ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 584/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 584/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința
comercială nr. 3155 din 1 iulie 2005, Tribunalul București, secția a
VI
a comercială, a admis cererea principală formulată de
reclamanta SC R.T.I. SRL în contradictoriu cu SC I.R.A. SA, a obligat-o pe
pârâtă la plata sumelor de 30.204.480.000 rol cu titlu de preț contractual,
15.603.380.080 rol penalități de întârziere și 523.023.600 rol cheltuieli de
judecată către reclamantă, a respins cererea reconvențională formulată de SC
I.R.A. SA ca neîntemeiată, a admis cererea de
chemare
în garanție formulată de SC I.R.A. SA în contradictoriu
cu chemata în garanție SC S.P. SRL și a obligat-o
pe aceasta
la plata către SC I.R.A. SA a sumei de 45.807.860.080 rol
despăgubiri și 481.619.600 rol cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel
București, secția a
V-
a comercială, prin decizia
comercială nr. 502 din 20 noiembrie 2008, a anulat apelul chematei în garanție
și cererea de suspendare ca netimbrate, iar apelul pârâtei a fost respins ca
nefondat, pârâta fiind obligată la plata sumei de
12.360 lei cheltuieli de
judecată în favoarea SC R.T.I. SRL.
Prin decizia
comercială nr. 2339 din 08 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția comercială, a fost admis recursul declarat de către pârâta
SC I.R.A. SA București împotriva deciziei comerciale 502 din 20 noiembrie 2008
a Curții de Apel București, secția a
V-
a comercială, a
fost casată decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași
instanțe.
După casarea
cu trimitere spre rejudecare, cauza în apel a fost înregistrată pe rolul Curții
de Apel București, secția a
V-
a comercială, sub nr.
33118./2/2005, care, prin decizia comercială nr. 269 de la 16 iunie 2011, a
anulat ca netimbrate apelul și cererea de suspendare formulate de apelanta
chemată în garanție SC S.P. SRL - prin lichidator judiciar C.I.P.U.R.L.
pronunțată de Tribunalul București, secția a
VI
- a
comercială, în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă SC R.T.I. SRL și a
respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă reclamantă SC I.R.A. SA
în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă SC R.T.I. SRL.
Împotriva
acestei decizii, pârâta SC I.R.A. SA a declarat recurs, solicitând admiterea
recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei recurate
în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței nr. 3155 de la 1
iulie 2005, respingerii ca neîntemeiată a acțiunii introductive și admiterii
cererii reconvenționale.
În
argumentarea motivelor de recurs, pârâta a arătat că hotărârea este dată cu
încălcarea și aplicarea greșită a art. 969, art. 972, art. 982, art. 1909, art.
1362 și art. 1364 C. civ., obligația de plată a restului de preț fiind
indubitabil condiționată de îndeplinirea
obligației de predare a bunurilor
vândute pe care vânzătoarea nu a
executat-o niciodată, invocând drept
motive
de nelegalitate dispozițiile art. 304 punctele 8 și 9 C. proc. civ.
Înalta Curte,
luând în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit
art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din
aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de
judecată stabilit de instanță.
Potrivit
prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a
legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va
fi anulată ca netimbrată.
În speță,
recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru,
potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei (fila 32
dosar Î.C.C.J.), iar, până la termenul de judecată stabilit pentru
soluționarea
recursului, nu a depus dovada achitării taxei de timbru și
a timbrului judiciar în cuantumul stabilit.
Constatând că
recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de
Înalta Curte, 9 februarie 2012, pentru când procedura de citare a fost legal
îndeplinită, iar în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării,
Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3)
din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele
metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G
nr. 32/1995 modificată și să dispună anularea ca netimbrat a recursului
declarat de pârâtă.
Față de
considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte
va anula recursul declarat de pârâta SC I.R.A. SA București împotriva deciziei
comerciale nr. 269 de la 16 iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București,
secția a V-a comercială, ca netimbrat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D
E C I D E
Anulează
recursul declarat de pârâta SC I.R.A. SA București împotriva deciziei
comerciale nr. 269 de la 16 iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel București,
secția a V-a comercială, ca netimbrat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 9 februarie 2012.