ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4283/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 770/C/2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 5952/85/2010, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC E.I. SRL Sibiu și s-a dispus obligarea pârâtei SC H.I. SRL Sibiu să predea reclamantei proiectul de construire pensiune, care să includă proiectele integrale pentru fiecare specialitate în parte, respectiv arhitectură, rezistență, instalații, drumuri de acces, instalații planuri, amenajare curte, detalii execuție tâmplărie, detalii terase, necesar de materiale, așa cum prevede contractul din 29 iulie 2008, modificat prin act adițional, fiind respinse cererile reclamantei de obligare în același timp a pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0,15 % pe zi de întârziere calculate până la data predării proiectului, precum și de obligare a pârâtei la plata de daune cominatorii de 1000 lei pe fiecare zi de întârziere.

Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea reconvențională a pârâtei SC H.I. SRL prin care a solicitat obligarea reclamantei să-i plătească suma de 9000 euro cu TVA în sumă de 2160 euro, în total 11.160 euro în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua efectivă a plății, reprezentând contravaloarea serviciilor de proiectare neachitate efectuate în baza contractului de proiectare din 29 iulie 2008. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut potrivit clauzelor actului adițional, că pârâta s-a obligat să execute și să predea în baza celor 9000 euro plus TVA nu numai lucrările necesare obținerii autorizației de construire (faza PAC), ci și alte lucrări expres prevăzute în respectivul act adițional, cu alte cuvinte, un proiect integral.

Apreciind, în acest context, faptul că pârâta este obligată să execute și să predea reclamantei un proiect integral, cuprinzând lucrările menționate în actul modificator, cu depășirea fazei PAC, s-a constatat că această obligație nu este și nu poate fi considerată îndeplinită, astfel încât a fost respinsă cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata prețului de 9000 euro plus TVA solicitat ca echivalent al lucrărilor executate pentru faza PAC. Raportat la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților contractuale de 0,15 % pe zi de întârziere solicitate, s-au reținut, în sensul respingerii acesteia, prevederile art. 6 din contractul încheiat între părți, potrivit cu care nerespectarea termenelor de predare a lucrărilor de către executant se sancționează cu scăderea valorii de proiectare cu 0,15 % pe zi de întârziere până la epuizarea sumei reprezentând contravaloarea, iar nu prin plata de penalități de întârziere.

Cât privește daunele cominatorii solicitate de reclamantă, s-a reținut, în sensul neacordării lor, faptul că cererea reclamantei reprezentând o obligație de a face, nu poate fi raportată la eventuale daune compensatorii până la care acestea s-ar putea calcula. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC H.I. SRL Sibiu solicitând schimbarea sentinței în sensul admiterii cererii sale reconvenționale și al respingerii cererii principale formulate de reclamantă. Reclamanta-intimată, prin cererea înregistrată la data de 5 noiembrie 2011, a aderat la apelul pârâtei solicitând schimbarea în parte a sentinței pronunțate în primă instanță, în sensul în care nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată și, de asemenea, a neacordării penalităților.

S-a solicitat acordarea acestora începând cu data de 29 iulie 2009, termen situat la două zile de la data obținerii autorizației de construire, în acord cu art. l alin. (2) din actul adițional. Prin decizia nr. 121 din 25 noiembrie 2011 Curtea de Apel Alba-Iulia - Secția a II-a Civilă a respins apelul declarat de pârâta SC H.I. SRL. A respins aderarea la apel declarată de reclamanta SC E.I. SRL. A compensat cheltuielile de judecată. Pentru a hotărî astfel instanța de apel cu privire la apelul pârâtei SC H.I.

SRL a reținut că prima instanță nu a dispus ca pârâta să-i predea reclamantei alte documente decât cele expres și limitativ prevăzute de comun acord în Actul adițional din 29 iulie 2009. Prin Actul adițional, părțile de comun acord au înțeles să modifice clauzele contractului din 29 iulie 2008 încât să conducă la soluționarea de o manieră constructivă și definitivă a problemelor apărute în legătură cu executarea de către pârâtă a proiectului de construire a Pensiunii "S." în favoarea reclamantei în calitate de beneficiar, sens în care au precizat atât lucrările ce se impuneau a fi realizate de către societatea pârâtă, cât și noile condiții în care urma a se efectua plata respectivelor lucrări.

În ce privește cererea reconvențională, s-a reținut că apelul nu este fondat, faptul predării neputând fi dovedit decât pe baza unui act provenind de la reclamantă, ori a unui act echivalent, ceea ce în cauză nu s-a făcut. Nu poate fi reținut ca având această valoare consemnarea făcută în acest sens pe autorizația de construire despre care vorbește apelanta și cu atât mai mult adresa acesteia din 12 octombrie 2009 depusă la dosar.

