ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1637/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 15283/3/2009, reclamanta S.M., a chemat în judecată pe pârâta SC E.C.C. SRL, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 203.790 lei, reprezentând dublu avansului achitat conform antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 7 aprilie 2008. Prin sentința comercială nr. 9130 din 11 iunie 2009 a Tribunalului București a fost admisă cererea formulată de reclamanta S.M., pârâta SC E.C.C. SRL fiind obligată să plătească suma de 203.790 lei, reprezentând dublu avansului achitat conform antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 7 aprilie 2008 și 7.229,92 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că reclamanta a achitat pârâtei suma de 13.209 lei cu prilejul semnării contractului de rezervare și 88.686 lei la data de 7 aprilie 2008 cu prilejul încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul tip A2 situat în bloc tronson 3, sector 6, restul sumei de 81.265 euro urmând a fi achitat la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică. Termenul limită pentru încheierea contractului de vânzare cumpărare a fost stabilit la data de 1 aprilie 2009, termen nerespectat însă de pârâtă, context în care în temeiul art. 969, 1073 C. civ., acțiunea reclamantei a fost apreciată ca fiind întemeiată. Împotriva sentinței comerciale nr. 9130/2009 a Tribunalului București, secția comercială, a formulat apelul pârâta SC E.C.C.

SRL iar prin Decizia civilă nr. 411 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București a fost anulat ca netimbrat apelul declarat. În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că apelanta nu a îndeplinit obligația legală privind timbrajul, obligație prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 context în care se aplică sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/2005. Împotriva Deciziei nr. 411 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția comercială, a formulat recurs - pârâta SC E.C.C. SRL. În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta arată că în mod greșit instanța de apel a dispus anularea cererii de apel întrucât la data de 3 noiembrie 2009 a fost formulată o cerere pentru imposibilitate de prezentare a apărătorului ales în posesia căruia se află și dovada achitării taxei de timbru.

În susținerea recursului nu au fost administrate probe. Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate și temeiul de drept invocat, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau în mod excepțional într-un termen stabilit de instanță. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit, se sancționează cu anularea cererii conform art. 20 alin. (3) din Legea menționată. Dovada plății taxelor judiciare de timbru, potrivit art. 31 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, o constituie copia de pe chitanța sau ordinul de plată vizat de unitatea la care s-a făcut plata, certificate pentru conformitate de organul prestator al serviciului.

De asemenea, timbrul judiciar, instituit prin O.G. nr. 32/1995 se datorează în toate cazurile în care se percep taxe judiciare de timbru. Potrivit art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995, aprobată și modificată prin Legea nr. 106/1995, cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu pot fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător iar în caz de nerespectare a dispozițiilor menționate se vor aplica prevederile legale în vigoare referitoare la taxa de timbru. Recurenta SC E.C.C. SRL a transmis prin fax instanței de apel, o cerere de amânare a cauzei, pentru termenul de judecată din 3 noiembrie 2009, pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales din motive medicale, cerere nedovedită cu acte medicale în acest sens.

Prin aceiași cerere, apelanta a învederat instanței că dovada achitării taxei de timbru se afla în posesia apărătorului ales fără a anexa la dosar o copie a ordinului de plată, situație în care instanța de apel în mod corect a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 (2) din O.G. nr. 32/1995, motivul de nelegalitate invocat de recurentă fiind apreciat de Înalta Curte ca fiind neîntemeiat. În condițiile în care, în fața instanței de apel nu au fost respectate dispozițiile legale evocate mai sus, nu se poate susține că instanța de apel a încălcat dreptul de acces la justiție prevăzut de art. 21 din Constituția României, întrucât dreptul de acces la justiție nu este un drept absolut, accesibilitatea justiției nu înseamnă caracterul gratuit al acesteia.

De asemenea, se nu poate susține încălcarea dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituția României, în condițiile în care cererea de amânare nu a fost însoțită de împuternicirea avocațială a apărătorului ales, acte medicale și taxa judiciară datorată. Este de remarcat faptul că nici în calea de atac a recursului, recurenta nu a făcut dovada achitării taxelor de timbru datorate în apel astfel că susținerile recurentei în sensul achitării taxei de timbru nu sunt susținute de probe, părțile având obligația exercitării cu bună-credință a drepturilor procesuale. Instanța de apel, nefiind legal sesizată cu cererea de apel legal timbrată nu putea să treacă peste excepția netimbrării căii de atac și să analizeze motivele de apel invocate sau să acorde termen pentru imposibilitate de prezentare a apărătorului ales, fără delegație de reprezentare la dosar.

Pentru considerentele expuse Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC E.C.C. SRL București împotriva Deciziei comerciale nr. 411 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2010.