ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3354/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3354/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea
înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanta SC P.I.P. SA a chemat în
judecată pe pârâta SC B. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de
953.368 RON, reprezentând penalități de întârziere pentru execuția lucrărilor
privind construcție sediu administrativ, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința
nr. 339 din data de 15 septembrie 2010, Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată
de reclamanta SC P.I.P. SA, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 953.368
RON, reprezentând penalități de întârziere pe perioada 22 august 2008-19 martie
Totodată, pârâta a fost obligată la plata sumei de 13.650 RON cheltuieli de
judecată.
Pentru a hotărî
astfel, prima instanță a reținut că la data de 03 noiembrie 2005 între părți s-a
încheiat contractul de execuție sediu în valoare de 3.306.251,29 RON, cu termen
de execuție 10 luni, iar ulterior încă 5 acte adiționale, prelungindu-se durata
contractului până la data de 30 iunie 2007. Prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor
din 28 mai 2008 s-a aprobat calcularea penalităților de întârziere conform prevederilor
contractuale, după recepția obiectivului, dar nu mai târziu de 31 iulie 2008. Din
înscrisurile depuse la dosar, necontestate de părți, rezultă că recepția obiectivului
s-a realizat după 9 luni, respectiv data de 19 martie 2009, astfel că în cauză,
a fost depășit termenul de finalizare a lucrărilor, reclamanta fiind îndreptățită
la penalități de întârziere potrivit dispozițiilor contractuale.
S-a mai reținut
că, potrivit dispozițiilor art. 21.1 din contractul de execuție încheiat de părți,
în cazul în care, din vina sa exclusivă, executantul nu reușește să își îndeplinească
obligațiile asumate prin contract, achizitorul are dreptul de a deduce din prețul
contractului, ca penalități, o sumă echivalentă cu 0,15% pentru fiecare zi de întârziere
din valoarea contractului până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor. În aceste
condiții, părțile în litigiu și-au exprimat valabil consimțământul în condițiile
art. 948 C. civ., prin stipularea unei clauze penale și au hotărât anticipat daunele
interese moratorii pe care una din părți le-ar încerca ca urmare a executării cu
întârziere a obligației principale. Or, în speță, pârâta și-a executat cu întârziere
obligațiile contractuale, lucrările fiind terminate și recepționate la data de 19
martie 2009, aspectul controversat al cauzei vizând însă culpa în executarea obligațiilor
contractuale.
Instanța de fond
a constatat că susținerile pârâtei, în sensul că nu are o vină exclusivă în întârzierea
lucrărilor și, prin urmare, nu poate fi obligată la penalități sunt lipsite de suport
probator, apreciind că întârzierea în predarea obiectivului contractat s-a produs
din vina exclusivă a pârâtei care nu a reușit să-și îndeplinească la termen obligațiile
contractuale.
În ceea ce privește
cuantumul penalităților de întârziere, prima instanță a reținut că acestea au fost
calculate pentru perioada 22 august 2008-19 martie 2009, în procent de 0,15%/zi
de întârziere, conform clauzei contractuale și anexei, fiind o creanță certă, lichidă
și exigibilă, cu consecința obligării pârâtei la plată.
Împotriva acestei
sentințe, pârâta SC B. SA a formulat apel, care, prin decizia nr. 78 din 12 septembrie
2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ
și fiscal, a fost respins ca nefondat.
Pentru a decide
astfel, instanța de apel a admis pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar la
cererea apelantei, s-a încuviințat proba cu expertiză tehnică construcții și cu
expertiză contabilă ale căror obiective au fost stabilite prin încheierea de ședință
de la data de 22 noiembrie 2012.
Ulterior, la data
de 31 ianuarie 2011, instanța de apel a încuviințat la cererea intimatei-reclamante
suplimentarea obiectivelor la expertiza tehnică construcții și la cea contabilă.
