ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3321/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanții C.C.G. și G.M.. prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, în

contradictoriu cu pârâta SC E.C.C. SRL au solicitat ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare autentificat

sub nr. 58 din 14 ianuarie 2008 de B.N.P. R.I.D.; obligarea pârâtei la plata

sumei de 87.460 euro (374.083,91 lei la un curs de 4,2772 lei/l euro/14

ianuarie 2009) reprezentând dublul avansului plătit de reclamanți, revenirea

părților la situația anterioară și cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 12 mai 2009, Tribunalul București,

secția a V-a civilă, a admis excepția necompetenței funcționale și a trimis

cauza spre competentă soluționare Secției comerciale a Tribunalului București.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin

sentința comercială nr. 13132 din 16 noiembrie 2009, a admis în parte cererea

principală a reclamanților, a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare -

cumpărare autentificat sub nr. 58 din 14 ianuarie 2008 de B.N.P. R.I.D. și a

obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 87.460 euro în echivalent

în lei la data plății precum și la plata sumei de 22.283 lei cheltuieli de

judecată, a respins ca lipsit de obiect capătul de cerere privind repunerea

părților în situația anterioară și a disjuns soluționarea cererii de chemare în

garanție formulată de pârâtă împotriva SC S.C. fixând termen la data de 11

ianuarie 2010.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a

reținut că pârâta nu a probat intervenția unei cauze de forță majoră, ci doar

s-a limitat să invoce „criza economică” fără să prezinte diligențele depuse în

realizarea obiectului contractului. Reclamanții au achitat mare parte din

prețul apartamentului, la termenele convenite de părți, prin urmare era

legitimă apărarea acestora privind perfectarea vânzării. Echilibrul contractual

nu a fost perturbat pentru ca instanța să intervină în vederea refacerii lui în

numele echității.

Apelul declarat de pârâta SC E.C.C. SRL împotriva

acestei sentințe a fost anulat, ca netimbrat, de Curtea de Apel București, secția

a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 178 din 15 martie 2010, reținând,

în esență, că apelanta nu s-a conformat obligației legale de timbrare, deși a

fost citată cu această mențiune și că nu operează scutirea legală de obligare a

timbrării conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei decizii pârâta SC E.C.C. SRL a

declarat recurs, la data de 31 martie 2010, pe care l-a motivat, la data de 12

octombrie 2010, cu invocarea dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., procedând la relatarea situației de fapt și fără a indica motivele de

nelegalitate pentru care înțelege să critice decizia recurată în conformitate

cu dispozițiile art. 302

1

lit. c)

C. proc. civ.

Înalta Curte, în conformitate cu art. 137 și 306 alin.

(1) C. proc. civ., a luat în examinare, din oficiu, excepția nulității

recursului și a reținut următoarele:

Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs

este de 15 zile, termen care se socotește de la data comunicării hotărârii care

este supusă acestei căi de atac, dacă legea nu dispune altfel. În acest termen,

potrivit dispozițiilor procedurale, se depune declarația de recurs dar și

motivele de recurs. În acest sens, dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc.

civ., sunt imperative atunci când prevăd că recursul se va motiva prin însăși

cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Sancțiunea nerespectării

acestei obligații este prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., prin care

se dispune că „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal cu

excepția alin. (2)”.

Față de dispozițiile legale evocate, se constată că

recurenta pârâtă a declarat recurs împotriva deciziei curții de apel, în cadrul

termenului legal, fără însă a indica motivele de nelegalitate și dezvoltarea

lor, în conformitate cu dispozițiile art. 304 C. proc. civ., sub rezerva

depunerii la dosar, prin note precizatoare, dezvoltarea motivelor de recurs.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Curții

de Apel București se constată că decizia atacată a fost comunicată pârâtei, la

data de 25 martie 2010, depunerea declarației de recurs s-a făcut la data de 31

martie 2010, iar dezvoltarea motivelor de recurs au fost depuse la data de 12

octombrie 2010.

În speță, deoarece motivele de recurs nu au fost

cuprinse în cererea de declarare a recursului și nici nu s-au depus la dosar în

termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii și față de faptul că prin

motivarea recursului depusă în data de12 octombrie 2010 nu au fost indicate

motive de ordine publică, recursul este nul.

Așa fiind, având în vedere că neindicarea motivelor

de casare este sancționată de art. 306

alin.

(l)

C. proc. civ., instanța urmează a constata nul recursul declarat de

pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta SC E.C.C. SRL

București împotriva deciziei comerciale nr. 178 din 15 martie 2010 a Curții de

Apel București, secția a V-a comercială, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin.

(1) C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie

2010.