ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1965/2011

Ședința publică de la 19 mai 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a VI-a comerciala sub nr. 43113/3/2007, reclamanta SC G.C. SA în contradictoriu cu pârâta SC M.C. SRL a solicitat să se dispună rezilierea contractului de proiectare nr. 19 din 7 decembrie 2005 din cauza neîndeplinirii de către pârâtă a obligațiilor asumate prin acesta și obligarea acesteia la restituirea sumei de 105.382 lei plătită de reclamantă prin O.P. nr. 7/2006 cu titlu de avans în baza contractului nr. 19/2005. La data de 23 ianuarie 2008 reclamanta a precizat cererea, în sensul că solicită rezoluțiunea contractului de proiectare nr. 19/2005 și repunerea părților în situația anterioară, temeiul de drept al cererii fiind art. 1020 – art. 1021 C. civ.

La termenul de la 20 februarie 2008 tribunalul a încuviințat excepția de conexitate, dispunând conexarea dosarului nr. 46449/3/2007 la dosarul nr. 43113/3/2007. Prin cererea conexă înregistrată sub nr. 46449/3/2007 SC M.C. SRL în contradictoriu cu SC G.C. SA a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 227.944 lei reprezentând onorariu proiectant conform facturii fiscale nr. 8741238/2007, a penalităților în cuantum de 42.740,1 lei calculate până la data de 1 ianuarie 2008 conform art. 7.2 din contractul nr. 19/2005 și a sumei de 10.827,49 lei reprezentând diferență de curs valutar. Prin sentința comerciala nr. 10363 din 8 octombrie 2008, Tribunalul a respins cererea precizată formulată de reclamanta pârâtă SC G.C.

SA în contradictoriu cu pârâta reclamantă SC M.C. SRL, ca neîntemeiată. A fost admisă cererea conexă, formulată de pârâta reclamantă SC M.C. SRL în contradictoriu cu reclamanta pârâtă SC G.C. SA, în parte. Pârâta conexă a fost obligată la plata sumei de 227.944 lei reprezentând onorariu proiectant; 42.740,1 lei penalități de întârziere și s-a respins cererea privind plata sumei de 10.827,49 lei, diferență de curs valutar către reclamanta conexă. A fost obligată pârâta conexă la 20.108 lei cheltuieli de judecată către reclamanta conexă. Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut ca, la data de 7 decembrie 2005, între părți s-a încheiat contractul nr. 19, SC M.C. SRL având calitatea de proiectant, iar SC G.C.

SA calitatea de beneficiar. Obiectul contractului îl constituie servicii de proiectare, obținere de avize și asistență în timpul construcției pentru proiectul „Imobil clădire de apartamente și birouri 2 S + P + 8 E situat în București, str. Ardeleni, conform documentației de urbanism P.U.D. aprobată conform legii. Analizând cuprinsul clauzelor contractuale și modalitatea de îndeplinire a prestațiilor pe care și le-au asumat părțile, tribunalul a constatat, în primul rând că este vorba de un contract cu prestații succesive, acestea întinzându-se inclusiv în etapa efectuării lucrărilor de construcții (urmărire de șantier, pe toate fazele construcției, asistenta constructorului ori de câte ori este nevoie).

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că între părții au avut loc numeroase întâlniri, discutându-se pe marginea proiectului pe faze de execuție, ocazie cu care reclamanta a solicitat efectuarea unor corecturi ale proiectului. Cât privește proiectul faza AC, din probatoriul administrat rezultă că acesta a fost depus la Primăria Sector 2 la data de 27 iulie 2006 și că pârâta a asigurat asistență în vederea obținerii certificatului de urbanism. Pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, neîntocmirea proceselor - verbale de predare neputând conduce la desființarea contractului încheiat de părți (cu atât mai mult cu cât obligația de întocmire a acesta revine nu doar pârâtei, ci și reclamantei, așa cum rezultă din contract).

Cât privește cererea conexă tribunalul a reținut că reclamanta din această cerere și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contract, fără însă ca reclamanta - pârâtă să îndeplinească obligația corelativă prevăzută de art. 4.1 și 4.2. din contract. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta pârâta SC G.C. SA și prin decizia comerciala nr. 139 din data de 13 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca nefundat, apelul declarat de apelanta SC G.C. SA. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a constatat că proiectantul și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contractul nr. 19/2005, în sensul că a întocmit proiectul cu toate modificările solicitate, că acesta a fost avizat favorabil în urma verificărilor efectuate de specialiști cu competențe în domeniu.

