ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2691/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 599 din 29 martie 2004 a Curții de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul SC

C.I.C.I.E.S.T.E. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții M.F.P. – D.G.S.C.

și G.F.C., anularea Deciziei nr. 370 din 17 noiembrie 2003 și a procesului -

verbal de control din 15 septembrie 2003 și exonerarea societății de plata

sumei totale de 2.486.864.178 lei ca nedatorată bugetului de stat.

Prin sentința civilă nr. 599

din 29 martie  2004 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 3835/2003, a fost respinsă

acțiunea ca neîntemeiată și respinsă cererea de suspendare a executării actelor

administrative ca rămasă fără obiect.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar

prin Decizia civilă nr. 8855 din 9 decembrie 2004, pronunțată în Dosarul nr.

6569/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost respins recursul ca nefondat.

La data de 5 decembrie 2005

reclamanta a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 8855

din 9 decembrie 2004, iar prin Decizia civilă nr. 1531 din 2 mai 2006

pronunțată în Dosarul nr. 16149/1/2005 a fost respinsă contestația în anulare

ca neîntemeiată.

La data de 27 februarie 2006

reclamantul a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 599 din 29

martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 3835/2003, întemeiată pe dispozițiile

art. 322 și următoarele C. proc. civ., cererea făcând obiectul Dosarului nr.

2459/2/2006 al acestei Instanțe, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 325

și art. 400 C. proc. civ. suspendarea executării sentinței civile nr. 599 din

29 martie 2004.

În motivarea în fapt a

cererii de revizuire, revizuentul arată că au apărut nenumărate documente ce

vin să arate o interpretare greșită a legii, dar în special documente obținute

prin executare silită de la M.F.P. prin Decizia civilă nr. 33 din 12 ianuarie

2006, definitivă și irevocabilă, pusă în executare parțial de M.F.P. la data de

30 ianuarie 2006 și anume documentele din 29 august 2002 și din 18 septembrie

2002, documente ce atestă scutirea la plata TVA a societății.

De asemenea, mai arată

revizuientul că Ordonanța Parchetului Curții Supreme de Justiție din Dosarul

nr. 446/P/2002, confirmă scutirea de T.V.A. datorită autorizării instituției și

interpretării corecte a succesiunii legilor și a conținutului acestora, măsura

dispusă în Dosarul nr. 399/P/2003 comunicată M.F.P. și de care a aflat în luna

ianuarie, care confirmă scutirea de T.V.A., de asemenea, adresele tuturor D.F.P.

și A.F.P.B., confirmă scutirea de T.V.A., precum și răspunsurile M.E. dar și deciziile

civile, definitive și irevocabile, împotriva M.E. și M.F.P., confirmă toate

scutirea de T.V.A.

Și în ceea ce privește

impozitul pe salarii, se observă din expertiza contabilă, din actele de la

dosar și din sentința civilă ce vizează aceeași perioadă că acestea nu sunt

datorate.

Prin urmare, conchide

revizuentul, înscrisurile în baza cărora a formulat cererea de revizuire, deși

relevante și existente la data soluționării acțiunii, nu au putut fi prezentate

Instanței, fiind reținute de către M.F.P. dar și de alte instituții ale

statului pentru a-și crea posibilitatea exercitării cu rea - credință a

drepturilor procedurale, în scop de concurență neloială și totodată

șicanatorie, fiind conștienți de caracterul determinant al acestora asupra

soluției ce urma să fie pronunțată în cauză, aceste documente având o influență

covârșitoare asupra acțiunii în discuție la acea dată.

În susținerea cererii de

revizuire, revizuentul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Prin întâmpinare, intimata -

pârâtă G.F. – C.G. a invocat excepția de inadmisibilitate, excepția de

tardivitate a cererii de revizuire iar, pe fond, a solicitat respingerea

cererii de revizuire ca nefondată.

La data de 30 mai 2006,

reclamantul și-a precizat în drept cererea de revizuire în sensul că se

întemeiază pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

La data de 6 iunie 2006

revizuentul a depus la dosarul cauzei actele pe care înțelege să le folosească,

ținute ascunse de partea adversă, ce conduc la o interpretare corectă a

legislației și o aplicare unitară a legislației.

