ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 584/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 3155 din 1 iulie 2005, Tribunalul București, secția a VI a comercială, a admis cererea principală formulată de reclamanta SC R.T.I. SRL în contradictoriu cu SC I.R.A. SA, a obligat-o pe pârâtă la plata sumelor de 30.204.480.000 rol cu titlu de preț contractual, 15.603.380.080 rol penalități de întârziere și 523.023.600 rol cheltuieli de judecată către reclamantă, a respins cererea reconvențională formulată de SC I.R.A. SA ca neîntemeiată, a admis cererea de chemare în garanție formulată de SC I.R.A. SA în contradictoriu cu chemata în garanție SC S.P. SRL și a obligat-o pe aceasta la plata către SC I.R.A.

SA a sumei de 45.807.860.080 rol despăgubiri și 481.619.600 rol cheltuieli de judecată. Curtea de Apel București, secția a V- a comercială, prin decizia comercială nr. 502 din 20 noiembrie 2008, a anulat apelul chematei în garanție și cererea de suspendare ca netimbrate, iar apelul pârâtei a fost respins ca nefondat, pârâta fiind obligată la plata sumei de 12.360 lei cheltuieli de judecată în favoarea SC R.T.I. SRL. Prin decizia comercială nr. 2339 din 08 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a fost admis recursul declarat de către pârâta SC I.R.A. SA București împotriva deciziei comerciale 502 din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V- a comercială, a fost casată decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

După casarea cu trimitere spre rejudecare, cauza în apel a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V- a comercială, sub nr. 33118./2/2005, care, prin decizia comercială nr. 269 de la 16 iunie 2011, a anulat ca netimbrate apelul și cererea de suspendare formulate de apelanta chemată în garanție SC S.P. SRL - prin lichidator judiciar C.I.P.U.R.L. pronunțată de Tribunalul București, secția a VI - a comercială, în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă SC R.T.I. SRL și a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă reclamantă SC I.R.A. SA în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă SC R.T.I. SRL. Împotriva acestei decizii, pârâta SC I.R.A.

SA a declarat recurs, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței nr. 3155 de la 1 iulie 2005, respingerii ca neîntemeiată a acțiunii introductive și admiterii cererii reconvenționale. În argumentarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 969, art. 972, art. 982, art. 1909, art. 1362 și art. 1364 C. civ., obligația de plată a restului de preț fiind indubitabil condiționată de îndeplinirea obligației de predare a bunurilor vândute pe care vânzătoarea nu a executat-o niciodată, invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 punctele 8 și 9 C. proc.

civ. Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță. Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată. În speță, recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei (fila 32 dosar Î.C.C.J.), iar, până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, nu a depus dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul stabilit.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de Înalta Curte, 9 februarie 2012, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G nr. 32/1995 modificată și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de pârâtă. Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta SC I.R.A. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 269 de la 16 iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca netimbrat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâta SC I.R.A. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 269 de la 16 iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca netimbrat. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 februarie 2012.