ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1286/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 23 iunie 2008, A.D.S. București a chemat

în judecată pe SC A.C.N. SA Tulcea formulând o acțiune în anulare potrivit art.

364 lit. i) C. proc. civ. a sentinței arbitrale nr. 93 din 8 mai 2008 a Curții

de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă C.C.I.R.

Prin sentința arbitrală

menționată a fost admisă în parte acțiunea reclamantei arbitrale SC A.C.N. SA Tulcea

și obligată pârâta arbitrală A.D.S. București la plata sumei de 881.008 lei

pretenții și 65.644,24 lei cheltuieli de judecată, respingând ca neîntemeiate

pretențiile în sumă de 1.179.497 lei.

Prin sentința comercială nr.

127 din 26 septembrie 2008 Curtea de Apel București a respins acțiunea în

anulare a hotărârii arbitrale introdusă de pârâta arbitrală, reținând că nu

sunt întrunite condițiile art. 364 pct. 1 C. proc. civ.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri judecătorești, pârâta arbitrală A.D.S. București a formulat recurs,

potrivit art. 304 C. proc. civ. solicitând, în esență, modificarea hotărârii

atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei arbitrale, întrucât s-a

reținut greșit că s-a facturat redevență și după rezilierea contractului,

concluziile expertizei fiind criticabile.

Recursul este nefondat

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea susținerilor

pe care pârâta arbitrală le reiterează prin recursul de față, se constată că

deși se invocă generic ca temei legal prevederile art. 304 C. proc. civ. nu

sunt indicate în mod concret niciunul din motivele pentru care se solicită

modificarea hotărârii atacate pentru a putea fi examinate de instanță.

Este de reținut că recurenta

pârâtă arbitrală face susțineri ce vizează în mod special modul de stabilire a

situației de fapt cu prilejul soluționării pricinii de către instanța

arbitrală, și nu sunt semnalate în mod special încălcări ale dispozițiilor

legale, care să se încadreze în prevederile art. 364 pct. 1 C. proc. civ.

De altfel, așa cum s-a

reținut prin hotărârea atacată, deși în acțiunea arbitrală se invocă contractul

de concesiune din 10 decembrie 2002, pârâta arbitrală invocă în acțiunea în

anulare și respectiv în recursul de față contractul de arendă din 4 decembrie

2001, situație în care susținerile sale exced împrejurărilor de fapt și de

drept supuse soluției arbitrale și corespunzător acțiunii în anulare de față.

În soluționarea pe fond a

pricinii de către instanța arbitrală, potrivit limitelor investirii sale

necontestate, s-a ținut seama și de concluziile și verificările întreprinse cu

ocazia desfășurării expertizei dispuse în cauză, criticile recurentei fiind neconcludente

sub acest aspect.

De altfel, pârâta a

recunoscut că diminuarea succesivă a terenului concesionat a dus la reducerea

corespunzătoare a volumului investițiilor, situație în care s-a dispus în

consecință obligarea sa la plata investițiilor rămase pe terenul concesionat,

așa cum corect s-a reținut de instanță.

Astfel că, atâta timp cât

pârâta arbitrală nu a făcut dovezi concludente privind încălcarea dispozițiilor

art. 364 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că prin hotărârea arbitrală atacată s-ar

fi încălcat ordinea publică, bunele moravuri sau dispoziții imperative ale

legii, acțiunea sa în anulare pe acest temei legal a fost corect respinsă de

instanță.

În consecință, recursul

declarat de A.D.S. București se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta A.D.S. București împotriva sentinței comerciale nr.

127 din 26 septembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 5 mai 2009.