Analizând concluziile
raportului de expertiză construcții, instanța de apel a constatat că la sediul administrativ
SC P.I.P. SA s-au efectuat lucrări suplimentare față de documentația tehnică inițială,
însă expertul a precizat că numai pârâta poate da o explicație pentru nepredarea
obiectivului respectiv în perioada 22 august 2008-19 martie 2009, aceasta negăsind
nicio explicație.
Astfel, la data
de 03 noiembrie 2005 s-a semnat între părți contractul prin care pârâta s-a obligat
să execute și să finalizeze lucrarea „Construcție sediu administrativ SC P.I.P.
SA”, iar achizitorul s-a obligat să plătească executantului suma de 3.306.251,29
RON fără TVA, durata de execuție fiind stabilită la 10 luni calendaristice.
S-a constatat
că ulterior, între aceleași părți s-au semnat mai multe acte adiționale, prin care
s-a schimbat durata contractului, s-a revizuit și proiectul, s-a suplimentat valoarea
contractului, iar termenul rezonabil pentru finalizarea ultimei note de comandă
a lucrărilor suplimentare a fost 31 august 2008. După execuția ultimei solicitări
pe 12 august 2008, executantul trebuia să predea întreg obiectivul beneficiarului,
însă aceasta s-a realizat în data de 19 martie 2009, după circa 200 zile nejustificate.
Analizând și expertiza
contabilă, instanța de control judiciar a reținut că beneficiarul a efectuat plăți
către executant atât cu întârziere față de termenul scadent, cât și înainte de termenul
scadent, și prin urmare, apelanta în mod eronat a invocat excepția de neexecutare
a contractului.
Instanța de control
judiciar a constatat că expertizele efectuate în cauză, precum și înscrisurile din
dosar au demonstrat că, în mod nejustificat, executantul nu a predat obiectivul
la termenul stabilit, iar motivele de apel sunt nefondate. Astfel, excepția de neexecutare
a contractului este neîntemeiată, iar termenul de predare a obiectivului a fost
stabilit în august 2008, fiind depășit cu aproximativ nouă luni.
În raport de considerentele
anterior reținute și ținând cont și de prevederile art. 969 C. civ., potrivit cărora
convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, instanța
a respins apelul pârâtei, ca nefondat.
În termen legal,
împotriva acestei decizii, pârâta SC B. SA București a declarat recurs solicitând
în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei la instanța de apel
în vederea rejudecării apelului, iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate,
în sensul admiterii apelului, desființării în tot a sentinței instanței de fond
și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În drept, au fost
invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.
La termenul de
astăzi, 12 septembrie 2012, părțile Iitigante au solicitat instanței să ia act de
acordul de mediere încheiat între SC B. SA și SC P.I.P. SA la data de 22 august
2012 și să consfințească învoiala părților în temeiul art. 63 din Legea nr. 192/2006
privind medierea, coroborat cu art. 271 C. proc. civ., sens în care au depus la
dosarul cauzei acordul de mediere având următorul cuprins:
„ACORD
DE MEDIERE
încheiat
la data de 22 august 2012
în
baza contractului de mediere din 23 aprilie 2012,
Părțile:
SC B. SA, cu
sediul în București, reprezentată prin O.D., în calitate de Director Juridic, pe
de o parte,
și
2. SC P.I.P.
SA, cu sediul în mun. Ploiești, jud. Prahova, reprezentată prin F.I., în calitate
Director General, prin A.T., în calitate de Director Economic, și prin P.L.D., în
calitate de consilier juridic, pe de altă parte;
Având în vedere
cererea care face obiectul dosarului civil nr. 4356/105/2009 aflat pe rolul Înaltei
Curti de Casație și Justiție cu termen de judecată la 12 septembrie 2012, părțile
au decis de comun acord ca soluționarea litigiul dedus spre judecată instanței să
se facă prin înțelegere amiabilă, respectiv prin mediere, drept pentru care am apelat
la serviciile Cabinetului de mediere M.D.
