ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1286/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 23 iunie 2008, A.D.S. București a chemat în judecată pe SC A.C.N. SA Tulcea formulând o acțiune în anulare potrivit art. 364 lit. i) C. proc. civ. a sentinței arbitrale nr. 93 din 8 mai 2008 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.R. Prin sentința arbitrală menționată a fost admisă în parte acțiunea reclamantei arbitrale SC A.C.N. SA Tulcea și obligată pârâta arbitrală A.D.S. București la plata sumei de 881.008 lei pretenții și 65.644,24 lei cheltuieli de judecată, respingând ca neîntemeiate pretențiile în sumă de 1.179.497 lei. Prin sentința comercială nr. 127 din 26 septembrie 2008 Curtea de Apel București a respins acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale introdusă de pârâta arbitrală, reținând că nu sunt întrunite condițiile art. 364 pct. 1 C. proc.

civ. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâta arbitrală A.D.S. București a formulat recurs, potrivit art. 304 C. proc. civ. solicitând, în esență, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei arbitrale, întrucât s-a reținut greșit că s-a facturat redevență și după rezilierea contractului, concluziile expertizei fiind criticabile. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea susținerilor pe care pârâta arbitrală le reiterează prin recursul de față, se constată că deși se invocă generic ca temei legal prevederile art. 304 C. proc. civ. nu sunt indicate în mod concret niciunul din motivele pentru care se solicită modificarea hotărârii atacate pentru a putea fi examinate de instanță.

Este de reținut că recurenta pârâtă arbitrală face susțineri ce vizează în mod special modul de stabilire a situației de fapt cu prilejul soluționării pricinii de către instanța arbitrală, și nu sunt semnalate în mod special încălcări ale dispozițiilor legale, care să se încadreze în prevederile art. 364 pct. 1 C. proc. civ. De altfel, așa cum s-a reținut prin hotărârea atacată, deși în acțiunea arbitrală se invocă contractul de concesiune din 10 decembrie 2002, pârâta arbitrală invocă în acțiunea în anulare și respectiv în recursul de față contractul de arendă din 4 decembrie 2001, situație în care susținerile sale exced împrejurărilor de fapt și de drept supuse soluției arbitrale și corespunzător acțiunii în anulare de față.

În soluționarea pe fond a pricinii de către instanța arbitrală, potrivit limitelor investirii sale necontestate, s-a ținut seama și de concluziile și verificările întreprinse cu ocazia desfășurării expertizei dispuse în cauză, criticile recurentei fiind neconcludente sub acest aspect. De altfel, pârâta a recunoscut că diminuarea succesivă a terenului concesionat a dus la reducerea corespunzătoare a volumului investițiilor, situație în care s-a dispus în consecință obligarea sa la plata investițiilor rămase pe terenul concesionat, așa cum corect s-a reținut de instanță. Astfel că, atâta timp cât pârâta arbitrală nu a făcut dovezi concludente privind încălcarea dispozițiilor art. 364 pct. 1 C. proc.

civ., în sensul că prin hotărârea arbitrală atacată s-ar fi încălcat ordinea publică, bunele moravuri sau dispoziții imperative ale legii, acțiunea sa în anulare pe acest temei legal a fost corect respinsă de instanță. În consecință, recursul declarat de A.D.S. București se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.D.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 127 din 26 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 mai 2009.