ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1173/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul București,

secția a VI-a

comercială,

prin

sentința comercială din 8 octombrie 2008 a

respins cererea precizată formulată de

reclamanta pârâtă

SC

G.C. SA București

în contradictoriu cu pârâta reclamantă SC M.M.C. SRL București în sensul că a

admis în parte cererea conexă, obligând pârâta conexă la plata sumei de 227.944

lei reprezentând onorariu proiectant, 42.740,1 lei penalități de întârziere,

respingând cererea privind plata sumei de 10.827,49 lei cu titlu de diferență

de curs valutar, către reclamanta conexă.

A mai fost obligată

pârâta conexă și la plata sumei de 20.108 lei reprezentând cheltuieli de

judecată.

În fundamentarea

acestei soluții, instanța de fond a reținut, că între părți a fost încheiat

contractul din 7 decembrie 2005, având ca obiect servicii de proiectare, fiind

expuse detaliat obligațiile asumate reciproc.

Analizând cuprinsul

clauzelor contractuale și modalitatea de îndeplinire a prestațiilor s-a

constatat că ne aflăm în prezența unui contract cu prestații succesive,

întinzându-se inclusiv în etapa efectuării lucrărilor de construcții (urmărire

de șantier, pe toate fazele construcției și asistența constructorului ori de

câte ori este nevoie).

Din conținutul

înscrisurilor depuse la dosar, a reieșit că pârâta a întocmit proiectul faza PAC,

PT și DDE pentru toate specialitățile și a obținut avizele necesare.

Părțile au avut

numeroase întâlniri, iar pârâta a efectuat modificările solicitate de

reclamantă, a obținut avizele cerute de lege, a întocmit proiectul faza AC și

l-a depus la organul abilitat. Autorizația de construcție nu a fost eliberată

întrucât reclamanta nu a prezentat titlul de proprietate asupra terenului

conform H.G. nr. 834/1994, neputându-se reține în aceste condiții existența

vreunei culpe contractuale în sarcina pârâtei.

Neîntocmirea

proceselor verbale de predare a documentelor către reclamantă nu poate conduce

la desființarea contractului, cu atât mai mult cu cât această obligație revenea

ambelor părți.

Este evident că

acordul de principiu de începere a lucrărilor pe partiul de arhitectură a fost

exprimat de către reclamantă, chiar dacă acesta nu a fost transpus într-un

instrument scris (cu valoare ad probationem).

Cererea conexă a fost

admisă deoarece reclamanta din această cerere, SC M.M. SRL și-a îndeplinit

toate obligațiile contractuale, fără însă ca cealaltă parte să-și îndeplinească

obligația corelativă prevăzută de art. 4.1 și 4.2 din contract.

Curtea de Apel

București, secția a

V-a comercială,

prin

Decizia

comercială nr. 139 din 13 martie 2009 a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamanta SC G.C. SA București

, fiind preluate

în esență toate argumentele primei instanțe,

constatând că proiectantul și-a îndeplinit toate obligațiile care îi reveneau,

în special că a întocmit proiectul cu toate modificările solicitate și că

acesta a fost avizat favorabil în urma verificărilor efectuate de specialiști

cu competență în domeniu

.

Împotriva

Deciziei comerciale nr.

139 din 13 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială,

a

promovat recurs reclamanta

SC G.C. SA București

care a criticat această hotărâre pentru

nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea

recursului și pe cale de consecință admiterea apelului, desființarea sentinței

fondului în sensul admiterii cererii reclamantei și a respingerii cererii

conexe a pârâtei.

Intimata pârâtă SC M.M.C.

SRL a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse

prin cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite

recursul reclamantei, în limitele și pentru următoarele considerente.

Potrivit cererii de

chemare în judecată formulată de reclamanta

SC G.C. SA București

s-

a solicitat

rezilierea contractului de proiectare nr. 19 din 7 decembrie 2005 încheiat cu

pârâta

SC

M.M.C. SRL București, cu obligarea acesteia la restituirea sumei de 105.382 lei

plătită prin O.P.

din

17 ianuarie 2006 cu titlu de avans

.