Declarăm că în
urma procedurii de mediere intermediată de mediator autorizat D.M., autorizat în
baza Legii nr. 192/2006 prin hotărârea Consiliului de Mediere nr. 1560 din 12
aprilie 2009, am consimțit la încheierea prezentului acord liber exprimat și neafectat
de niciun viciu de consimțământ și am ajuns la o înțelegere totală cu privire la
litigiul ce face obiectul dosarului civil nr. 4356/105/2009 aflat pe rolul Înaltei
Curți de Casație și Justiție, conform art. 61 alin. (1) și (2) din Legea nr. 192/2006.
Ca urmare a declanșării
litigiului aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect
pretenții, aflat în stadiul de recurs, cu termen de judecată stablit la data de
12 septembrie 2012,
Noi, părțile,
am convenit de comun acord sa soluționam litigiul descris mai sus prin mediere,
astfel încât am decis, conform înțelegerii noastre, după cum urmează:
Preambul:
Între părți s-a
încheiat contractul de execuție lucrări din 03 noiembrie 2005, completat prin 5
acte adiționale, (în care SC P.I.P. SA are calitatea de echizitor și SC B. SA are
calitatea de executant) având ca obiect „construcție sediu administrativ SC P.I.P.
SA”.
Fiecare parte
a considerat că celalalt contractant nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile
contractuale, și anume executarea cu întârziere a obligațiilor asumate pentru execuția
lucrărilor și respectiv pentru plata facturilor.
Având în vedere
că există o diferență mare între pretențiile părților, conform
proceselor-verbale încheiate în cadrul procedurii medierii, acestea, de comun acord
au stabilit să efectueze expertize de specialitate, respectiv expertiza tehnică
specialitatea construcții și expertiza contabilă.
Concluziile expertizelor
efectuate în cadrul procedurii medierii au fost următoarele:
a) Expertiza tehnică
specialitatea construcții efectuată de expert tehnic judiciar ing. N.D. din Ploiești:
- Executantul
SC B. SA a executat lucrările contractate, inclusiv lucrările suplimentare, cu o
întârziere reală nejustifcată de 137 de zile.
b) Expertiza contabilă
efectuată de d-na expert contabil K.E. din Ploiești:
- Valoare totală
a lucrărilor executate în baza contractului de execuție lucrări din 03
noiembrie 2005: 3.517.840,13 RON fără TVA, respectiv 4.070.800,34 RON inclusiv TVA;
Valoarea penalităților
pentru plata cu întârziere de către achizitor a facturilor acceptate, este în cuantum
de 419.479,75 RON, calculate conform art. 18.1, 18.2 și 21.2 din contractul încheiat
între părți.
- Valoarea penalităților
pentru execuția cu 137 de zile de întârziere de către executant a lucrărilor, calculate
la valoarea contractului de 3.517.840,13 RON fără TVA, este în cuantum de 722.916,12
RON, calculate conform art. 21.1 din contractul încheiat între părți.
Drept urmare,
părțile convin și se obligă la următoarele:
Art. 1 Penalitățile
de întârziere datorate de SC B. SA către SC P.I.P. SA pentru cele 137 de zile de
întârziere în execuția lucrărilor, sunt în cuantum de 722.916,12 RON.
Art. 2 Penalitățile
de întârziere datorate de SC P.I.P. SA către SC B. SA pentru plata cu întarziere
a facturilor, sunt în cuantum de 419.479,75 RON.
Art. 3 În vederea
stingerii integrale a pretențiilor reciproce, părțile convin ca SC B. SA să plătească
către SC P.I.P. SA suma de 303.436,37 RON, reprezentând diferența între valoarea
penalităților de întârziere datorate de executant și valoarea penalităților de întârziere
datorate de achizitor. Plata se va efectua azi, 22 august 2012, data încheierii
prezentului acord de mediere, în contul SC P.I.P. SA deschis la B.R.D. - Sucursala
Ploiești. Dovada plății se face cu ordin de plată vizat de bancă și extras bancar.
Art. 4 În caz
de neîndeplinire a obligației de plată conform art. 3 din prezentul acord, părțile
vor fi repuse în situația anterioară.
