ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2336/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC P.C. SRL a chemat-o în judecată pe pârâta SC C. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige pe aceasta din urmă la plata sumei de 37.000 euro + TVA, echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății, reprezentând diferență de preț al serviciilor de consultanță neachitate, prestate în temeiul contractului de prestări servicii nr. 23 din 17 iunie 2007, cu cheltuieli de judecată. A arătat în cererea sa că între pârâtă în calitate de beneficiar și reclamantă în calitate de prestator a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 23 din 17 iunie 2006, având ca obiect asigurarea de servicii de asistență și consultanță, realizarea studiului de fezabilitate, planului de afaceri și cererii de finanțare și tehnoredactarea proiectului, în vederea obțineri unei finanțări nerambursabile de la A.P.D.R.P.

pentru construirea unui abator, prețul contractului fiind convenit la 40.000 euro + TVA, care trebuia achitat în tranșe respectiv 3.000 euro + TVA în avans la semnarea contractului, 7.000 + TVA euro la predarea proiectului și 20.000 euro + TVA la semnarea contractului cu agenția S.A.P.A.R.D. A mai arătat că și-a îndeplinit obligația de întocmire a documentației care a făcut obiectul contractului, proiectul fiind corespunzător și aprobat de agenție, fiind încheiat și contractul de finanțare pentru construirea abatorului, dar cu toate acestea nu a încasat de la pârâtă cu titlu de preț al contractului decât suma de 3.000 euro + TVA, rămânând de achitat diferența de 37.000 euro. A precizat că a convocat-o pe pârâtă pentru efectuarea concilierii directe a litigiului, în temeiul art. 720 1 C. proc.

civ., conciliere care s-a soldat cu recunoașterea sumei datorate și cu încercarea pârâtei de a negocia această sumă. Prin sentința comercială nr. 36/ R din 29 ianuarie 2008, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a admis acțiunea, a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 37.000 Euro + TVA, echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plății și la 8487,48 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că reclamanta și-a îndeplini obligațiile contractuale, proiectul întocmit de aceasta fiind primit de autoritatea contractantă, care a eliberat și fișa de verificare a conformității, că ceea ce pârâta a solicitat ulterior este o completare a proiectului pentru clarificarea unor subiecte, informațiile suplimentare solicitate fiind făcute în baza înscrisurilor pe care pârâta avea obligația să le depună la cererea reclamantei și că în baza proiectul astfel completat pârâta a încheiat contractul cu autoritatea contractantă obținând finanțarea nerambursabilă, scopul acțiunii sale fiind atins.

A mai apreciat instanța de judecată că pentru invocarea excepției de neexecutare a contractului trebuie îndeplinite mai multe condiții, astfel că neexecutarea chiar și parțială trebuie să fie suficient de importantă, iar executarea defectuoasă a obligație de întocmire a obiectului invocat de pârâtă prin completarea ulterioară nu poate fi în nici un caz considerată suficient de importantă pentru a putea fi invocată o excepție de neexecutare.

Soluționând apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței mai sus-menționate, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, l-a respins, ca nefondat, cu obligarea apelantei la plata sumei de 3633 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, așa cum rezultă din decizia comercială nr. 443 din 29 octombrie 2008. Instanța de apel, verificând probatoriile administrate în cauza de față, a constatat că proiectul întocmit de intimata reclamantă a fost primit de autoritatea contractantă fiind considerat conform, eliberată fișa de verificare a conformității, că acest proiect împreună cu completarea notificării de solicitare de informații suplimentare a fost predat conform proceselor verbale de predare primire la 18 iunie 2007 și 21 august 2006, înlăturând afirmația apelantei pârâte în sensul că proiectul a fost implementat efectiv nu în baza documentației întocmite de reclamantă ci în baza actului adițional nr. 1 din 15 mai 2007, acest act adițional neavând relevanță deoarece a fost încheiat la contractul cadrul de finanțare și nu a făcut obiectul contractului de prestări servicii încheiate între cele două părți, așa încât considerând că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractule, în temeiul art. 296 C. proc.

civ., a respins apelul, ca nefondat, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei decizii pârâta a formulat recurs prin care a solicitat modificarea în tot a deciziei, schimbarea deciziei comerciale atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată și obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată. Recurenta și-a întemeiat motivele de recurs pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului pârâta a susținut că reclamanta nu și-a îndeplini obligațiile contractuale deoarece activitatea de consultanță s-a încheiat la 21 august 2006 prin întocmirea procesului verbal de predare-primire a notificării la proiect, iar implementarea proiectului a început la 18 ianuarie 2007 în baza actului adițional care a presupus o lucrare de 200 de pagini întocmită de pârâtă, dosare de plată și a invocat excepția de neexecutare a contractului în baza reglementării art. 1020 – art. 1021 C. civ..

