ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2539/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ,

prin sentința nr. 1436 din 22 octombrie 2007 în baza art. 246 C. proc. civ. a

luat act că pârâta reclamantă a renunțat la cererea reconvențională.

A fost admisă acțiunea completată,

formulată de reclamanta SC S.L. SRL Ploiești în contradictoriu cu pârâta SC N.C.

SRL Ploiești în sensul că s-a dispus rezilierea contractului privind executarea

lucrărilor de construcție montaj din 8 mai 2006 încheiat între reclamantă în

calitatea de beneficiar și pârâtă în calitatea de executant.

De asemenea a fost obligată pârâta

să restituie reclamantei extrasul de cont confirmat pentru suma acceptată, iar

în cazul constatării de diferență să anexeze nota explicativă cuprinzând

obiecțiile sale.

S-a luat act că reclamanta nu a

solicitat cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei soluții,

instanța de fond a reținut, că între părți s-a încheiat un contract privind

execuția lucrărilor de construcții montaj.

Potrivit art. 5.1 din contract,

executantul se obligă să înceapă lucrările de construcție la îndeplinirea

cumulativă a următoarelor condiții: plata unui avans în sumă de 200.000 euro în

termen de 10 zile de la data semnării contractului, predarea amplasamentelor pe

bază de proces verbal de predare primire cu menționarea utilităților puse la

dispoziția executantului și obținerea autorizației de construcție pe baza

documentelor puse la dispoziția beneficiarului de către executant, iar potrivit

art. 5.2 durata execuției a fost stabilită la 7 luni de la data semnării

procesului verbal de predare-primire a amplasamentului.

Din înscrisurile depuse la dosarul

cauzei rezultă că la data de 19 mai 2006 contractul nu a început să-și producă

efectele ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 5.1 din contract, fapt

pentru care reclamanta a comunicat pârâtei intenția de reziliere a contractului

privind execuția lucrării de construcție și montaj, angajându-se în

considerarea faptului că au fost efectuate lucrări de proiectare de către SC

N.C. SRL să suporte contravaloarea acestora.

Ulterior comunicării notei de

reziliere, între părți a avut loc o încercare de conciliere la data de 5 iunie

2006, prin care reclamanta declara că obiectul contractului nu mai poate fi

realizat în totalitate propunând încheierea unui act adițional care să conțină

în esență următoarele clauze: beneficiarul va garanta cu ipoteca plata

avansului de 200.000 euro, care va fi condiția suspensivă a intrării în vigoare

a actului adițional preconizat, suma urmând să fie decontată pe baza de

documente justificative; executantul își rezervă dreptul de exclusivitate

pentru lucrările contractate inițial, în limita finanțării obținute de

beneficiar peste sumă cu titlu de avans, iar după termenul limită de 3 luni

calculat de la data semnării prezentului document suma de 200.000 euro + TVA va

fi considerată creanță certă, lichid și exigibilă datorată executantului,

totodată executantul se obligă să renunțe la garanția imobiliară asupra

terenurilor beneficiarului concomitent cu obținerea unei alte forme de garanție

a plății sumelor datorate de beneficiar.

Potrivit notei de conciliere,

documentul încheiat la data de 5 iunie 2006 nu a reprezentat o modalitate de

modificare sau de suspendare a efectului contractului inițial încheiat ci doar

intenția părților de a soluționa pe cale amiabilă desființarea contractului.

Executantul avea obligația să pună

la dispoziția beneficiarului documentele necesare în vederea obținerii

autorizației de construcție, obligație neîndeplinită.

Neexecutarea contractului este

imputabilă pârâtei și față de depășirea termenului de finalizare a contractului

reclamanta a fost îndreptățită să încheie contractul de execuție lucrări de

construcții montaj cu un alt executant.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 164 din 16

septembrie 2008 a respins ca nefondat apelul pârâtei SC N.C. SRL, prin

reprezentant legal D. T., administrator judiciar fiind desemnată SC P. SPRL

Ploiești, împotriva sentinței nr. 1436 din 22 octombrie 2007 a Tribunalului

Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, fiind preluate în

esență argumentele expuse anterior.

