ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 14/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 14/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 112 din 1

iunie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins

acțiunea în anulare formulată de petenta C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinței

arbitrale nr. 191 din 9 iunie 2004 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial

Internațional de pe lângă Camera de și Industrie a României și Municipiului

București, ca nefondată.

Instanța de fond a reținut

raportat la motivul de anulare întemeiat pe dispozițiile art. 364 lit. e) C.

proc. civ. că, competența arbitrajului în soluționarea litigiului a fost

stabilită de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1647 din 18

martie 2003. Cu privire la al doilea motiv, Curtea de Apel a reținut că

tribunalul arbitral s-a pronunțat întocmai cu cele solicitate astfel cum

rezultă din dispozitivul hotărârii arbitrale, invocarea de către petentă a unui

ordin care în opinia acesteia nu are legătură cu cauza nefiind de natură să

atragă aplicarea dispozițiilor art. 364 lit. g) C. proc. civ. Nici al treilea

motiv al acțiunii în anulare nu a fost socotit întemeiat întrucât criticile

petentei vizează fondul cauzei, interpretarea dispozițiilor contractuale, iar

dispozitivul hotărârii stabilind pentru intimată obligația de a plăti o sumă de

bani certă poate fi adus la îndeplinire.

În contra sentinței pronunțată

de curtea de apel reclamanta C.N.A.D.N. SA, pârâta arbitrală a declarat recurs

solicitând casarea acestei hotărâri, admiterea acțiunii în anulare, cu

consecința anulării sentinței arbitrale nr. 191 din 9 iunie 2004 și pe fond

respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.

Cu privire la recursul

declarat, Înalta Curte constată că recurenta deși indică motivele prevăzute de art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., dezvoltarea în fapt cuprinde istoricul

litigiului și analiza și critica hotărârii arbitrale, fără a formula în concret

critici cu privire la nelegalitatea sentinței nr. 112 din 1 iunie 2007 a Curții

de Apel București.

Înalta Curte, constatând

însă că recursul declarat privește o hotărâre care, potrivit legii, nu poate fi

atacată cu apel, în baza artr.304

1

, va examina cauza sub toate

aspectele de legalitate.

Din această perspectivă se

rețin considerentele care urmează:

Cauza de față se află la al

doilea ciclu procesual. În primul ciclu procesual acțiunea arbitrală formulată

de pârâta arbitrală împotriva sentinței nr. 191 din 9 iunie 2004 pronunțată de

Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și

Industrie a României a fost admisă de Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, prin sentința nr. 159 din 5 octombrie 2005, hotărârea arbitrală

anulată și pe fond cererea arbitrală promovată de SC C. SA a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Urmare admiterii recursului

promovat de reclamanta arbitrală, Înalta Curte, prin decizia nr. 3678 din 20

mai 2006, a casat sentința curții de apel nr. 159 din 5 octombrie 2005 și, a

trimis cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea acțiunii arbitrale în raport

cu toate motivele de anulare invocate, constatând că prima instanță a

soluționat pricina pe fond reținând un motiv de anulare neinvocat de reclamantă

și care nu fusese pus în discuția părților.

După casare, curtea de apel,

cu respectarea art. 315 C. proc. civ., a făcut analiza motivelor de anulare pe

care reclamanta le-a indicat în acțiunea în anulare și anume art. 364 lit. a), f)

și h) concluzionând asupra netemeiniciei lor.

Verificând legalitatea

hotărârii atacate, Înalta Curte constată că, în raport de prevederile art. 364 lit.

a), f) și h) prima instanță în mod corect a reținut că tribunalul arbitral a

fost investit prin decizia nr. 1674 din 18 martie 2003 a Curții Supreme de

Justiție, că prin raportare la capetele de cererea arbitrală și dispozitivul hotărârii

arbitrale aceasta din urmă s-a pronunțat numai cu privire la ceea ce s-a cerut,

că dispozitivul hotărârii arbitrale nu cuprinde dispoziții care să nu poată fi

aduse la îndeplinire, el conținând obligația certă în sarcina pârâtei de plată

a unei sume de bani.

Așa fiind, Înalta Curte, în

raport de prevederile art. 314

1

C. proc. civ., va respinge recursul

declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta C.N.D.N.R. SA București împotriva sentinței nr.

112 din 1 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2008.