În privința cererii intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, în cuantum de 16.373,21 lei, în temeiul art. 274 alin (3) C. proc. civ., Curtea a admis în parte cererea diminuând acest onorariu, ținând cont că este nepotrivit de mare, în raport de munca îndeplinită de avocat în această fază procesuală. Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC G.C. SA și prin decizia nr. 1173 din 24 martie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia Curții de Apel București și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că în faza procesuală a apelului, nu au fost verificate cu maximă rigurozitate toate apărările reclamantei SC G.C.

SA, hotărârea pronunțată limitându-se la o motivare în termenii generali a îndeplinirii de către proiectant a obligațiilor contractuale. Nu rezultă dacă aceste lucrări de proiectare și servicii de asistentă au fost efectiv executate, instanța limitându-se la o examinare parțială și formală a lor. Deși la pct. 5, 6, 7, 8 și 9 ale art. 2 alin. (2) se regăsesc expres în sarcina proiectantului operațiunile de predare a documentației finale pe bază de proces verbal semnat de părți, urmărirea șantierului punctual, la toate fazele construcției, explicarea proiectului pentru a fi însușit de către constructor și asistența constructorului ori de câte ori iste nevoie, modificarea eventuală a unei părți de proiect de comun acord cu beneficiarul și constructorul (timp nelimitat pe toată perioada construcției) și participarea la toate fazele determinante de execuție: trasare, fundații, structură, zidărie, acoperiș recepție finală, instanța nu s-a pronunțat asupra lor.

Prin decizia nr. 562 din 17 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins, ca nefundat, apelul formulat de SC G.C. SA și a obligat apelanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 26.954,88 lei către intimată. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut din materialul probator administrat în cauză că intimata și-a îndeplinit obligațiile contractuale, că partiul de arhitectura a fost aprobat de apelantă, chiar dacă nu în formă scrisă și s-a întocmit proiectul faza P.A.C., P.T. și D.D.E., fiind obținute avizele necesare de la A.N., E.M.S., SC D.S. SA, R., R.A., I.S.C. și A.P.M. Proiectul final a fost depus la dosar în formă electronică și la casa de valori a instanței în formă scrisă, apelanta refuzând primirea acestuia.

Părțile au colaborat pentru executarea contractului și efectuarea proiectului de execuție până la momentul la care cererea de eliberare a autorizației de construire a fost respinsă din motive neimputabile intimatei, respectiv pentru că apelanta nu a prezentat titlul de proprietate asupra terenului, conform H.G. nr. 834/1991. Dacă apelanta nu ar fi aprobat partiul de arhitectură și nu ar fi dorit executarea proiectului, nu avea de ce să participe la negocieri, să solicite modificarea lucrărilor și să permită obținerea avizelor. Mai mult, aceasta a achitat taxa de timbru aferentă proiectului și taxa pentru obținerea autorizației de construire, ceea ce presupune că intimata și-a îndeplinit și obligația prevăzută de art. 3.1 din contract, iar documentația a fost aprobată de apelantă, pentru ca altfel, achitarea acestor taxe ar fi fost lipsită de orice finalitate.

Afirmațiile apelantei în sensul ca lucrările nu ar fi început din pricina conduitei culpabile a intimatei nu au fost primite întrucât neefectuarea construcției s-a datorat neobținerii autorizației de construire din culpa apelantei, care nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului. În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, apelanta a invocat că nu datorează suma totală prevăzută în contract întrucât prețul total a fost stabilit atât pentru întocmirea proiectului și obținerea avizelor necesare, cât și pentru activitatea de urmărire de șantier și asistența în faza executării lucrărilor de construcții. Potrivit clauzei contractuale înscrise în art. 4.1, scadența obligației de plată a ultimei tranșe din onorariu era la data predării proiectului tehnic și nu la data finalizării construcției.

Apelanta avea obligația de a plăti tot onorariul înainte de începerea lucrărilor de construcții, ceea ce este logic întrucât faza efectuării lucrărilor depinde numai de voința beneficiarului, astfel încât obligația ar fi devenit pur potestativă. Intimata și-a îndeplinit obligațiile contractuale de efectuare a proiectului de execuție și de obținere a autorizațiilor, iar neîndeplinirea obligațiilor ce ii reveneau în faza de construcție a clădirii nu îi poate fi imputabilă, fiind determinată de un eveniment independent de voința sa, respectiv respingerea cererii de eliberare a autorizației de construire.

