ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2544/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC P. SA prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a

solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta SC M.C. SRL

la plata sumei de 120.000 lei (Ron), bani pentru care pârâta nu a prestat nici o

activitate.

Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, prin sentința comercială nr. 14526 din 5 decembrie 2007 a respins

ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, reținând că, în baza existenței unui

consens între părți, s-a încheiat verbal un contract de prestări servicii, în

baza căruia pârâta a acordat consultanță reclamantei, în schimbul căreia

aceasta a achitat suma de 120.000 lei, iar din verificarea actelor dosarului

reiese faptul că relațiile comerciale dintre cele două părți s-au finalizat ca

urmare a îndeplinirii integrale a obligațiilor asumate.

Prin decizia comercială nr. 449 din 14

octombrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis

apelul reclamantei SC P. SA și, în consecință, a schimbat în tot sentința și pe

fond a admis acțiunea reclamantei obligând pârâta la plata a 120.000 Ron către

reclamantă și la 7282 Ron cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel instanța de apel

a reținut că, din analiza probelor cauzei, s-a constatat că reclamanta a

achitat atât suma de 90.000 Ron, cât și suma de 30.000 Ron cu titlul de

contravaloare prestări servicii consultanță și, respectiv, contravaloare plată

parțială prestări servicii consultanță, însă pârâta nu a probat prestarea

serviciilor pentru care au fost achitate aceste sume.

Nici în fața instanței de fond și nici în

apel pârâta nu a depus la dosar analizele și rapoartele care să ateste

acordarea consultanței în domeniul economic, financiar-contabil, comercial și

tehnic, domenii menționate în răspunsul la întrebarea nr. 2 din suplimentul la

interogatoriul apelantei.

Împotriva acestei decizii pârâta SC R.

SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate și menținerea ca temeinică

și legală a hotărârii instanței de fond.

Examinând recursul sub aspectul

regularității acestuia și din perspectiva dispozițiilor art. 302 alin. (2) C.

proc. civ., se reține că potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele

judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele

judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act

normativ, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional până la termenul

stabilit de instanță.

Înalta Curte, în conformitate cu art. 11

din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995, a stabilit în sarcina

recurentei obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 1823,5

lei și 5 lei timbru judiciar, obligație ce i-a fost pusă în vedere recurentei

pârâte în ședința din data de 25 iunie 2009.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, în cazul în care partea nu achită

taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată.

Constatând că recurenta nu s-a conformat

obligației de timbrare, astfel cum a fost obligată, că în cauză nu operează

scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte, urmează să dea eficiență

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale

art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9

din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului pârâtei ca insuficient

timbrat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta SC R.

SRL Jilava împotriva deciziei comerciale nr. 449 din 14 octombrie 2008 a Curții

de Apel București, secția a VI-a comercială, ca insuficient timbrat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 22 octombrie 2009.