Prin încheierea din data de

6 iunie 2006, Instanța a dispus conexarea Dosarului nr. 3664/2/2006 al

aceleiași Instanțe, ce avea ca obiect o altă cerere de revizuire formulată de

reclamant împotriva aceleiași sentințe.

În ședința publică din data

de 31 octombrie 2006, revizuentul și-a precizat cererea de revizuire în sensul

că actul pe care își întemeiază cererea de revizuire este adresa din 23

ianuarie 2006, comunicată de M.F.P. la data de 26 ianuarie 2006, iar în ceea ce

privește cea de-a doua cerere de revizuire conexată la dosarul de față, aceasta

are la bază actul emis de M.P. – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2

București înregistrat din 14 martie 2006, prin care i s-a comunicat o copie a

soluției dispuse în Dosarul nr. 3150/P/2005 la data de 26 martie 2006.

La termenul din data de 31

octombrie 2006 s-a atașat Dosarul de fond nr. 3835/2003.

Prin sentința nr. 3563 din

12 decembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția tardivității,

admisă excepția de inadmisibilitate, fiind respinsă cererea de revizuire ca

inadmisibilă.

Motivând această soluție, Instanța

de Fond a reținut că excepția de tardivitate invocată este neîntemeiată

deoarece potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri

rămase definitive în Instanța de Apel sau prin neapelare, precum și a unei

hotărâri dată de o Instanță de Recurs atunci când evocă fondul, se poate cere

dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de

partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai

presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea

unei Instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Conform art. 324 alin. (1)

pct. 4 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în

cazurile prevăzute la art. 322 pct. 5 din ziua în care s-au descoperit

înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat

cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat

hotărârea a cărei revizuire se cere.

În speță, termenul de o lună

nu s-a împlinit nici în ceea ce privește adresa din 23 ianuarie 2006,

comunicată de M.F.P. la data de 26 ianuarie 2006, și nici referitor la Ordonanța nr. 701/VIII-1/2006 din 19 ianuarie 2006 emisă de M.P. – Parchetul de pe lângă

Judecătoria Sectorului 2 București, de scoatere de sub urmărire penală,

respectiv de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de B.D., directorul

general al reclamantului, comunicată acestuia la data de 14 martie 2006, prima

cerere de revizuire fiind înaintată recomandat la această Instanță la datele de

24 februarie 2006, iar cererea de revizuire conexată fiind depusă personal de

reprezentantul revizuentului la data de 31 martie 2006.

Așadar, atât cererea de

revizuire ce privește adresa din 23 ianuarie 2006, cât și cererea de revizuire

referitoare la Ordonanța nr. 701/VIII-1/2006 din 19 ianuarie 2006 emisă de M.P.

– Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, înscrisurile noi

doveditoare precizate de revizuent, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., au fost depuse înlăuntrul termenului de o lună prevăzut de art. 342 alin. (1) C.

proc. civ., socotindu-se data de începere a curgerii termenului data

comunicării celor două acte.

În legătură cu excepția

inadmisibilității, aceasta a fost admisă pentru considerentele următoare:

În speță, nu ar fi

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., întrucât în ceea ce privește adresa din 23 ianuarie 2006, emisă de M.F.P. – D.G.L.I.I.,

din conținutul acesteia rezultă că de fapt reprezintă o adresă de înaintare,

urmare a executării unei hotărâri judecătorești, a adreselor din 29 august 2002

emis de G.F. prin care solicită un punct de vedere cu privire la modalitatea de

aplicare a T.V.A. în ceea ce privește societatea revizuientă și respectiv din

18 septembrie 2002, emisă de M.F.P. – D.G.P.L.F., prin care comunică răspunsul.

Din punct de vedere al

cererii de revizuire, interesează răspunsul la adresa din 28 august 2002,

respectiv adresa din 18 septembrie 2002, emisă de M.F.P. – D.G.P.L.F., care a

fost depusă la Dosarul în care s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită,

nr. 3835/2003 și care a făcut obiectul analizei Instanței de Fond, respectiv Instanței

de Recurs, acest înscris nefiind deci descoperit după darea hotărârii și nici

nu a fost reținut de partea potrivnică sau nu a putut fi înfățișat dintr-o

împrejurare mai presus de voința părților.

