ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 311/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 decembrie 2006 reclamanta B.I. a chemat în judecată pârâta SC A. solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de executări lucrări construcții încheiate la data de 18 septembrie 2006 și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 7.000 Euro reprezentând avans încasat la data de 21 septembrie 2006 cu dobânda legală aferentă sumei până la achitarea integrală a debitului și penalități de 1% din valoarea rămasă neexecutată, respectiv din valoarea contractuală de 23.000 Euro cu cheltuieli de judecată.

In susținerea cererii reclamanta a arătat că între părți la data de 18 septembrie 2006 s-a încheiat un contract privind executarea de lucrări de construcții la imobilul proprietatea sa, situat în comuna Tărtășești jud. Dâmbovița având ca obiect execuție acoperiș clădire cu forme metalice și tablă sandvici-poliuretan de 5 cm, jgheaburi și burlane, cu termen de execuție și predare a lucrării cu recepția la data de 18 octombrie 2006, contract ce nu a fost respectat de pârâtă. Pârâta prin apărările făcute a invocat excepția de neexecutare a contractului, întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de plată a avansului, astfel că este de acord cu rezilierea contractului.

Tribunalul Prahova prin sentința nr. 1493 din 30 octombrie 2007 a respins excepția de neexecutare a contractului invocată de pârâtă, a admis acțiunea, a dispus rezilierea contractului de executare lucrări de construcții, obligând pârâta la restituirea sumei de 7.000 Euro la data efectuării plății și dobânda aferentă acestei sume, începând cu data de 21 septembrie 2006 până la plata integrală a sumei, cu cheltuieli de judecată în sumă de 5.639,3 lei. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin probele administrate reclamanta a făcut dovada plății avansului de 7.000 Euro, ceea ce a și determinat începerea lucrărilor și a pus la dispoziția executantului autorizația de construire valabilă.

S-a mai reținut totodată că pârâtei nu i-a fost cauzat nici un prejudiciu deoarece materialele de construcție puse la dispoziția reclamantei nu au fost folosite la edificarea acoperișului, iar reclamanta a notificat societatea să-și ridice aceste materiale depozitate în curtea imobilului său. Instanța a respins excepția neexecutării contractului invocată de pârâtă și constatând că obiectul acestuia nu a fost executat din culpa exclusivă a pârâtei în temeiul art. 1020 - 1021 C. civ. a dispus rezilierea contractului și restituirea sumei achitate cu titlu de avans, precum și dobânda aferentă conform O.G. nr. 9/2000. Împotriva acestei sentințe a promovat apel pârâta criticile făcând referire la modul eronat în care s-a reținut situația de fapt ce a condus la pronunțarea hotărârii atacate.

Astfel se susține că a executat pentru reclamanta-intimată conform devizului anexat lucrări în valoare de 39.683,63 lei, aceasta nu a îndeplinit nici o obligație de plată. Motivat de această situație a înțeles să sisteze orice lucrare, motiv pentru care reclamanta cu rea credință a promovat cererea de chemare în judecată, întemeindu-și pretențiile pe baza unei facturi fiscale, acceptate de către aceasta, înscris care constituie un titlu propriu de creanță. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 61 din 25 martie 2008 a respins apelul ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că judecătorul fondului a respins corect excepția de neexecutare a contractului.

Susținerea apelantei potrivit căruia altele ar fi modalitățile de certificare a plăților efectuate de către un agent economic, a fost înlăturată cu motivarea că specificul obligațiilor comerciale determină un anumit specific al condițiilor de probă a drepturilor subiective izvorâte din raporturile juridice comerciale potrivit art. 46 C. com. Cu petiția înregistrată la data de 12 mai 2008 pârâta SC A. SRL a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel se susține și prin concluziile scrise că în mod eronat acțiunea a fost admisă doar în baza probei testimoniale a martorului audiat la propunerea reclamantei, martor ce era chiar fratele acesteia din urmă fiind evidentă subiectivitatea acestuia.

Recursul este nefondat. Recursul, în reglementarea procedurală actuală, este o cale de atac extraordinară supusă regulilor cuprinse în Titlul V intitulat căile extraordinare de atac. Pentru promovarea recursului, art. 302 1 C. proc. civ., instituie dispoziții obligatorii, sancționate, în caz de nerespectare, cu nulitatea. Printre aceste dispoziții se instituie obligativitatea pentru recurentă de a indica motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Din expunerea motivării recursului rezultă că s-au abordat critici privind modul de interpretare a probatoriilor, or art. 304 C. proc. civ. prevede că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de punctele 1-9, care nu se regăsesc în motivarea recursului.

Trebuie reținut că recursul nu are caracter devolutiv, pentru a se trece la examinarea fondului litigiului, lucru firesc câtă vreme recurenta a beneficiat de o astfel de cale de atac . Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SRL PLOIEȘTI, împotriva deciziei nr. 61 din 25 martie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2009.