Art. 5 Prezentul
acord este supus și întocmit în conformitate cu legislația din România, iar disputele
între părți ce vor apărea din sau în legătură cu prezentul acord de mediere vor
fi soluționate de instanța de drept comun competentă de la sediul părților.
Art. 6 Prezentul
acord de mediere constituie titlu executoriu, conform prevederilor din Legea
nr. 192/2006.
Art. 7 Cheltuielile
ocazionate de încheierea prezentului acord de mediere reprezentând onorariu mediator
și onorariu expertize au fost suportate de către SC B. SA.
Art. 8 Prezentul
acord de mediere constituie noul acord de voința al părților, ce stinge litigiu
ce face obiectul dosarului civil nr. 4356/105/2009 aflat pe rolul Înaltei Curți
de Casație și Justiție.
Art. 9 De asemenea,
părțile declară că nu mai au nicio altă pretenție născută din interpretarea și executarea
contractului de execuție lucrări din 03 noiembrie 2005, din actele adiționale aferente
și din lucrările suplimentare executate.
Art. 10 Prevederi
finale:
(1) Soluționarea
litigiului s-a făcut corespunzător voinței și intenției comune, între noi, părțile
semnatare ale acordului de mediere, nemaiexistând nicio pretenție reciprocă cu privire
la pretențiile ce au format obiectul prezentului dosar de mediere.
(2) Noi, părțile,
declarăm pe propria răspundere că prevederile prezentului acord reprezintă voința
reală a noastră și nu este afectată de niciun viciu de consimțământ.
(3) Prezentul
acord de mediere are valoarea unui înscris sub semnătură privată și nu conține clauze
care să aducă atingere legii.
(4) Noi, părțile,
am convenit ca acordul să fie depus la instanță, împreună cu dovada efectuării plății,
în vederea pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile conform
art. 63 din Legea nr. 192/2006 coroborat cu art. 271 și urm. C. proc. civ.
Prezentul acord
de mediere s-a încheiat azi, 22 august 2012, în 4 exemplare originale, câte un exemplar
pentru fiecare parte, un exemplar pentru mediator și un exemplar pentru instanță.
Mediator
autorizat M.D.
PĂRȚILE,
SC P.I.P. SA
Prin Director
General,
Ec. F.I.
Director Economic,
Ec. A.T.
Consilier Juridic,
P.L.D.
SC B. SA
Prin Director
Juridic
O.D.”
Potrivit dispozițiilor
art. 63 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea, „în cazul în care litigiul
a fost soluționat pe calea medierii, instanța va pronunța, la cererea părților,
cu respectarea condițiilor legale, o hotărâre, dispozițiile art. 432-434 C. proc.
civ. fiind aplicabile în mod corespunzător, iar conform alin. (3) al aceluiași text
de lege „hotărârea de expedient pronunțată conform prevederilor prezentei legi constituie
titlu executoriu”.
Având în vedere
manifestarea de voință a părților în sensul pronunțării unei hotărâri de expedient
și învoiala acestora exprimată prin acordul de mediere încheiat la data de 22 august
2012, act de dispoziție care nu este suspus cenzurii instanței, Înalta Curte constată
ca fiind îndeplinite cerințele art. 63 din Legea nr. 192/2006 privind medierea,
coroborat cu art. 271 C. proc. civ., motiv pentru care, în raport de textele legale
anterior evocate, cu respectarea principiului disponibilității părților în procesul
civil, urmează să admită recursul declarat de pârâta SC B. SA București împotriva
deciziei nr. 78 din 12 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția
comercială și de contencios administrativ și fiscal. Va modifica în tot decizia
recurată, în sensul că va admite apelul declarat de apelanta SC B. SA București
împotriva sentinței nr. 339 din 15 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Va schimba în tot sentința apelată și pe fond va lua act și va consfinți învoiala
părților exprimată prin acordul de mediere încheiat la data de 22 august 2012 la
sediul biroului de mediator D.M.
În raport de solicitarea
recurentei-pârâte vizând restituirea taxei de timbru aferentă căii de atac exercitate,
Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 63 alin. (2) din Legea nr. 192/2006
privind medierea, va dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de
6.822,34 RON către SC B. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de pârâta SC B. SA București împotriva deciziei nr. 78 din 12 septembrie
2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ
și fiscal.