La rândul ei, în

calitatea de reclamantă, SC M.M.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu

SC G.C. SA București

obligarea ei la

plata sumei de 227.944 lei (67.599 euro) reprezentând onorariu proiectant,

potrivit facturii fiscale din 20 septembrie 2007, a sumei de 42.740,1 lei

(12.675 euro) reprezentând penalități calculate până la data de 1 ianuarie 2008

potrivit art. 7.2 din contract și a sumei de 10.827,49 lei (3.211 euro)

reprezentând diferența de curs valutar.

Din conținutul

contractului din 7 decembrie 2005 apare cu certitudine că între SC M.M.C. SRL

în calitatea de proiectant și

SC G.C. SA în calitatea de beneficiar s-au stabilit

drepturi și obligații reciproce în scopul realizării obiectului contractului,

care îl reprezenta servicii de proiectare, obținere de avize și asistență în

timpul construcției pentru proiectul „imobil clădire apartamente și birouri 2S

+ P

+ 8E” situat în

București, sector 2.

De comun acord a fost

fixat și onorariul de proiectare cu modalitățile de plată, respectiv onorariul

total de 81.200 euro + T.V.A., cu eșalonările de plată precizate la art. 4.2

din contract:

- 40% avans la data

semnării contractului;

- 40% din valoare la

data depunerii documentației la primărie;

- 20% la predarea

proiectului tehnic.

În sarcina fiecărei părți

au fost menționate drepturi și obligații corelative, detaliate vizând termenele

de predare, predarea și recepția proiectului, răspunderea contractuală, forța

majoră precum și posibilități de soluționare a unor eventuale litigii.

În faza procesuală a

apelului, nu au fost verificate cu maximă rigurozitate toate apărările

reclamantei

SC

G.C. SA, hotărârea pronunțată limitându-se la o motivare în termeni generali a

îndeplinirii de către proiectant a obligațiilor contractuale.

Astfel, la art. 2 alin.

(2) intitulat „obiectul contractului” există evidențiate și enumerate de la pct.

1 la pct. 9, obligații numai în sarcina proiectantului.

Nu rezultă dacă

aceste lucrări de proiectare și servicii de asistență au fost efectiv

executate, instanța limitându-se la o examinare parțială și formală a lor. Deși

la pct. 5, 6, 7, 8 și 9 ale art. 2 alin. (2) se regăsesc expres în sarcina

proiectantului operațiunile de predare a documentației finale pe bază de proces

verbal semnat de părți, urmărirea șantierului punctual, la toate fazele

construcției, explicarea proiectului pentru a fi însușit de către constructor

și asistența constructorului ori de câte ori este nevoie, modificarea eventuală

a unei părți de proiect de comun acord cu beneficiarul și constructorul (timp

nelimitat pe toată perioada construcției) și participarea la toate fazele

determinante de execuție; trasare, fundații, structură, zidărie, acoperiș

recepție finală, instanța nu s-a pronunțat asupra lor.

Urmează a fi supusă

probațiunii și obligația stipulată la art. 3.1, cu precădere dacă documentația

elaborată de proiectant a ținut cont de cerințele beneficiarului și dacă a fost

supusă aprobării acestuia înainte de a fi predată autorităților avizatoare.

Și în privința

penalităților de întârziere, acordate în cuantum de 42.740,1 lei urmează a fi

efectuată o reapreciere, în raport de întinderea efectivă a obligațiilor

îndeplinite de proiectant.

Din această

perspectivă, în condițiile art. 129 C. proc. civ., în rejudecarea apelului se

va ordona administrarea probelor pe care instanța le va considera necesare, în

scopul de a fi stabilită o corectă situație de fapt și de drept, a lămuririi

cauzei sub toate aspectele, cu respectarea în egală măsură a dreptului la

apărare și a principiului contradictorialității, pentru ambele părți implicate

în prezentul litigiu de natură comercială.

Pentru aceste rațiuni

urmează a admite recursul reclamantei

SC G.C. SA București

împotriva Deciziei comerciale

nr. 139 din 13 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5

C. proc. civ. o va

casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC G.C. SA București împotriva Deciziei comerciale nr. 139

din 13 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care

o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 martie 2010.