Penalitățile de întârziere în sumă de 42.740 lei au fost acordate pentru neîndeplinirea obligației la scadență, în baza clauzei penale stabilite în art. 7.2 din contract, iar modul de calcul nu a fost contestat nici în fond și nici în apel, criticile apelantei vizând numai onorariul a cărui reducere ar fi determinat evident și reducerea sumei datorată cu titlu de penalități. Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC G.C. SA invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei și a sentinței și în rejudecare admiterea pe fond a cererii recurentei de rezoluțiune a contractului de proiectare nr. 19 din 7 decembrie 2005, obligarea intimatei – pârâte - reclamante SC M.C.

SRL să restituie suma de 105.382 lei achitată cu titlu de avans prin O.P. nr. 7 din 17 ianuarie 2006 și respingerea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată. În subsidiar a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârilor atacate în sensul reducerii onorariului de proiectare, a penalităților de întârziere și a onorariilor avocațiale. În dezvoltarea în fapt a recursului, recurenta a susținut, în esență, următoarele: - Esența soluționării litigiului ține de modalitatea de interpretare a clauzelor contractului de proiectare nr. 19 din 7 decembrie 2005 prin raportare la probele administrate în cauză, la prevederile art. 969 C. civ. și la regulile de interpretare înscrise în art. 970, 977 – art. 985 C. civ.

- Din punctul de vedere al probelor, instanța nu a admis decât proba cu înscrisuri solicitată de intimata SC M.C. SRL, respingând însă ca fiind neutilă și neconcludentă solicitarea recurentei de reaudiere a martorului G.C. a cărui depoziție a necesitat interpretări diferite. - Afirmațiile martorului G.C. au fost interpretate eronat în sensul că proiectantul ar fi corectat toate greșelile de proiectare și a răspuns tuturor cerințelor recurentei de modificare ale partiului și proiectului, ajungându-se la o formă finală a acestuia din urmă cu care recurenții ar fi fost de acord și ar fi permis depunerea lui pentru obținerea autorizației de construire. - Nu putea fi luată în calcul nici afirmația neplauzibilă a martorului C.C.

care a susținut neobligativitatea acordurilor scrise datorită faptului că între părți „era o relație cordială” și nici a altui martor propus de proiectant care a declarat că „erau în relații de prietenie ceea ce făcea inutilă încheierea unor procese verbale în scris” deoarece atmosfera de lucru și/sau relațiile intersocietăți și/sau interumane nu fac parte din categoria regulilor de interpretare a convențiilor obligatorii între părți. - Așa zisele negocieri erau în realitate doar simple discuții pe schițele provizorii anterioare elaborării partiului în cadrul cărora s-a solicitat corectarea unor greșeli de proiectare și/sau modificarea unor soluții tehnice ale schițelor provizorii. - Susținerea neobligativității acordului scris este neîntemeiată și ilogică deoarece ar lipsi de substanță clauza înscrisă în art. 5 cu privire la termenul de 3 luni de predare a proiectului în forma sa finală care nu s-ar fi putut raporta la o dată de începere.

- Art. 3.1 prevede o altă clauză care ar fi asigurat că proiectantul respecta comanda și cerințele recurentei. - Este nerelevant faptul că recurenta ar fi achitat niște taxe specifice elaborării proiectului la solicitarea proiectantului, sau că proiectele tehnice ar fi fost avizate de către specialiști în ceea ce privește exigențele specifice de specialitate atâta timp cât proiectantul nu a avut acordul recurentei și nu a dovedit astfel că a realizat proiectul în funcție de solicitările recurentei. - Cererea de autorizare a fost formulată de către reclamantă în numele recurentei în lipsa unui mandat și a documentelor necesare cu privire la situația juridică a terenului și față de un proiect pentru care nu avea acordul recurentei.

- Potrivit art. 4.2. onorariul urma să fie achitat eșalonat: 40 % la data semnării contractului, 40 % din valoare la data depunerii documentației A.C. la primărie, iar 20 % din valoare la predarea proiectului tehnic, din care nu s-a achitat decât prima tranșă de 40 % la data semnării. Este adevărat că potrivit art. 4.1. scadența obligației de plată a ultimei tranșe din onorariu era la data predării proiectului tehnic, însă nu au fost achitate celelalte 2 tranșe deoarece intimata-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația contractuală de bază și nu a făcut dovada că ar fi fost mandatată să depună la primărie și că a predat un proiect aprobat de recurentă conform dispozițiilor contractuale. - În mod netemeinic nu a fost dispusă reducerea onorariului de proiectare și exonerarea totală/parțială de la plata penalităților de întârziere în funcție de îndeplinirea efectivă a obligațiilor.