Modifică în tot
decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de apelanta SC B. SA București
împotriva sentinței nr. 339 din 15 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Schimbă în tot
sentința apelată și, pe fond, ia act și consfințește învoiala părților exprimată
prin acordul de mediere încheiat la data de 22 august 2012 la sediul biroului de
mediator D.M., care are următorul cuprins:
„ACORD
DE MEDIERE
încheiat
la data de 22 august 2012
în
baza contractului de mediere din 23 aprilie 2012,
Părțile:
SC B. SA, cu
sediul în București, reprezentată prin O.D., în calitate de Director Juridic, pe
de o parte,
și
2. SC P.I.P.
SA, cu sediul în mun. Ploiești, jud. Prahova, reprezentată prin F.I., în calitate
Director General, prin A.T., în calitate de Director Economic, și prin P.L.D., în
calitate de consilier juridic, pe de altă parte;
Având în vedere
cererea care face obiectul dosarului civil nr. 4356/105/2009, aflat pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu termen de judecată la 12 septembrie 2012,
părțile au decis de comun acord ca soluționarea litigiul dedus spre judecată instanței
să se facă prin înțelegere amiabilă, respectiv prin mediere, drept pentru care am
apelat la serviciile Cabinetului de mediere M.D.
Declarăm că în
urma procedurii de mediere intermediată de mediator autorizat D.M., autorizat în
baza Legii nr. 192/2006, prin hotărârea Consiliului de Mediere nr. 1560 din 12
aprilie 2009, am consimțit la încheierea prezentului acord liber exprimat și neafectat
de niciun viciu de consimțământ și am ajuns la o înțelegere totală cu privire la
litigiul ce face obiectul dosarului civil nr. 4356/105/2009 aflat pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 61 alin. (1) și (2) din Legea
nr. 192/2006.
Ca urmare a declanșării
litigiului aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect
pretenții, aflat în stadiul de recurs, cu termen de judecată stablit la data de
12 septembrie 2012,
Noi, părțile,
am convenit de comun acord să soluționăm litigiul descris mai sus prin mediere,
astfel încât am decis, conform înțelegerii noastre, după cum urmează:
Preambul:
Între părți s-a
încheiat contractul de execuție lucrări din 03 noiembrie 2005, completat prin 5
acte adiționale, (în care SC P.I.P. SA are calitatea de achizitor și SC B. SA are
calitatea de executant) având ca obiect „construcție sediu administrativ SC
P.I.P. SA”.
Fiecare parte
a considerat că celălalt contractant nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile
contractuale, și anume executarea cu întârziere a obligațiilor asumate pentru execuția
lucrărilor și respectiv pentru plata facturilor.
Având în vedere
că există o diferență mare între pretențiile părților, conform
proceselor-verbale încheiate în cadrul procedurii medierii, acestea, de comun acord,
au stabilit să efectueze expertize de specialitate, respectiv expertiza tehnică
specialitatea construcții și expertiza contabilă.
Concluziile expertizelor
efectuate în cadrul procedurii medierii au fost următoarele:
a) Expertiza tehnică
specialitatea construcții efectuată de expert tehnic judiciar ing. N.D. din Ploiești:
- Executantul
SC B. SA a executat lucrările contractate, inclusiv lucrările suplimentare, cu o
întârziere reală nejustifcată de 137 de zile.
b) Expertiza contabilă
efectuată de d-na expert contabil K.E. din Ploiești:
- Valoare totală
a lucrărilor executate în baza contractului de execuție lucrări din 03
noiembrie 2005: 3.517.840,13 RON fără TVA, respectiv 4.070.800,34 RON inclusiv TVA;
Valoarea penalităților
pentru plata cu întârziere de către achizitor a facturilor acceptate, este în cuantum
de 419.479,75 RON, calculate conform art. 18.1, 18.2 și 21.2 din contractul încheiat
între părți.
