ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1818/2012

Ședința publică de la 29 martie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București reclamantul M.G. a chemat în judecată pârâta SC M.E.I. SA, pentru ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să constate nulitatea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1592 din 27 mai 2008 la BNP M.P. pentru dol și repunerea părților în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 13040 din 21 iunie 2010 Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 8368 din 23 iunie 2011 a anulat ca insuficient timbrată acțiunea reclamantului M.G. respingând cererea pârâtei de obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată. Apelul declarat de pârâta SC M.E.I. SA împotriva acestei sentințe a fost respins ca neîntemeiat de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 467 din 25 octombrie 2011. Împotriva acestei decizii pârâta SC M.E.I. SA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctul 9 C. proc. civ.

În argumentarea motivului de recurs invocat, recurenta, după o prezentare detaliată a situației de fapt, a susținut că instanța de apel în mod greșit a reținut că, cheltuielile de judecată atestate prin factura nr. 314 din 15 iunie 2010 nu au fost efectuate în dosarul nr. 35003/3/2010 ci în dosarul nr. 1766/299/2010, întrucât acest dosar, după declinare, a fost înregistrat sub nr. 35003/3/2010. Totodată, recurenta făcând referiri la împuternicirea avocațială depusă în fața Judecătoriei Sectorului 1 București susține că nu putea solicita cheltuieli de judecată în dosarul nr. 1766/299/2010 întrucât instanța a rămas în pronunțare pe excepția necompetenței materiale, astfel că susținerile instanței de apel referitoare la faptul că a solicitat cheltuieli de judecată efectuate în alt dosar sunt neconforme realității.

Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii cererii de obligare a intimatului-reclamant la plata sumei de 12.590,20 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului. Deși recurenta a invocat în susținerea recursului său motivul prevăzut de art. 304 punctul 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat și dezvoltat motivul invocat, conform cerințelor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., ci s-a limitat doar la a-și exprima nemulțumirea față de modul în care instanța de apel a analizat probele administrate.

Prin criticile invocate în cererea de recurs pârâta, și-a exprimat nemulțumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate. Indicarea de către recurentă a unor dispoziții legale, nu atrage automat cerința motivării recursului în conformitate cu dispozițiile aplicabile în materia recursului, cererea de recurs fiind supusă unor cerințe de formă diferite de cele instituite pentru cererea de apel, cerințe impuse de caracterul nedevolutiv al acestei căi de atac.

Nu în ultimul rând trebuie reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile sunt cele care au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile stabilite de lege. În alți termeni fața de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC M.E.I. SA împotriva deciziei civile nr. 467 din 25 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2012.