Referitor la Ordonanța nr. 701/VIII-1/2006 din 19 ianuarie 2006 emisă de M.P. – Parchetul de pe lângă

Judecătoria Sectorului 2 București, nici în ceea ce privește acest înscris nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., soluția fiind dispusă după darea hotărârii și după rămânerea sa irevocabilă prin

respingerea recursului ca nefondat și nu în timpul procesului.

Împotriva acestei sentințe

s-a declarat recurs de către revizuienta SC C.I.C.I.E.S.T.E. SRL, considerând

că hotărârea este nelegală.

Se arată în motivele de

recurs că, în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. întrucât adresa de înaintare din 23 ianuarie 2006 emisă de M.F.P. – D.G.I.I. prin

care au fost comunicate actele ținute ascunse de partea adversă și care nu au

putut fi înfățișate Instanței (adresa din 28 august 2002, adresa din 18

septembrie 2002), nu au făcut obiectul analizei Instanței de Fond, întrucât nu

au existat la dosarul cauzei, fiind ținute ascunse de partea adversă.

O dovadă în acest sens este

și decizia prin care Statul român a fost obligat să comunice, în temeiul Legii

nr. 544/2001, cele două adrese, iar dacă ele ar fi existat la fondul cauzei,

soluția Instanței ar fi fost alta.

Referitor la Ordonanța nr. 701/VIII-1/2006 din 19 ianuarie 2006 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria

Sectorului 2 București, soluția Instanței de Fond este criticată pentru că și

în acest caz, actul a fost ținut ascuns de Statul român care a tergiversat

analizarea cazului și nu a comunicat această soluție.

G.F. a formulat întâmpinare

și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru că actele depuse nu sunt înscrisuri noi.

Examinând actele aflate la

dosarul cauzei, motivele de recurs invocate, Înalta Curte va respinge recursul

pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o cale

extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva

hotărârilor irevocabile, în cazurile și în condițiile expres stabilite de lege.

Prin intermediul revizuirii,

hotărârea ce se atacă este apreciată ca nelegală, nu în raport de probele

existente la dosar la momentul pronunțării ei, ci numai în raport de elemente

noi, necunoscute Instanței din diverse motive.

În speță, recurenta și-a

întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocând descoperirea de înscrisuri noi.

Pentru a putea fi admisă

cererea de revizuire formulată în baza art. 322 pct. 5 C. proc. civ., trebuie ca înscrisul prezentat să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

- să fie prezentat un

înscris nou, care să nu fi fost folosit în cadrul procesului soluționat prin

hotărârea atacată;

- înscrisul să aibă forță

probantă;

- înscrisul invocat să fi

existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere;

- înscrisul să nu fi putut

fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a

fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința

părților;

- înscrisul să fie determinant,

în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de Instanța de Fond, soluția ar fi fost

alta.

Așa cum a reținut Instanța

de Fond, înscrisurile considerate noi de către revizuent nu îndeplinesc

condițiile prevăzute de lege pentru a sta la baza revizuirii unei hotărâri

irevocabile.

Mai întâi, Înalta Curte de

Casație și Justiție Curte constată că adresele din 28 august 2002 și din 18

septembrie 2002 au fost depuse și în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea a

cărei revizuire se cere și a făcut obiectul de analiză atât la Instanța de Fond, cât și în recurs, astfel că nu se poate spune că au fost descoperite după

darea hotărârii și nici nu a fost reținut de partea potrivnică.

Nici Ordonanța nr.

701/VIII-1/2006 din 19 ianuarie 2006 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria

Sectorului 2 București nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru că

nu a existat la momentul pronunțării hotărârii, condiție necesară pentru a

putea fi considerat înscris nou.

Nu pot fi reținute

susținerile recurentei că acest act ar fi fost ținut ascuns de Statul român,

pentru că cercetările penale se desfășoară după regulile stabilite în C. proc. pen.

Apreciind că soluția Instanței

de Fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC C.I.C.I.E.S.T.E. SRL București împotriva sentinței civile nr. 3563 din 12

decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 mai 2007.