ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2544/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC P. SA prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta SC M.C. SRL la plata sumei de 120.000 lei (Ron), bani pentru care pârâta nu a prestat nici o activitate. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 14526 din 5 decembrie 2007 a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, reținând că, în baza existenței unui consens între părți, s-a încheiat verbal un contract de prestări servicii, în baza căruia pârâta a acordat consultanță reclamantei, în schimbul căreia aceasta a achitat suma de 120.000 lei, iar din verificarea actelor dosarului reiese faptul că relațiile comerciale dintre cele două părți s-au finalizat ca urmare a îndeplinirii integrale a obligațiilor asumate.

Prin decizia comercială nr. 449 din 14 octombrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul reclamantei SC P. SA și, în consecință, a schimbat în tot sentința și pe fond a admis acțiunea reclamantei obligând pârâta la plata a 120.000 Ron către reclamantă și la 7282 Ron cheltuieli de judecată. Pentru a dispune astfel instanța de apel a reținut că, din analiza probelor cauzei, s-a constatat că reclamanta a achitat atât suma de 90.000 Ron, cât și suma de 30.000 Ron cu titlul de contravaloare prestări servicii consultanță și, respectiv, contravaloare plată parțială prestări servicii consultanță, însă pârâta nu a probat prestarea serviciilor pentru care au fost achitate aceste sume.

Nici în fața instanței de fond și nici în apel pârâta nu a depus la dosar analizele și rapoartele care să ateste acordarea consultanței în domeniul economic, financiar-contabil, comercial și tehnic, domenii menționate în răspunsul la întrebarea nr. 2 din suplimentul la interogatoriul apelantei. Împotriva acestei decizii pârâta SC R. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. Examinând recursul sub aspectul regularității acestuia și din perspectiva dispozițiilor art. 302 alin. (2) C. proc. civ., se reține că potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional până la termenul stabilit de instanță.

Înalta Curte, în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995, a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 1823,5 lei și 5 lei timbru judiciar, obligație ce i-a fost pusă în vedere recurentei pârâte în ședința din data de 25 iunie 2009. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată. Constatând că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare, astfel cum a fost obligată, că în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte, urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului pârâtei ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de pârâta SC R. SRL Jilava împotriva deciziei comerciale nr. 449 din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca insuficient timbrat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2009.