ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1818/2012

Ședința publică de la 29 martie 2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București reclamantul M.G. a

chemat în judecată pârâta SC M.E.I. SA, pentru ca instanța să pronunțe o

hotărâre prin care să constate nulitatea antecontractului de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. 1592 din 27 mai 2008 la BNP M.P. pentru dol și repunerea

părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă

nr. 13040 din 21 iunie 2010 Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului București.

Tribunalul București,

secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 8368 din 23 iunie 2011 a

anulat ca insuficient timbrată acțiunea reclamantului M.G. respingând cererea

pârâtei de obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ca

neîntemeiată.

Apelul declarat de

pârâta SC M.E.I. SA împotriva acestei sentințe a fost respins ca neîntemeiat de

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 467 din

25 octombrie 2011.

Împotriva acestei

decizii pârâta SC M.E.I. SA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

punctul 9 C. proc. civ.

În argumentarea

motivului de recurs invocat, recurenta, după o prezentare detaliată a situației

de fapt, a susținut că instanța de apel în mod greșit a reținut că,

cheltuielile de judecată atestate prin factura nr. 314 din 15 iunie 2010 nu au

fost efectuate în dosarul nr. 35003/3/2010 ci în dosarul nr. 1766/299/2010,

întrucât acest dosar, după declinare, a fost înregistrat sub nr. 35003/3/2010.

Totodată, recurenta

făcând referiri la împuternicirea avocațială depusă în fața Judecătoriei

Sectorului 1 București susține că nu putea solicita cheltuieli de judecată în

dosarul nr. 1766/299/2010 întrucât instanța a rămas în pronunțare pe excepția

necompetenței materiale, astfel că susținerile instanței de apel referitoare la

faptul că a solicitat cheltuieli de judecată efectuate în alt dosar sunt

neconforme realității.

Pentru aceste motive

a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în

sensul admiterii cererii de obligare a intimatului-reclamant la plata sumei de

12.590,20 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Înalta Curte în

conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302

1

lit. c)

C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului.

Deși

recurenta a invocat în susținerea recursului său motivul prevăzut de art. 304

punctul 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat și dezvoltat motivul invocat,

conform cerințelor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., ci s-a limitat

doar la a-și exprima nemulțumirea față de modul în care instanța de apel a

analizat probele administrate.

Prin criticile

invocate în cererea de recurs pârâta, și-a exprimat nemulțumirea privind modul

de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând

încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C.

proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi

reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate.

Indicarea de către recurentă a

unor dispoziții legale, nu atrage automat cerința motivării recursului în

conformitate cu dispozițiile aplicabile în materia recursului, cererea de

recurs fiind supusă unor cerințe de formă diferite de cele instituite pentru

cererea de apel, cerințe impuse de caracterul nedevolutiv al acestei căi de

atac.

Nu în ultimul rând

trebuie reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a

imagina eventualele motive de nelegalitate,

pentru

că, potrivit art. 129 alin.

(1)

C. proc. civ., părțile sunt cele care

au

obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile

stabilite

de lege.

În alți termeni fața de

considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune

respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare

de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii

de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc.

civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D

E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de pârâta SC M.E.I. SA împotriva deciziei civile

nr. 467 din 25 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29

martie 2012.