ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1310/2013

Asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Reclamantul D.T. a chemat în judecată pe pârâtele SC J.V.I. SRL și SC I.D. SRL, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să se constate că a intervenit rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat din 27 martie 2008 a B.N.P. T., să fie obligate pârâtele la restituirea sumei de 88.750 euro plus TVA reprezentând avansul plătit la încheierea antecontractului; obligarea pârâtelor la plata sumei de 88.750 euro conform art. 8.1.6 din contract și la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului, obiect al antecontractului.

Prin Sentința comercială nr. 8904 din 21 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost admisă în parte acțiunea principală, au fost obligate pârâtele la plata sumei de 11.273 RON reprezentând îmbunătățiri aduse apartamentului și au fost respinse capetele nr. 1 - 3 din cererea principală. A fost admisă cererea reconvențională, s-a dispus rezoluțiunea contractului, s-a constatat dreptul pârâtelor reclamante de a păstra avansul și compensând cheltuielile de judecată, a fost obligat reclamantul la plata sumei de 13.888 RON cheltuieli de judecată. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul D.T. a formulat apel, care a fost respins ca nefondat, prin Decizia comercială nr. 398 din 19 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri, reclamantul D.T. a promovat recurs, care a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 2203 din 2 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. 33723/3/2009. Prin cererea înregistrată la data de 20 iunie 2012, sub nr. 4578/1/2012 D.T., prin avocat B.R., a solicitat anularea Deciziei nr. 2203 din 2 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. 33723/3/2009, fără a atașa cererii taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997, modificată și completată și ale art. 3 alin. (1) din O.G.

nr. 32/1995, modificată și completată. În cuprinsul cererii, a precizat că motivele pe care înțelege să-și întemeieze prezenta contestație în anulare le va expune în raport de momentul la care va fi în măsură să ia cunoștință de considerentele instanței de recurs. În drept, au fost invocate prevederile art. 317 C. proc. civ. Intimatele SC I.D. SRL București și SC J.V.I. SRL București nu au formulat întâmpinare. Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricărei cereri, excepții, motive de anulare, Înalta Curte conform art. 137 din C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de contestație în anulare și a reținut: Contestatorul D.T.

a fost legal citat pentru termenul din 27 martie 2013, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 RON și 0,15 RON timbru judiciar, conform art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997, modificată, respectiv art. 3 din O.G. nr. 32/1995, modificată, dar acesta, în mod nejustificat, nu și-a îndeplinit obligația legală a timbrării contestației în anulare. Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau ca insuficient timbrată. Constatând că prezenta contestație în anulare nu a fost timbrată anticipat, că D.T. nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 27 martie 2013, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 și să dispună anularea contestației în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 2203 din 2 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ca netimbrată. Constatând culpa procesuală a contestatorului în promovarea contestației în anulare de față și în raport de solicitarea reprezentantei intimatelor privind plata cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea intimatei SC J.V.I. SRL București, în sensul obligării contestatorului D.T. la plata sumei de 4.500 RON cheltuieli de judecată către intimata SC J.V.I. SRL București, conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează contestația în anulare formulată de contestatorul D.T. împotriva Deciziei nr. 2203 din 2 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ca netimbrată. Obligă contestatorul D.T. la plata sumei de 4.500 RON cheltuieli de judecată către intimata SC J.V.I. SRL București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2013. Procesat de GGC - AS