A mai arătat că reclamanta nu a avut nici o participare la operațiunea de implementare a proiectului conform înțelegerii verbale ale reprezentanților celor două părți, contravaloarea acestei asistențe fiind la nivelul sumei de 46.648 Ron, sumă pe care nelegal reclamanta a pretins-o. Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare: Conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea atacată poate fi modificată când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, acest articol vizând esențialmente nelegalitatea hotărârii atacate și conține două ipoteze distincte: - pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal și cea de a doua, încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recurenta neprecizând în care din cele două ipoteze ne aflăm, și nici dispoziția legală care a fost încălcată prin hotărârea supusă recursului.

Totuși, din dezvoltarea motivelor, Curtea apreciază că motivele invocate se referă la cea de a doua ipoteză, recurenta având în vedere interpretarea eronată a contractului sub aspectul executării tuturor obligațiilor de către prestator, reclamant în cauză. Sub acest aspect, verificând legalitatea interpretării și aplicării dispozițiilor contractuale, se constată că instanța de apel a apreciat corect asupra îndeplinirii obligațiilor contractuale de către prestator, în recurs nefiind invocat niciun articol din contractul de prestări servicii nr. 23 din 17 iunie 2006 care să fi fost încălcat de către reclamantă. În ceea ce privește excepția de neexecutare a contractului invocată de recurenta pârâtă, Curtea constată că în mod corect a fost respinsă.

Excepția de neexecutare a contractului este un mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia dintre părțile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligațiilor ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-și execute propriile obligații, partea care o invocă obținând, fără intervenția instanței judecătorești, o suspendare a executării propriilor obligații, până la momentul în care cealaltă parte își va îndeplini obligațiile ce-i revin și de îndată ce aceste obligații vor fi îndeplinite, efectul suspensiv al excepției de neexecutare a contractului încetează.

Această excepție are ca temei juridic interdependența obligațiilor reciproce din contractul sinalagmatic, împrejurarea că fiecare dintre aceste obligații constituie cauza juridică a obligației corelative, fiecare dintre obligațiile reciproce fiind cauza juridică a celeilalte implicând astfel simultaneitatea de executare a acestor obligații, deci posibilitatea de invocarea excepției de neexecutare, în cazul în care simultaneitatea nu este respectată. Excepția de neexecutare a contractului este o sancțiune specifică a faptului că partea care pretinde executarea obligației nu înțelege să-și îndeplinească îndatoririle contractuale pe care și le-a asumat, aceasta neputând fi invocată decât între părți, fără a fi necesar a se pronunța instanța judecătorească.

Ca urmare pârâta ar fi trebuit să opună reclamantei excepția de neexecutare a contractului în faza de executare a contractului cu privire la neîndeplinirea unei obligații contractuale, situație față de care cel căruia i s-a opus excepția, constatând că aceasta nu este întemeiată să sesizeze instanța judecătorească, în această perioadă intervenind efectul suspensiv al executării contractului. Cum, însă, pârâta a înțeles să invoce această excepție după executarea contractului, Curtea constată că excepția de neexecutare a contractului nu poate fi primită, acțiunea fiind formulată după încetarea efectelor contractului de prestări servicii nr. 23 din 17 iunie 2006. De reținut este faptul că art. 1020 – art. 1021 C. civ., reglementează condiția rezolutorie, care nu are legătură cu prezenta cauză, și nicidecum excepția de neexecutare a contractului.

Referitor la motivul invocat de recurentă privind nejustificarea sumei de 46.788 Ron (13.000 Euro) rezultat din nerespectarea înțelegerii verbale dintre reprezentanți celor două societăți cu privire la participarea reclamantei la operațiunea de implementare a proiectului, se constată că acest motiv nu poate fi reținut întrucât în contractul încheiat între părți nu există o astfel de dispoziție, instanța de apel neîncălcând nicio dispoziție contractuală și pronunțând o hotărâre legală. Față de considerentele de mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat. Conform art. 274 1 C. proc. civ., „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Intimata a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, cererea sa nefiind însoțită de acte justificative privind cheltuielile pe care le-a efectuat în cauză, motiv pentru care cererea urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SRL Urziceni împotriva deciziei nr. 443 din 29 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Respinge cererea intimatei pentru obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2009.