ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 870/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 9010

din 29 iunie 2007, Tribunalul București, s

ecția a

VI-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei

SC

E.R.D. SRL prin lichidator judiciar A.E. SRL în contradictoriu cu pârâta SC

C.M. G. SRL, cerere ce a avut ca obiect plata de despăgubiri civile în cuantum

de 644.310,76 lei din care 241.724 lei reprezentând 20 % din valoarea

contractului nr.161/2004, 154.700 lei reprezentând garanția de 10 % datorată în

temeiul aceluiași contract, 44.926,76 lei dobândă legală aferentă celor două

sume datorate cu titlu de creanță principală și 202.960 lei, reprezentând daune

interese.

Apelul declarat de

reclamanta SC E.R.D. SRL prin lichidator a fost respins prin

decizia nr. 304 din 16 iunie 2009 a Curții de Apel

București, secția a V-a comercială. Apelanta a fost obligată la plata sumei de

500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.

Împotriva

deciziei, reclamanta a formulat recurs prin care a invocat dispozițiile art. 304

pct. 7 și 8 C. proc. civ., susținând în esență următoarele critici:

- Ambele instanțe au

interpretat greșit contractul dintre părți și au schimbat natura acestuia în

sensul că, în loc de un contract la preț ferm așa cum rezultă neîndoielnic din

conținutul acestuia, instanța l-a considerat ca pe un contract cu executare

succesivă, respectiv în funcție de lucrările executate.

- Instanțele nu au

ținut cont de următoarele aspecte majore: lipsa obligației reclamantei de a

proceda la predarea situațiilor de lucrări; existența unui proces – verbal de

recepție a lucrărilor fără obiecțiuni; efectuarea permanentă de plăți de către

societatea pârâtă către societatea reclamantă chiar și după acele momente în

care susține că au făcut cheltuieli pentru realizarea în regie proprie de

lucrări ce ar fi căzut în sarcina reclamantei; documente și rapoarte tehnice cu

succesiune logică ce contrazic afirmațiile pârâtei.

Prin întâmpinarea

depusă la data de 19 ianuarie 2010, intimata a solicitat suspendarea judecării

cauzei în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței,

iar pe fond – respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la

plata cheltuielilor de judecată.

La termenul din data

de 20 ianuarie 2010, luând act că împotriva intimatei pârâte s-a deschis

procedura insolvenței conform Legii nr. 85/2006 (măsură dispusă prin încheierea

de ședință din 15 decembrie 2009 a Tribunalului București, s

ecția a VII-a comercială), instanța a dispus suspendarea

judecării recursului în temeiul art. 36 din lege.

Prin sentința nr. 6522

din 27 septembrie 2011 a Tribunalului București, s

ecția

a VII-a comercială, s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul I.R.C.

M. SPRL și s-a dispus închiderea procedurii insolvenței deschisă față de

debitoarea

SC C.M. G. SRL, precum și radierea debitoarei din Registrul

Comerțului de pe lângă Tribunalul București.

Așa cum rezultă din

certificatul emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul

București, emis sub nr. 503661 din 21 februarie 2012, la data de 6 octombrie

2011, societatea intimată a fost radiată.

De asemenea, din

certificatul emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul

București sub nr. 503661 din 21 februarie 2012 rezultă că recurenta SC E.R.D.

SRL a fost radiată din Registrul Comerțului la data de 6 octombrie 2011.

Față de aceste

împrejurări, având în vedere că potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ. pot

sta în judecată numai persoane care au folosința drepturilor civile Înalta

Curte va respinge recursul ca fiind formulat de o persoană fără

capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

excepția lipsei capacității de folosință a recurentei

SC E.R.D. SRL.

Respinge

recursul declarat de reclamanta

SC E.R.D. SRL

împotriva deciziei comerciale nr. 304 din 16 iunie 2009, pronunțată de Secția a

V-a comercială a Curții de Apel București, ca fiind formulat de o persoană fără

capacitate procesuală de folosință.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 februarie 2012.