ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1298/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința arbitrală nr. 71 din 27 martie 2009 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional s-au respins, ca neîntemeiate, excepțiile lipsei capacității procesuale și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, precum și cererea de suspendare a litigiului. S-a admis acțiunea reclamantei SC I.G. SRL REDIU în contradictoriu cu pârâta SC A. SA ATENA, sucursala București, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 39.352,10 Euro echivalent lei la cursul de schimb valutar comunicat de B.N.R. din ziua plății și la 13.123,97 lei cheltuieli de arbitrare. Împotriva acestei sentințe arbitrale, petenta SC A. SA ATENA, sucursala București, a formulat acțiune în anulare, care a fost soluționată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin sentința nr. 113 din 12 octombrie 2009, prin respingerea ca neîntemeiată a acesteia.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că nu se poate pune problema încălcării de către instanța arbitrală a dispozițiilor art. 1546 și 1551 C. civ., din perspectiva prevederilor art. 364 lit. i) C. proc. civ., precum și a dispozițiilor art. 67 și 68 C. proc. civ. De asemenea, referitor la faptul că instanța arbitrală nu a luat în considerare dispozițiile art. 18.1; 34 și 35 din contract, Curtea consideră că aceste aspecte ținând de fondul litigiului nu pot fi invocate pe calea unei acțiuni in anulare. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC A. SA ATENA, sucursala București, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenta-pârâtă a fost legal citată pentru termenul din 20 aprilie 2010 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 2.234 lei și 5 lei timbru judiciar, obligație căreia nu s-a conformat. Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Potrivit prevederilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta-pârâtă nu s-au conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată 20 aprilie 2010, respectiv de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 2.234 lei și 5 lei timbru judiciar, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală, personală sau ca obiect, de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrat a recursului pârâtei SC A. SA ATENA, sucursala București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâta SC A. SA ATENA, sucursala București, împotriva sentinței nr. 113 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2010.