- Instanța nu s-a pronunțat pe cererea de reducere a onorariului avocațial în cuantum de 26.954,88 lei. Intimata SC M.C. SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul nu este fondat. Analizând motivele de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamanta pârâtă. Ținând cont de solicitările instanței de control judiciar instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 315 C. proc.

civ., a interpretat corect clauzele contractuale în concordanță cu prevederile art. 969 C. civ., art. 970 și urm. C. civ., reținând, în raport de starea de fapt stabilită, necenzurabilă în recurs, că intimata și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, de efectuare a proiectului de execuție și de obținere a avizelor necesare, fără însă ca reclamanta pârâtă să îndeplinească obligația corelativă prevăzută de art. 4.1 și 4.2 din contract. În mod legal instanța de apel a reținut că predarea - primirea documentațiilor din fiecare fază de proiectare și acordul recurentei pot fi dovedite prin orice mijloc de probă, în lipsa unei dispoziții exprese în contract în sensul că forma scrisă este cerută ad validitatem.

Ca atare procesele verbale și acordul scris al recurentei cu privire la aprobarea partiului de arhitectură au valoare probatorie și nu de valabilitate a proiectului de execuție. Din examinarea criticilor dezvoltate, ce se referă la neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către intimată, rezultă că raportarea la prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este formală, deoarece ele nu vizează interpretarea, încălcarea sau aplicarea greșită a legii și a contractului încheiat. În realitate recurenta solicită instanței de recurs să reaprecieze situația de fapt prin reanalizarea probelor și a concludenței acestora. Din acest punct de vedere criticile vizează aspecte legate de netemeinicia hotărârii recurate, situație în care hotărârea nu mai poate fi supusă controlului judiciar din acest punct de vedere.

Cererea de reducere a onorariului de proiectare și exonerare totală/parțială de la plata penalităților de întârziere în funcție de îndeplinirea efectivă a obligațiilor corect a fost respinsă față de art. 4.1 care prevede că scadența obligației de plată a ultimei tranșe din onorariu era la data predării proiectului tehnic și nu la data finalizării construcției și față de împrejurarea că neîndeplinirea obligațiilor ce îi reveneau intimatei în faza de construcție a clădirii nu îi poate fi imputabilă, fiind determinată de un eveniment independent de voința sa. Susținerea cu privire la respingerea nelegală a probei de reaudiere a martorului G.C. nu constituie motiv de nelegalitate, neputându-se cenzura aprecierea făcută de judecător cu privire la utilitatea, pertinența și concludența probei.

Instanța de apel, ca urmare a respingerii apelului în mod corect a acordat cheltuielile de judecată în cuantumul solicitat, reprezentând onorariu avocat, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., reținând culpa procesuală a părții care a pierdut procesul. De la regula potrivit căreia partea care a câștigat procesul urmează a-și recupera integral cheltuielile de judecată efectuate, alineatul al treilea al art. 274 C. proc. civ., prevede o excepție, în sensul că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Instanța de apel a constatat, că cheltuielile făcute de intimată, în apel, ca urmare a judecății generate de recurentă sunt justificate și a acordat corect onorariul de avocat în cuantumul solicitat de intimată.

Dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a obține despăgubiri, însă, în speță pretinsul abuz de drept nu există. Critica ce vizează faptul că onorariul este în vădită disproporție în raport cu complexitatea cauzei, valoarea pricinii și cu munca prestată de avocat reprezintă o chestiune de temeinicie și nu de nelegalitate, încât nu poate fi supusă controlului instanței de recurs. În temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul SC G.C. SA București ca nefondat. Reținând culpa procesuală a recurentei, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să oblige recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.133,28 lei către intimată, reprezentând onorariu avocat.

Cererea recurentei de micșorare a onorariului de avocat nu este fondată, având în vedere că onorariul este unul rezonabil și necesar care permite clientului accesul la asistență calificată și are corespondent în serviciile de consultanță și reprezentare acordate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC G.C. SA București împotriva deciziei nr. 562 din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta să plătească intimatei SC M.C. SRL București suma de 10.133,28 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2011.