ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4283/2012

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 770/C/2011

pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 5952/85/2010, s-a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanta SC E.I. SRL Sibiu și s-a dispus obligarea pârâtei

SC H.I. SRL Sibiu să predea reclamantei proiectul de construire pensiune, care

să includă proiectele integrale pentru fiecare specialitate în parte, respectiv

arhitectură, rezistență, instalații, drumuri de acces, instalații planuri,

amenajare curte, detalii execuție tâmplărie, detalii terase, necesar de

materiale, așa cum prevede contractul din 29 iulie 2008, modificat prin act

adițional, fiind respinse cererile reclamantei de obligare în același timp a

pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0,15 % pe zi de întârziere

calculate până la data predării proiectului, precum și de obligare a pârâtei la

plata de daune cominatorii de 1000 lei pe fiecare zi de întârziere.

Prin aceeași sentință a fost respinsă

cererea reconvențională a pârâtei SC H.I. SRL prin care a solicitat obligarea

reclamantei să-i plătească suma de 9000 euro cu TVA în sumă de 2160 euro, în

total 11.160 euro în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua efectivă a

plății, reprezentând contravaloarea serviciilor de proiectare neachitate

efectuate în baza contractului de proiectare din 29 iulie 2008.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut potrivit clauzelor actului adițional, că pârâta s-a

obligat să execute și să predea în baza celor 9000 euro plus TVA nu numai

lucrările necesare obținerii autorizației de construire (faza PAC), ci și alte

lucrări expres prevăzute în respectivul act adițional, cu alte cuvinte, un

proiect integral. Apreciind, în acest context, faptul că pârâta este obligată

să execute și să predea reclamantei un proiect integral, cuprinzând lucrările

menționate în actul modificator, cu depășirea fazei PAC, s-a constatat că

această obligație nu este și nu poate fi considerată îndeplinită, astfel încât

a fost respinsă cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata prețului de

9000 euro plus TVA solicitat ca echivalent al lucrărilor executate pentru faza

PAC.

Raportat la cererea reclamantei de

obligare a pârâtei la plata penalităților contractuale de 0,15 % pe zi de

întârziere solicitate, s-au reținut, în sensul respingerii acesteia,

prevederile art. 6 din contractul încheiat între părți, potrivit cu care

nerespectarea termenelor de predare a lucrărilor de către executant se

sancționează cu scăderea valorii de proiectare cu 0,15 % pe zi de întârziere

până la epuizarea sumei reprezentând contravaloarea, iar nu prin plata de

penalități de întârziere.

Cât privește daunele cominatorii

solicitate de reclamantă, s-a reținut, în sensul neacordării lor, faptul că

cererea reclamantei reprezentând o obligație de a face, nu poate fi raportată

la eventuale daune compensatorii până la care acestea s-ar putea calcula.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel pârâta SC H.I. SRL Sibiu solicitând schimbarea sentinței în sensul

admiterii cererii sale reconvenționale și al respingerii cererii principale

formulate de reclamantă.

Reclamanta-intimată, prin cererea

înregistrată la data de 5 noiembrie 2011, a aderat la apelul pârâtei solicitând

schimbarea în parte a sentinței pronunțate în primă instanță, în sensul în care

nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată și, de asemenea, a neacordării

penalităților. S-a solicitat acordarea acestora începând cu data de 29 iulie

2009, termen situat la două zile de la data obținerii autorizației de

construire, în acord cu art. l alin. (2) din actul adițional.

Prin decizia nr. 121 din 25 noiembrie

2011 Curtea de Apel Alba-Iulia - Secția a II-a Civilă a respins apelul declarat

de pârâta SC H.I. SRL. A respins aderarea la apel declarată de reclamanta SC E.I.

SRL. A compensat cheltuielile de judecată.

Pentru a

hotărî astfel instanța de apel cu privire la apelul pârâtei SC H.I. SRL a

reținut că prima instanță nu a dispus ca pârâta să-i predea reclamantei alte

documente decât cele expres și limitativ prevăzute de comun acord în Actul

adițional din 29 iulie 2009. Prin Actul adițional, părțile de comun acord au

înțeles să modifice clauzele contractului din 29 iulie 2008 încât să conducă la

soluționarea de o manieră constructivă și definitivă a problemelor apărute în

legătură cu executarea de către pârâtă a proiectului de construire a Pensiunii

"S." în favoarea reclamantei în calitate de beneficiar, sens în care

au precizat atât lucrările ce se impuneau a fi realizate de către societatea

pârâtă, cât și noile condiții în care urma a se efectua plata respectivelor

lucrări.

În ce privește cererea

reconvențională, s-a reținut că apelul nu este fondat, faptul predării neputând

fi dovedit decât pe baza unui act provenind de la reclamantă, ori a unui act

echivalent, ceea ce în cauză nu s-a făcut. Nu poate fi reținut ca având această

valoare consemnarea făcută în acest sens pe autorizația de construire despre

care vorbește apelanta și cu atât mai mult adresa acesteia din 12 octombrie

2009 depusă la dosar.

Cât privește aderarea la apel a

reclamantei intimate, cu referire la plata penalităților de întârziere

solicitate, s-a apreciat că în mod întemeiat s-a reținut de către prima

instanță faptul că predarea cu întârziere a documentației de către executantul

pârât se sancționează conform clauzei înscrise sub art. 6 din contract, prin

scăderea valorii de proiectare cu 0,15% a părții de lucrare nepredată, iar nu

cu obligarea acesteia la plata de penalități de întârziere, înțelegerea

părților în acest sens urmând a fi respectată de către instanță în conformitate

cu dispozițiile art. 969 C. civ. Pretenția acesteia de plată a cheltuielilor de

judecată în primă instanță s-a respins în condițiile în care aceasta nu a făcut

dovada că a solicitat și a dovedit alte sume cu acest titlu și pe care, de

altfel, nici nu le-a indicat în mod expres.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs ambele părți:

Reclamanta SC E.I. SRL a criticat

decizia sub aspectul neacordării tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate

la fondul cauzei susținându-se că instanța de apel a aplicat greșit prevederile

art. 274 C. proc. civ., fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., neacordându-se cheltuielile de judecată ocazionate de reclamantă și

dovedite, deși culpa procesuală a pârâtei era evidentă.

