ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1818/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1818/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Ședința publică de la 29 martie 2012
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București reclamantul M.G. a
chemat în judecată pârâta SC M.E.I. SA, pentru ca instanța să pronunțe o
hotărâre prin care să constate nulitatea antecontractului de vânzare-cumpărare
autentificat sub nr. 1592 din 27 mai 2008 la BNP M.P. pentru dol și repunerea
părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă
nr. 13040 din 21 iunie 2010 Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția
necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului București.
Tribunalul București,
secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 8368 din 23 iunie 2011 a
anulat ca insuficient timbrată acțiunea reclamantului M.G. respingând cererea
pârâtei de obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ca
neîntemeiată.
Apelul declarat de
pârâta SC M.E.I. SA împotriva acestei sentințe a fost respins ca neîntemeiat de
Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 467 din
25 octombrie 2011.
Împotriva acestei
decizii pârâta SC M.E.I. SA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304
punctul 9 C. proc. civ.
În argumentarea
motivului de recurs invocat, recurenta, după o prezentare detaliată a situației
de fapt, a susținut că instanța de apel în mod greșit a reținut că,
cheltuielile de judecată atestate prin factura nr. 314 din 15 iunie 2010 nu au
fost efectuate în dosarul nr. 35003/3/2010 ci în dosarul nr. 1766/299/2010,
întrucât acest dosar, după declinare, a fost înregistrat sub nr. 35003/3/2010.
Totodată, recurenta
făcând referiri la împuternicirea avocațială depusă în fața Judecătoriei
Sectorului 1 București susține că nu putea solicita cheltuieli de judecată în
dosarul nr. 1766/299/2010 întrucât instanța a rămas în pronunțare pe excepția
necompetenței materiale, astfel că susținerile instanței de apel referitoare la
faptul că a solicitat cheltuieli de judecată efectuate în alt dosar sunt
neconforme realității.
Pentru aceste motive
a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în
sensul admiterii cererii de obligare a intimatului-reclamant la plata sumei de
12.590,20 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Înalta Curte în
conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302
1
lit. c)
C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului.
Deși
recurenta a invocat în susținerea recursului său motivul prevăzut de art. 304
punctul 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat și dezvoltat motivul invocat,
conform cerințelor art. 302
1
lit. c) C. proc. civ., ci s-a limitat
doar la a-și exprima nemulțumirea față de modul în care instanța de apel a
analizat probele administrate.
Prin criticile
invocate în cererea de recurs pârâta, și-a exprimat nemulțumirea privind modul
de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând
încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C.
proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi
reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate.
Indicarea de către recurentă a
unor dispoziții legale, nu atrage automat cerința motivării recursului în
conformitate cu dispozițiile aplicabile în materia recursului, cererea de
recurs fiind supusă unor cerințe de formă diferite de cele instituite pentru
cererea de apel, cerințe impuse de caracterul nedevolutiv al acestei căi de
atac.
Nu în ultimul rând
trebuie reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a
imagina eventualele motive de nelegalitate,
pentru
că, potrivit art. 129 alin.
(1)
C. proc. civ., părțile sunt cele care
au
obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile
stabilite
de lege.
În alți termeni fața de
considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune
respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare
de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii
de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 302
1
lit. c) C. proc.
civ.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D
E C I D E
Constată nulitatea
cererii de recurs formulată de pârâta SC M.E.I. SA împotriva deciziei civile
nr. 467 din 25 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 29
martie 2012.