Împotriva deciziei nr. 164 din 16

septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a promovat recurs pârâta SC N.C. SRL, prin administrator judiciar SC

P. SPRL Ploiești, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

admiterea recursului, în principal casarea deciziei atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecarea apelului și în subsidiar modificarea în tot a aceleiași

decizii cu consecința respingerii acțiunii reclamantei.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-a evocat împrejurarea că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină,

nu s-a răspuns la criticile aduse, mărginindu-se la o negare a lor în bloc și

au fost ignorate dovezile depuse de pârâtă.

De asemenea motivarea dată deciziei

este contradictorie, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății,

a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia,

finalizând cu greșita aplicare a legii.

Intimata reclamantă SC S.L. SRL a

depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea

de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca

nefondat recursul pârâtei pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că între

reclamanta SC S.L. SRL în calitatea de beneficiar și SC N.C. SRL în calitatea

de executant a fost încheiat contractul privind execuția lucrărilor de

construcții montaj din 8 mai 2006 având ca obiect construcția unui ansamblu

rezidențial compus din 24 de case ce urmau a se realiza pe terenul situat în

Snagov, conform celor 4 modele evidențiate în proiectele anexate, realizate de

pârâtă.

Atât instanța de fond cât și cea de

apel, printr-o corectă și integrală apreciere a probelor au stabilit

adevăratele raporturi juridice dintre părți, cu reala întindere a drepturilor

și obligațiilor asumate reciproc, precum și cadrul legal aplicabil litigiului

de natură comercială.

Nu poate fi primită critica

recurentei potrivit căreia instanța de apel nu a răspuns criticilor aduse,

mărginindu-se la o negare în bloc, astfel că hotărârea respectivă nu cuprinde

motivele pe care se sprijină.

Este adevărat, așa cum a evidențiat

jurisprudența, că instanța nu este obligată să răspundă detaliat fiecărui

argument expus de parte în exercitarea căii de atac, dar în speță apare

neîndoios că instanța de apel a expus, bine documentat, toate rațiunile care au

condus la respingerea apelului pârâtei, prin enunțarea unor aspecte juridice cu

valoare de principiu.

Astfel, corect s-a reținut, că

obligația achitării avansului contractual era subsecventă aceleia a înmânării

documentației de construire și cum pârâta nu a făcut nicio dovadă în privința

îndeplinirii obligațiilor sale, aceasta nu poate susține că nici reclamanta nu

și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract.

Nici celelalte critici nu sunt

confirmate de probatoriul administrat, deoarece din succesiunea derulării

raporturilor contractuale, corespondența, clauzele contractuale stabilite de

comun acord și interpretarea în special a art. 5.1 din convenție, conduc la

existența culpei pârâtei în executarea obligațiilor asumate, cu finalitatea

rezilierii contractului.

Din cuprinsul art. 5.1, invocat

anterior, rezultă că executantul s-a obligat să înceapă lucrările de

construcție, așa cum s-a stabilit la pct. 2.2, la îndeplinirea cumulativă a

următoarelor condiții: plata unui avans în cuantum de 200.000 euro în termen de

10 zile de la data semnării contractului, predarea amplasamentelor pe bază de

proces-verbal de predare primire cu menționarea utilităților puse la dispoziția

executantului și obținerea autorizației de construcție pe baza documentelor

puse la dispoziția beneficiarului de către executant.

De remarcat că neexecutarea

contractului a fost imputabilă pârâtei, deoarece nu a predat reclamantei

documentația tehnică necesară obținerii autorizației de construcție,

împrejurare determinată care a condus la admiterea acțiunii SC S.L. SRL.

Pentru aceste considerente urmează a

respinge ca nefondat recursul pârâtei SC S.L. SRL Ploiești, prin administrator

judiciar, împotriva deciziei nr. 164 din 16 septembrie 2008 pronunțată de

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

nefiind îndeplinită nicio cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC S.L. SRL Ploiești, prin administrator judiciar SC P. SPRL

Ploiești, împotriva deciziei nr. 164 din 16 septembrie 2008 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 1 iulie 2010.