Cât privește aderarea la apel a reclamantei intimate, cu referire la plata penalităților de întârziere solicitate, s-a apreciat că în mod întemeiat s-a reținut de către prima instanță faptul că predarea cu întârziere a documentației de către executantul pârât se sancționează conform clauzei înscrise sub art. 6 din contract, prin scăderea valorii de proiectare cu 0,15% a părții de lucrare nepredată, iar nu cu obligarea acesteia la plata de penalități de întârziere, înțelegerea părților în acest sens urmând a fi respectată de către instanță în conformitate cu dispozițiile art. 969 C. civ. Pretenția acesteia de plată a cheltuielilor de judecată în primă instanță s-a respins în condițiile în care aceasta nu a făcut dovada că a solicitat și a dovedit alte sume cu acest titlu și pe care, de altfel, nici nu le-a indicat în mod expres.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți: Reclamanta SC E.I. SRL a criticat decizia sub aspectul neacordării tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate la fondul cauzei susținându-se că instanța de apel a aplicat greșit prevederile art. 274 C. proc. civ., fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., neacordându-se cheltuielile de judecată ocazionate de reclamantă și dovedite, deși culpa procesuală a pârâtei era evidentă. Pârâta SC H.I. SRL a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9, în temeiul cărora a solicitat în principal admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei în sensul menținerii soluției cât privește apelul declarat de reclamantă și admiterea apelului declarat de pârâta SC H.I.

SRL, desființarea sentinței comerciale nr. 770/C/2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu, Secția Comercială, admiterea cererii reconvenționale, astfel cum a fost formulată și obligarea SC E.I. SRL la plata sumei de 9000 euro la care se adaugă TVA în cuantum de 2160 euro, în total 11.160 euro, în echivalent lei la cursul B.N.R. din ziua plății. în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei în fața instanței de apel, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că în motivarea deciziei recurate se arată de către instanța de apel în mod netemeinic raportat la prevederile contractuale că societatea recurentă ar fi avut obligația de realizare a proiectului tehnic, cât timp din toate prevederile contractuale reiese cu certitudine că recurenta trebuia și de altfel a și realizat numai proiectul în faza necesară obținerii autorizației de construire - așa numita fază PAC, iar nu proiectul tehnic. S-a mai susținut că s-a arătat instanței de apel faptul că apelanta reclamantă cunoștea diferența dintre proiect tehnic și proiect pentru obținerea autorizației de construire, sens în care s-a depus în probatoriu un proiect de act adițional din data de 6 octombrie 2009 comunicat de o altă societate din grupul E.I.

deținută de aceeași persoană, domnul Ș.A., în care este menționată detaliat întreaga documentație tehnică necesară edificării unei construcții. Documentația contractată a fost executată anterior obținerii autorizației de construire din 27 iulie 2009 în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991. Proiectul tehnic are un conținut mai amplu. Reclamanta a solicitat de fapt predarea proiectului tehnic, aspect care nu a fost nici negociat, nici convenit și nici plătit de către aceasta. In realitate, reclamanta în afara prevederilor contractuale și a înțelegerii părților continuă să forțeze în sensul realizării de către recurentă, fără plata unei contraprestări a proiectului tehnic. În ceea ce privește cererea reconvențională s-a susținut că lucrările ce au făcut obiectul contractului din 29 iulie 2008 au fost executate de recurentă, astfel încât se impune obligarea reclamantei la plata sumei solicitate.

SC E.I. SRL a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtă solicitând respingerea acestuia. Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează. În ceea ce privește recursul reclamantei instanța de apel a aplicat corect prevederile art. 274 C. proc. civ., reținând culpa procesuală a pârâtei și obligația acesteia de a plăti reclamantei cheltuielile de judecată care au fost solicitate și dovedite cu acest titlu. Aspectele ce țin de întinderea acestor cheltuieli de judecată, raportat la probele administrate în fond și apel nu pot fi analizate în recurs, această cale de atac fiind limitată la controlul de legalitate al deciziei de apel, neputându-se proceda la analiza temeiniciei deciziei din perspectiva probatoriului administrat.

În ceea ce privește recursul pârâtei întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., acesta nu a fost dezvoltat potrivit cerințelor textului legal invocat, pentru a face posibil controlul judiciar încât se va respinge. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se reține că instanța de apel nu a nesocotit principiul înscris în art. 969 C. civ., potrivit căruia convențiile legale făcute au putere de lege între părțile contractante. Instanța de apel interpretând clauzele contractuale nu a trecut peste termenii conveniți de părți în legătură cu executarea obiectivului de investiție în discuție, reținându-se în mod corect că prin actul adițional părțile de comun acord au înțeles să modifice clauzele contractului din 29 iulie 2008 în sensul determinării conținutului exact al documentațiilor ce urmau a fi întocmite de pârâtă, cât și noile condiții în care urma a se efectua plata respectivelor lucrări.

Clauzele prevăd că suma de 9000 euro, la care se adaugă TVA va fi virată proiectantului după data predării și a verificării de către beneficiar a proiectului „integral" ceea ce nu poate însemna doar o parte a proiectului, respectiv faza PAC, ci un proiect funcțional de natură a realiza construcția în ansamblul său. Părțile au înțeles ca pârâta să predea o documentație integrală cu privire la elementele specificate în actul adițional, documentația urmând a conține atât elemente specifice primei faze cât și celei ulterioare, menite să poată conduce la realizarea efectivă a investiției în discuție. Pârâta nu este îndreptățită a solicita plata unor prestații neexecutate, încât în mod legal apelul pârâtei a fost respins și sub aspectul cererii reconvenționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., înalta Curte urmează a respinge recursurile declarate de reclamanta SC E.I. SRL Sibiu și de pârâta SC H.I. SRL București, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC E.I. SRL Sibiu și de pârâta SC H.I. SRL București împotriva deciziei nr. 121 din 25 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba - lulia - secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 1 noiembrie 2012