. La data de 5 decembrie 2005 reclamanta a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 8855 din 9 decembrie 2004, iar prin Decizia civilă nr. 1531 din 2 mai 2006 pronunțată în Dosarul nr. 16149/1/2005 a fost respinsă contestația în anulare ca neîntemeiată. La data de 27 februarie 2006 reclamantul a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 599 din 29 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3835/2003, întemeiată pe dispozițiile art. 322 și următoarele C. proc.

civ., cererea făcând obiectul Dosarului nr. 2459/2/2006 al acestei Instanțe, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 325 și art. 400 C. proc. civ. suspendarea executării sentinței civile nr. 599 din 29 martie 2004. În motivarea în fapt a cererii de revizuire, revizuentul arată că au apărut nenumărate documente ce vin să arate o interpretare greșită a legii, dar în special documente obținute prin executare silită de la M.F.P. prin Decizia civilă nr. 33 din 12 ianuarie 2006, definitivă și irevocabilă, pusă în executare parțial de M.F.P. la data de 30 ianuarie 2006 și anume documentele din 29 august 2002 și din 18 septembrie 2002, documente ce atestă scutirea la plata TVA a societății. De asemenea, mai arată revizuientul că Ordonanța Parchetului Curții Supreme de Justiție din Dosarul nr. 446/P/2002, confirmă scutirea de T.V.A.

datorită autorizării instituției și interpretării corecte a succesiunii legilor și a conținutului acestora, măsura dispusă în Dosarul nr. 399/P/2003 comunicată M.F.P. și de care a aflat în luna ianuarie, care confirmă scutirea de T.V.A., de asemenea, adresele tuturor D.F.P. și A.F.P.B., confirmă scutirea de T.V.A., precum și răspunsurile M.E. dar și deciziile civile, definitive și irevocabile, împotriva M.E. și M.F.P., confirmă toate scutirea de T.V.A. Și în ceea ce privește impozitul pe salarii, se observă din expertiza contabilă, din actele de la dosar și din sentința civilă ce vizează aceeași perioadă că acestea nu sunt datorate. Prin urmare, conchide revizuentul, înscrisurile în baza cărora a formulat cererea de revizuire, deși relevante și existente la data soluționării acțiunii, nu au putut fi prezentate Instanței, fiind reținute de către M.F.P.

dar și de alte instituții ale statului pentru a-și crea posibilitatea exercitării cu rea - credință a drepturilor procedurale, în scop de concurență neloială și totodată șicanatorie, fiind conștienți de caracterul determinant al acestora asupra soluției ce urma să fie pronunțată în cauză, aceste documente având o influență covârșitoare asupra acțiunii în discuție la acea dată. În susținerea cererii de revizuire, revizuentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri. Prin întâmpinare, intimata - pârâtă G.F. – C.G. a invocat excepția de inadmisibilitate, excepția de tardivitate a cererii de revizuire iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată. La data de 30 mai 2006, reclamantul și-a precizat în drept cererea de revizuire în sensul că se întemeiază pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. La data de 6 iunie 2006 revizuentul a depus la dosarul cauzei actele pe care înțelege să le folosească, ținute ascunse de partea adversă, ce conduc la o interpretare corectă a legislației și o aplicare unitară a legislației. Prin încheierea din data de 6 iunie 2006, Instanța a dispus conexarea Dosarului nr. 3664/2/2006 al aceleiași Instanțe, ce avea ca obiect o altă cerere de revizuire formulată de reclamant împotriva aceleiași sentințe. În ședința publică din data de 31 octombrie 2006, revizuentul și-a precizat cererea de revizuire în sensul că actul pe care își întemeiază cererea de revizuire este adresa din 23 ianuarie 2006, comunicată de M.F.P. la data de 26 ianuarie 2006, iar în ceea ce privește cea de-a doua cerere de revizuire conexată la dosarul de față, aceasta are la bază actul emis de M.P.

– Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București înregistrat din 14 martie 2006, prin care i s-a comunicat o copie a soluției dispuse în Dosarul nr. 3150/P/2005 la data de 26 martie 2006. La termenul din data de 31 octombrie 2006 s-a atașat Dosarul de fond nr. 3835/2003. Prin sentința nr. 3563 din 12 decembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția tardivității, admisă excepția de inadmisibilitate, fiind respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă. Motivând această soluție, Instanța de Fond a reținut că excepția de tardivitate invocată este neîntemeiată deoarece potrivit art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în Instanța de Apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o Instanță de Recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei Instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. Conform art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5 din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În speță, termenul de o lună nu s-a împlinit nici în ceea ce privește adresa din 23 ianuarie 2006, comunicată de M.F.P. la data de 26 ianuarie 2006, și nici referitor la Ordonanța nr. 701/VIII-1/2006 din 19 ianuarie 2006 emisă de M.P. – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, de scoatere de sub urmărire penală, respectiv de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de B.D., directorul general al reclamantului, comunicată acestuia la data de 14 martie 2006, prima cerere de revizuire fiind înaintată recomandat la această Instanță la datele de 24 februarie 2006, iar cererea de revizuire conexată fiind depusă personal de reprezentantul revizuentului la data de 31 martie 2006. Așadar, atât cererea de revizuire ce privește adresa din 23 ianuarie 2006, cât și cererea de revizuire referitoare la Ordonanța nr. 701/VIII-1/2006 din 19 ianuarie 2006 emisă de M.P.

– Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, înscrisurile noi doveditoare precizate de revizuent, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., au fost depuse înlăuntrul termenului de o lună prevăzut de art. 342 alin. (1) C. proc. civ., socotindu-se data de începere a curgerii termenului data comunicării celor două acte. În legătură cu excepția inadmisibilității, aceasta a fost admisă pentru considerentele următoare: În speță, nu ar fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât în ceea ce privește adresa din 23 ianuarie 2006, emisă de M.F.P. – D.G.L.I.I., din conținutul acesteia rezultă că de fapt reprezintă o adresă de înaintare, urmare a executării unei hotărâri judecătorești, a adreselor din 29 august 2002 emis de G.F.

prin care solicită un punct de vedere cu privire la modalitatea de aplicare a T.V.A. în ceea ce privește societatea revizuientă și respectiv din 18 septembrie 2002, emisă de M.F.P. – D.G.P.L.F., prin care comunică răspunsul. Din punct de vedere al cererii de revizuire, interesează răspunsul la adresa din 28 august 2002, respectiv adresa din 18 septembrie 2002, emisă de M.F.P. – D.G.P.L.F., care a fost depusă la Dosarul în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită, nr. 3835/2003 și care a făcut obiectul analizei Instanței de Fond, respectiv Instanței de Recurs, acest înscris nefiind deci descoperit după darea hotărârii și nici nu a fost reținut de partea potrivnică sau nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

Referitor la Ordonanța nr. 701/VIII-1/2006 din 19 ianuarie 2006 emisă de M.P. – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, nici în ceea ce privește acest înscris nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., soluția fiind dispusă după darea hotărârii și după rămânerea sa irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat și nu în timpul procesului. Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către revizuienta SC C.I.C.I.E.S.T.E. SRL, considerând că hotărârea este nelegală. Se arată în motivele de recurs că, în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. întrucât adresa de înaintare din 23 ianuarie 2006 emisă de M.F.P.

– D.G.I.I. prin care au fost comunicate actele ținute ascunse de partea adversă și care nu au putut fi înfățișate Instanței (adresa din 28 august 2002, adresa din 18 septembrie 2002), nu au făcut obiectul analizei Instanței de Fond, întrucât nu au existat la dosarul cauzei, fiind ținute ascunse de partea adversă. O dovadă în acest sens este și decizia prin care Statul român a fost obligat să comunice, în temeiul Legii nr. 544/2001, cele două adrese, iar dacă ele ar fi existat la fondul cauzei, soluția Instanței ar fi fost alta. Referitor la Ordonanța nr. 701/VIII-1/2006 din 19 ianuarie 2006 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, soluția Instanței de Fond este criticată pentru că și în acest caz, actul a fost ținut ascuns de Statul român care a tergiversat analizarea cazului și nu a comunicat această soluție.

G.F. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru că actele depuse nu sunt înscrisuri noi. Examinând actele aflate la dosarul cauzei, motivele de recurs invocate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor irevocabile, în cazurile și în condițiile expres stabilite de lege. Prin intermediul revizuirii, hotărârea ce se atacă este apreciată ca nelegală, nu în raport de probele existente la dosar la momentul pronunțării ei, ci numai în raport de elemente noi, necunoscute Instanței din diverse motive.

În speță, recurenta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocând descoperirea de înscrisuri noi. Pentru a putea fi admisă cererea de revizuire formulată în baza art. 322 pct. 5 C. proc. civ., trebuie ca înscrisul prezentat să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: - să fie prezentat un înscris nou, care să nu fi fost folosit în cadrul procesului soluționat prin hotărârea atacată; - înscrisul să aibă forță probantă; - înscrisul invocat să fi existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere; - înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; - înscrisul să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de Instanța de Fond, soluția ar fi fost alta.

Așa cum a reținut Instanța de Fond, înscrisurile considerate noi de către revizuent nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru a sta la baza revizuirii unei hotărâri irevocabile. Mai întâi, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte constată că adresele din 28 august 2002 și din 18 septembrie 2002 au fost depuse și în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere și a făcut obiectul de analiză atât la Instanța de Fond, cât și în recurs, astfel că nu se poate spune că au fost descoperite după darea hotărârii și nici nu a fost reținut de partea potrivnică. Nici Ordonanța nr. 701/VIII-1/2006 din 19 ianuarie 2006 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru că nu a existat la momentul pronunțării hotărârii, condiție necesară pentru a putea fi considerat înscris nou.

Nu pot fi reținute susținerile recurentei că acest act ar fi fost ținut ascuns de Statul român, pentru că cercetările penale se desfășoară după regulile stabilite în C. proc. pen. Apreciind că soluția Instanței de Fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC C.I.C.I.E.S.T.E. SRL București împotriva sentinței civile nr. 3563 din 12 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2007.