- Valoarea penalităților
pentru execuția cu 137 de zile de întârziere de către executant a lucrărilor, calculate
la valoarea contractului de 3.517.840,13 RON fără TVA, este în cuantum de 722.916,12
RON, calculate conform art. 21.1 din contractul încheiat între părți.
Drept urmare,
părțile convin și se obligă la următoarele:
Art. 1 Penalitățile
de întârziere datorate de SC B. SA către SC P.I.P. SA pentru cele 137 de zile de
întârziere în execuția lucrărilor, sunt în cuantum de 722.916,12 RON.
Art. 2 Penalitățile
de întârziere datorate de SC P.I.P. SA către SC B. SA pentru plata cu întârziere
a facturilor, sunt în cuantum de 419.479,75 RON.
Art. 3 În vederea
stingerii integrale a pretențiilor reciproce, părțile convin ca SC B. SA să plătească
către SC P.I.P. SA suma de 303.436,37 RON, reprezentând diferența între valoarea
penalităților de întârziere datorate de executant și valoarea penalităților de întarziere
datorate de achizitor. Plata se va efectua azi, 22 august 2012, data încheierii
prezentului acord de mediere, în contul SC P.I.P. SA deschis la B.R.D. - Sucursala
Ploiești. Dovada plății se face cu ordin de plată vizat de bancă și extras bancar.
Art. 4 În caz
de neîndeplinire a obligației de plată conform art. 3 din prezentul acord, părțile
vor fi repuse în situația anterioară.
Art. 5 Prezentul
acord este supus și întocmit în conformitate cu legislația din România, iar disputele
între părți ce vor apărea din sau în legătură cu prezentul acord de mediere vor
fi soluționate de instanța de drept comun competentă de la sediul părților.
Art. 6 Prezentul
acord de mediere constituie titlu executoriu, conform prevederilor din Legea
nr. 192/2006.
Art. 7 Cheltuielile
ocazionate de încheierea prezentului acord de mediere reprezentând onorariu mediator
și onorariu expertize au fost suportate de către SC B. SA.
Art. 8 Prezentul
acord de mediere constituie noul acord de voință al părților, ce stinge litigiul
ce face obiectul dosarului civil nr. 4356/105/2009 aflat pe rolul Înaltei Curți
de Casație și Justiție.
Art. 9 De asemenea,
părțile declară că nu mai au nicio altă pretenție născută din interpretarea și executarea
contractului de execuție lucrări din 03 noiembrie 2005, din actele adiționale aferente
și din lucrările suplimentare executate.
Art. 10 Prevederi
finale:
(1) Soluționarea
litigiului s-a făcut corespunzător voinței și intenției comune, între noi, părțile
semnatare ale acordului de mediere, nemaiexistând nicio pretenție reciprocă cu privire
la pretențiile ce au format obiectul prezentului dosar de mediere.
(2) Noi, părțile,
declarăm pe propria răspundere că prevederile prezentului acord reprezintă voința
reală a noastră și nu este afectată de niciun viciu de consimțământ.
(3) Prezentul
acord de mediere are valoarea unui înscris sub semnătură privată și nu conține clauze
care să aducă atingere legii.
(4) Noi, părțile,
am convenit ca acordul să fie depus la instanță, împreună cu dovada efectuării plății,
în vederea pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile conform
art. 63 din Legea nr. 192/2006, coroborat cu art. 271 și urm. C. proc. civ.
Prezentul acord
de mediere s-a încheiat azi, 22 august 2012, în 4 exemplare originale, câte un exemplar
pentru fiecare parte, un exemplar pentru mediator și un exemplar pentru instanță.
Mediator
autorizat
M.D.
Părțile,
SC P.I.P. SA
Prin Director General,
Ec. F.I.
Director Economic,
Ec. A.T.
Consilier Juridic,
P.L.D.
SC B. SA
Prin Director Juridic
O.D.”
Dispune restituirea
taxei judiciare de timbru în cuantum de 6.822,34 RON către SC B. SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 12 septembrie 2012.