Pârâta SC H.I. SRL a invocat motivele

de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9, în temeiul cărora a

solicitat în principal admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei în

sensul menținerii soluției cât privește apelul declarat de reclamantă și admiterea

apelului declarat de pârâta SC H.I. SRL, desființarea sentinței comerciale nr. 770/C/2011

pronunțată de Tribunalul Sibiu, Secția Comercială, admiterea cererii reconvenționale,

astfel cum a fost formulată și obligarea SC E.I. SRL la plata sumei de 9000 euro

la care se adaugă TVA în cuantum de 2160 euro, în total 11.160 euro, în

echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua plății. în subsidiar, a solicitat

admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei în fața

instanței de apel, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea în fapt a recursului,

recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că în motivarea deciziei recurate se

arată de către instanța de apel în mod netemeinic raportat la prevederile contractuale

că societatea recurentă ar fi avut obligația de realizare a proiectului tehnic,

cât timp din toate prevederile contractuale reiese cu certitudine că recurenta

trebuia și de altfel a și realizat numai proiectul în faza necesară obținerii

autorizației de construire - așa numita fază PAC, iar nu proiectul tehnic. S-a

mai susținut că s-a arătat instanței de apel faptul că apelanta reclamantă

cunoștea diferența dintre proiect tehnic și proiect pentru obținerea

autorizației de construire, sens în care s-a depus în probatoriu un proiect de

act adițional din data de 6 octombrie 2009 comunicat de o altă societate din

grupul E.I. deținută de aceeași persoană, domnul Ș.A., în care este menționată

detaliat întreaga documentație tehnică necesară edificării unei construcții.

Documentația contractată a fost executată anterior obținerii autorizației de

construire din 27 iulie 2009 în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991.

Proiectul tehnic are un conținut mai amplu. Reclamanta a solicitat de fapt

predarea proiectului tehnic, aspect care nu a fost nici negociat, nici convenit

și nici plătit de către aceasta. In realitate, reclamanta în afara prevederilor

contractuale și a înțelegerii părților continuă să forțeze în sensul realizării

de către recurentă, fără plata unei contraprestări a proiectului tehnic.

În ceea ce privește cererea

reconvențională s-a susținut că lucrările ce au făcut obiectul contractului din

29 iulie 2008 au fost executate de recurentă, astfel încât se impune obligarea

reclamantei la plata sumei solicitate.

SC E.I. SRL a formulat întâmpinare la

recursul declarat de pârâtă solicitând respingerea acestuia.

Analizând decizia recurată prin prisma

criticilor formulate înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru

considerentele ce urmează.

În ceea ce privește recursul

reclamantei instanța de apel a aplicat corect prevederile art. 274 C. proc.

civ., reținând culpa procesuală a pârâtei și obligația acesteia de a plăti

reclamantei cheltuielile de judecată care au fost solicitate și dovedite cu

acest titlu.

Aspectele ce țin de întinderea acestor

cheltuieli de judecată, raportat la probele administrate în fond și apel nu pot

fi analizate în recurs, această cale de atac fiind limitată la controlul de

legalitate al deciziei de apel, neputându-se proceda la analiza temeiniciei

deciziei din perspectiva probatoriului administrat.

În ceea ce privește recursul pârâtei

întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., acesta nu a fost

dezvoltat potrivit cerințelor textului legal invocat, pentru a face posibil

controlul judiciar încât se va respinge.

Referitor la motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se reține că instanța de apel nu a

nesocotit principiul înscris în art. 969 C. civ., potrivit căruia convențiile

legale făcute au putere de lege între părțile contractante.

Instanța de apel interpretând clauzele

contractuale nu a trecut peste termenii conveniți de părți în legătură cu

executarea obiectivului de investiție în discuție, reținându-se în mod corect

că prin actul adițional părțile de comun acord au înțeles să modifice clauzele

contractului din 29 iulie 2008 în sensul determinării conținutului exact al

documentațiilor ce urmau a fi întocmite de pârâtă, cât și noile condiții în

care urma a se efectua plata respectivelor lucrări. Clauzele prevăd că suma de

9000 euro, la care se adaugă TVA va fi virată proiectantului după data predării

și a verificării de către beneficiar a proiectului „integral" ceea ce nu

poate însemna doar o parte a proiectului, respectiv faza PAC, ci un proiect

funcțional de natură a realiza construcția în ansamblul său.

Părțile au înțeles ca pârâta să predea

o documentație integrală cu privire la elementele specificate în actul

adițional, documentația urmând a conține atât elemente specifice primei faze

cât și celei ulterioare, menite să poată conduce la realizarea efectivă a

investiției în discuție.

Pârâta nu este îndreptățită a solicita

plata unor prestații neexecutate, încât în mod legal apelul pârâtei a fost

respins și sub aspectul cererii reconvenționale.

Pentru considerentele expuse, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., înalta Curte urmează a respinge recursurile

declarate de reclamanta SC E.I. SRL Sibiu și de pârâta SC H.I. SRL București,

ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile

declarate

de reclamanta

SC E.I. SRL Sibiu și de pârâta SC H.I. SRL București împotriva deciziei nr. 121

din 25 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba - lulia - secția a II-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi

1 noiembrie 2012