ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2636/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

La data de 25 ianuarie 2007, reclamantul M.A.P.D.R.

București a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA București pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 223.920 dolari S.U.A.

reprezentând 1/2 din daune pe care a plătit-o creditorului SC Y.D.T. AS Turcia,

pe baza sentinței civile nr. 10758 din 21 decembrie 2001 a Tribunalului

București, prin care s-a recunoscut și încuviințat executarea în România a

hotărârii arbitrale din 15 mai 1998 (D8721/JK) a Tribunalului Arbitral al

Curții Internaționale de Arbitraj de la Paris.

Prin sentința comercială nr.

5803 din 26 aprilie 2007, Tribunalul București a admis acțiunea reclamantului

și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 223.920 dolari S.U.A., respingând

cererea de cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București,

prin decizia comercială nr. 458 din 18 octombrie 2007, a admis apelul pârâtei,

a schimbat în tot sentința de mai sus și a respins acțiunea reclamantei, ca

neîntemeiată, obligând-o la cheltuieli de judecată în sumă de 4.481,01 lei.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri judecătorești, reclamantul a declarat recurs potrivit art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., solicitând în esență, admiterea acțiunii sale așa cum a fost

formulată, întrucât hotărârea arbitrală de la Paris se bucură de autoritate de

lucru judecat, prin care părțile au fost obligate în solidar față de firma din

Turcia pentru neîndeplinirea obligațiilor din contractul de barter.

Recursul este nefondat

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea susținerilor

pe care reclamantul le face prin recursul de față în raport de actele aflate la

dosarul cauzei, se constată că nu sunt întrunite condițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. pentru a se putea dispune modificarea hotărârii atacate în sensul

admiterii acțiunii, așa cum greșit se solicită.

În speță, reclamantul a

formulat o acțiune în regres, în baza hotărârii Arbitrajului Internațional de

la Paris, prin care a fost obligat în solidar cu pârâta la plata unor daune din

neexecutarea unui contract în barter cu o firmă din Turcia (pentru livrare 2.040

tăurași vii – contra 5.000 tone zahăr alb rafinat).

În ceea ce privește

autoritatea de lucru judecat invocată de recurent, aceasta nu poate fi primită,

întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 1201 C. civ. privind aceeași

cauză, între aceleași părți și având aceeași calitate.

În litigiul arbitral a fost

prezentă și firma turcă, pentru o cauză privind neîndeplinirea obligațiilor

contractului de barter de către partea română (reprezentată de reclamantă și

pârâtă).

Obligarea solidară a

reclamantei și pârâtei, prin hotărârea arbitrală internațională, a dezlegat

numai culpa contractuală a părții române și nu a statuat asupra cui revine

efectiv răspunderea pentru neexecutare.

De altfel, este de reținut

că obligarea solidară reprezintă o garanție pentru creditor care se poate

îndestula în acest fel de la oricare dintre debitori.

Pe de altă parte, procedând

la examinarea modului cum s-au derulat raporturile comerciale, dintre părțile

aflate în litigiul de față, rezultă fără putință de tăgadă, că atât potrivit

prevederilor contractului cât și notei din 22 iunie 1992 semnată de părți,

reclamantul avea obligația de livrare a tăurașilor vii către firma turcă, iar pârâta

era comisionarul furnizorului pentru un comision de 2% din valoarea livrării de

barter.

Astfel că, reclamanta având

răspunderea integrală a livrărilor de tăurași, obligație pe care nu și-a

îndeplinit-o în raport cu firma turcă, nu este în drept să formuleze o acțiune

în regres împotriva pârâtei comisionare, așa cum corect s-a reținut și prin

hotărârea ce se atacă.

Având în vedere cele de mai

sus, recursul reclamantului se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul M.A.P.D.R. împotriva deciziei nr. 458 din 18 octombrie 2007,

pronunțată de Curtea de Apel București, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2008.