ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1637/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

sub nr. 15283/3/2009, reclamanta S.M., a chemat în judecată pe pârâta SC E.C.C.

SRL, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de

203.790 lei, reprezentând dublu avansului achitat conform antecontractului de

vânzare-cumpărare autentificat din 7 aprilie 2008.

Prin sentința comercială nr. 9130 din

11 iunie 2009 a Tribunalului București a fost admisă cererea formulată de

reclamanta S.M., pârâta SC E.C.C. SRL fiind obligată să plătească suma de

203.790 lei, reprezentând dublu avansului achitat conform antecontractului de

vânzare-cumpărare autentificat din 7 aprilie 2008 și 7.229,92 lei cheltuieli de

judecată.

În motivarea sentinței, instanța a

reținut că reclamanta a achitat pârâtei suma de 13.209 lei cu prilejul semnării

contractului de rezervare și 88.686 lei la data de 7 aprilie 2008 cu prilejul

încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul tip A2

situat în bloc tronson 3, sector 6, restul sumei de 81.265 euro urmând a fi

achitat la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare în formă

autentică.

Termenul limită pentru încheierea

contractului de vânzare cumpărare a fost stabilit la data de 1 aprilie 2009,

termen nerespectat însă de pârâtă, context în care în temeiul art. 969, 1073 C.

civ., acțiunea reclamantei a fost apreciată ca fiind întemeiată.

Împotriva sentinței comerciale nr. 9130/2009

a Tribunalului București, secția comercială, a formulat apelul pârâta SC E.C.C.

SRL iar prin Decizia civilă nr. 411 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel

București a fost anulat ca netimbrat apelul declarat.

În motivarea deciziei, instanța de

apel a reținut că apelanta nu a îndeplinit obligația legală privind timbrajul,

obligație prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 context în care

se aplică sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și art. 9 din O.G. nr. 32/2005.

Împotriva Deciziei nr. 411 din 3

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția comercială, a formulat recurs

- pârâta SC E.C.C. SRL.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., recurenta

arată că în mod greșit instanța de apel a dispus anularea cererii de apel întrucât

la data de 3 noiembrie 2009 a fost formulată o cerere pentru imposibilitate de

prezentare a apărătorului ales în posesia căruia se află și dovada achitării

taxei de timbru. În susținerea recursului nu au fost administrate probe.

Analizând decizia recurată în raport

de criticile formulate și temeiul de drept invocat, se constată că recursul

este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr.

146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat sau în mod excepțional

într-un termen stabilit de instanță.

Neîndeplinirea obligației de plată

până la termenul stabilit, se sancționează cu anularea cererii conform art. 20 alin.

(3) din Legea menționată.

Dovada plății taxelor judiciare de

timbru, potrivit art. 31 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997,

o constituie copia de pe chitanța sau ordinul de plată vizat de unitatea la

care s-a făcut plata, certificate pentru conformitate de organul prestator al

serviciului.

De asemenea, timbrul judiciar,

instituit prin O.G. nr. 32/1995 se datorează în toate cazurile în care se

percep taxe judiciare de timbru.

Potrivit art. 9 alin. (1) din O.G. nr.

32/1995, aprobată și modificată prin Legea nr. 106/1995, cererile pentru care

se datorează timbru judiciar, nu pot fi primite și înregistrate, dacă nu sunt

timbrate corespunzător iar în caz de nerespectare a dispozițiilor menționate se

vor aplica prevederile legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.

Recurenta SC E.C.C. SRL a transmis

prin fax instanței de apel, o cerere de amânare a cauzei, pentru termenul de

judecată din 3 noiembrie 2009, pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului

ales din motive medicale, cerere nedovedită cu acte medicale în acest sens.

Prin aceiași cerere, apelanta a

învederat instanței că dovada achitării taxei de timbru se afla în posesia apărătorului

ales fără a anexa la dosar o copie a ordinului de plată, situație în care instanța

de apel în mod corect a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 146/1997 și art. 9 (2) din O.G. nr. 32/1995, motivul de nelegalitate invocat

de recurentă fiind apreciat de Înalta Curte ca fiind neîntemeiat.

În condițiile în care, în fața

instanței de apel nu au fost respectate dispozițiile legale evocate mai sus, nu

se poate susține că instanța de apel a încălcat dreptul de acces la justiție

prevăzut de art. 21 din Constituția României, întrucât dreptul de acces la justiție

nu este un drept absolut, accesibilitatea justiției nu înseamnă caracterul

gratuit al acesteia.

De asemenea, se nu poate susține încălcarea

dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituția României, în condițiile

în care cererea de amânare nu a fost însoțită de împuternicirea avocațială a

apărătorului ales, acte medicale și taxa judiciară datorată.

Este de remarcat faptul că nici în

calea de atac a recursului, recurenta nu a făcut dovada achitării taxelor de

timbru datorate în apel astfel că susținerile recurentei în sensul achitării

taxei de timbru nu sunt susținute de probe, părțile având obligația exercitării

cu bună-credință a drepturilor procesuale.

Instanța de apel, nefiind legal

sesizată cu cererea de apel legal timbrată nu putea să treacă peste excepția

netimbrării căii de atac și să analizeze motivele de apel invocate sau să acorde

termen pentru imposibilitate de prezentare a apărătorului ales, fără delegație

de reprezentare la dosar.

Pentru considerentele expuse Înalta

Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC E.C.C. SRL București împotriva Deciziei comerciale nr.

411 din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

mai 2010.