ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3494/2013

Asupra recursului de față; Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 412/C de la 3 aprilie 2012, a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC E.I.U. SRL în contradictoriu cu pârâta SC H.I. SRL, a admis cererea reconvențională formulată de SC H.I. SRL și a obligat reclamanta la plata sumei de 15.000 euro, echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, plus taxa pe valoare adăugată aferentă acestei sume și la plata de penalități de întârziere în procent de 0,15%/zi întârziere asupra sumei de 15.000 euro, de la data de 12 mai 2009 și până la data plății efective. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că obligația proiectantului, în speță a pârâtei, este limitată la proiectul de arhitectură necesar aprobării documentației PUD + DDE, pârâta și-a îndeplinit această obligație contractuală, iar reclamanta a valorificat documentația întocmită de aceasta.

În ceea ce privește cererea reconvențională, reținând că proiectantul și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 2 din contract, se impune obligarea reclamantei la plata sumei de 15.000 euro plus TVA. Aceasta având obligația corelativă de plată a costului lucrărilor, prevăzută de dispozițiile art. 4 din contract, iar, față de prevederile art. 6 din contract și art. 1066 C. civ. de la 1864 (preluate de dispozițiile art. 1538 din actualul C. civ.), va obliga reclamanta și la plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,15%/zi de întârziere asupra sumei de 15.000 euro, de la data de 12 mai 2009 și până la data plății efective. Prin Decizia nr. 64/2012 de la 14 septembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC E.I.U.

SRL Sibiu, cu motivarea că instanța de fond a interpretat corect situația de fapt existentă între părți, iar cuantumul penalităților de întârziere a fost corect stabilit, acestea fiind generic calculate până la data plății efective, dispozițiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, în prezent abrogată, fiind inadecvat invocate. Împotriva acestei decizii, reclamanta SC E.I.U. SRL a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și respingerii cererii reconvenționale, invocând drept temei dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În argumentarea motivelor de recurs, SC E.I.U.

SRL a învederat că instanțele au încălcat prevederile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, deoarece contractul între părți a fost încheiat sub imperiul acestui act normativ, iar, raportat la situația de fapt, rezoluțiunea contractului de proiectare se impunea a fi dispusă în cauză raportat la neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor pârâtei trase din contract, fiind întrunite exigențele prevăzute de art. 1020 - 1021 C. civ., neexecutarea obligației de către pârâtă fiind importantă și gravă, iar culpa în neexecutarea contractului aparținându-i în totalitate. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele: La data de 10 martie 2008, între reclamantă și pârâtă a intervenit Contractul din 10 martie 2008, denumit Contract D., prin care SC H.I.

SRL s-a obligat să elaboreze documentație tehnică raportată strict la specialitatea arhitectură contra unui preț, la art. 6 din contract fiind stabilit că, pentru întârzierea plății, se vor plăti penalități în valoare de 0,15%/zi de întârziere. În conformitate cu prevederile art. 4 din contractul anterior menționat, etapele derulării acestuia erau: a. acont în cuantum de 7.500 euro la care se adaugă TVA la momentul semnării contractului; b. 15.000 euro la care se adaugă TVA la momentul finalizării arhitecturii cu corecturi; c. diferența de 7.500 euro la care se adaugă TVA la momentul obținerii autorizației de construire. La momentul introducerii acțiunii introductive, stadiul derulării contractului era cel al finalizării arhitecturii, stadiu prealabil înaintării documentației pentru obținerea autorizației de construire.

Raportat la situația de fapt stabilită, instanța de apel, în mod judicios, a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile care angajează răspunderea contractuală a pârâtei prin raportare la prevederile art. 1020 - 1021 C. civ., reținând că SC H.I. SRL și-a executat obligațiile contractuale asumate și nu a existat o culpă a acesteia. Critica privind reanalizarea probatoriului administrat în cauză (înscrisuri și expertiză) vizează netemeinicia deciziei recurate și nu nelegalitatea acesteia, or, sub acest aspect, hotărârea instanței de apel nu mai poate fi cenzurată de către instanța de recurs, pct. 10 și 11 ale art. 304 C. proc. civ. fiind abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.

Însă, Înalta Curte, față de data semnării contractului D. - 10 martie 2008 și a emiterii facturii nr. AA/2009 - 6 mai 2009 - cuprinzând plata sumei de 74.264,93 RON reprezentând echivalentul în lei a diferenței de 15.000 euro, reține că, la acel moment, era în vigoare Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, act normativ abrogat la data de 3 iulie 2009. Potrivit art. 4 alin. (3) din această lege, totalul penalităților pentru întârziere prevăzute de părți în cazul neîndeplinirii până la scadență sau până la un termen ulterior a obligațiilor contractuale asumate nu poate depăși cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, cu excepția cazului în care, prin contract, s-a stipulat contrariul.

Întrucât din contractul încheiat între părți nu rezultă o prevedere contrară în sensul stabilit de teza ultimă a art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, instanța de recurs, constatând că instanța de fond și de apel au nesocotit dispozițiile legale anterior menționate, va reține incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și va stabili cuantumul penalităților de întârziere în procent de 0,15%/zi de întârziere asupra sumei de 15.000 euro de la data de 12 mai 2009 și până la data plății efective, dar fără a depăși cuantumul debitului de 15.000 euro. Față de aceste considerente, constatând fondată numai critica vizând încălcarea prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 469/2002, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta SC E.I.U.

SRL Sibiu împotriva Deciziei nr. 64/2012 din 14 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, va modifica în parte decizia recurată, va admite apelul reclamantei, va schimba în parte Sentința nr. 412/C de la 3 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că va obliga reclamanta-pârâtă - reconvenționala la plata de penalități de întârziere în procent de 0,15%/zi de întârziere asupra sumei de 15.000 euro de la data de 12 mai 2009 și până la data plății efective, dar fără a depăși cuantumul debitului de 15.000 euro, va păstra restul dispozițiilor sentinței și va menține restul dispozițiilor deciziei.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., obligă intimata-pârâtă SC H.I. SRL la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către SC E.I.U. SRL Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC E.I.U. SRL Sibiu împotriva Deciziei nr. 64/2012 din 14 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a civilă, modifică în parte decizia recurată, admite apelul, schimbă în parte Sentința nr. 412/C de la 3 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că obligă reclamanta-pârâtă - reconvenționala la plata de penalități de întârziere în procent de 0,15%/zi de întârziere asupra sumei de 15.000 euro de la data de 12 mai 2009 și până la data plății efective, dar fără a depăși cuantumul debitului de 15.000 euro. Păstrează restul dispozițiilor sentinței.

Menține restul dispozițiilor deciziei. Obligă intimata-pârâtă SC H.I. SRL la plata sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către SC E.I.U. SRL Sibiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2013. Procesat de GGC - AZ