ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1965/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1965/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 19 mai 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalul București, secția a VI-a comerciala sub nr. 43113/3/2007, reclamanta

SC G.C. SA în contradictoriu cu pârâta SC M.C. SRL a solicitat să se dispună

rezilierea contractului de proiectare nr. 19 din 7 decembrie 2005 din cauza

neîndeplinirii de către pârâtă a obligațiilor asumate prin acesta și obligarea

acesteia la restituirea sumei de 105.382 lei plătită de reclamantă prin O.P. nr.

7/2006 cu titlu de avans în baza contractului nr. 19/2005.

La data de 23 ianuarie 2008 reclamanta

a precizat cererea, în sensul că solicită rezoluțiunea contractului de

proiectare nr. 19/2005 și repunerea părților în situația anterioară, temeiul de

drept al cererii fiind art. 1020 – art. 1021 C. civ.

La termenul de la 20 februarie 2008

tribunalul a încuviințat excepția de conexitate, dispunând conexarea dosarului nr.

46449/3/2007 la dosarul nr. 43113/3/2007.

Prin cererea conexă înregistrată sub

nr. 46449/3/2007 SC M.C. SRL în contradictoriu cu SC G.C. SA a solicitat

obligarea acesteia la plata sumei de 227.944 lei reprezentând onorariu

proiectant conform facturii fiscale nr. 8741238/2007, a penalităților în

cuantum de 42.740,1 lei calculate până la data de 1 ianuarie 2008 conform art. 7.2

din contractul nr. 19/2005 și a sumei de 10.827,49 lei reprezentând diferență

de curs valutar.

Prin sentința comerciala nr. 10363

din 8 octombrie 2008, Tribunalul a respins cererea precizată formulată de

reclamanta pârâtă SC G.C. SA în contradictoriu cu pârâta reclamantă SC M.C.

SRL, ca neîntemeiată. A fost admisă cererea conexă, formulată de pârâta

reclamantă SC M.C. SRL în contradictoriu cu reclamanta pârâtă SC G.C. SA, în

parte. Pârâta conexă a fost obligată la plata sumei de 227.944 lei reprezentând

onorariu proiectant; 42.740,1 lei penalități de întârziere și s-a respins

cererea privind plata sumei de 10.827,49 lei, diferență de curs valutar către

reclamanta conexă. A fost obligată pârâta conexă la 20.108 lei cheltuieli de

judecată către reclamanta conexă.

Pentru a pronunța aceasta hotărâre,

instanța de fond a reținut ca, la data de 7 decembrie 2005, între părți s-a

încheiat contractul nr. 19, SC M.C. SRL având calitatea de proiectant, iar SC G.C.

SA calitatea de beneficiar. Obiectul contractului îl constituie servicii de

proiectare, obținere de avize și asistență în timpul construcției pentru

proiectul „Imobil clădire de apartamente și birouri 2 S + P + 8 E situat în

București, str. Ardeleni, conform documentației de urbanism P.U.D. aprobată

conform legii.

Analizând cuprinsul clauzelor

contractuale și modalitatea de îndeplinire a prestațiilor pe care și le-au

asumat părțile, tribunalul a constatat, în primul rând că este vorba de un

contract cu prestații succesive, acestea întinzându-se inclusiv în etapa

efectuării lucrărilor de construcții (urmărire de șantier, pe toate fazele

construcției, asistenta constructorului ori de câte ori este nevoie).

Din probatoriul administrat în cauză

rezultă că între părții au avut loc numeroase întâlniri, discutându-se pe marginea

proiectului pe faze de execuție, ocazie cu care reclamanta a solicitat

efectuarea unor corecturi ale proiectului. Cât privește proiectul faza AC, din

probatoriul administrat rezultă că acesta a fost depus la Primăria Sector 2 la

data de 27 iulie 2006 și că pârâta a asigurat asistență în vederea obținerii

certificatului de urbanism. Pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale,

neîntocmirea proceselor - verbale de predare neputând conduce la desființarea

contractului încheiat de părți (cu atât mai mult cu cât obligația de întocmire

a acesta revine nu doar pârâtei, ci și reclamantei, așa cum rezultă din

contract).

Cât privește cererea conexă

tribunalul a reținut că reclamanta din această cerere și-a îndeplinit toate

obligațiile asumate prin contract, fără însă ca reclamanta - pârâtă să

îndeplinească obligația corelativă prevăzută de art. 4.1 și 4.2. din contract.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta pârâta SC G.C. SA și prin decizia comerciala nr. 139

din data de 13 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

a respins, ca nefundat, apelul declarat de apelanta SC G.C. SA.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a constatat că proiectantul și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin

contractul nr. 19/2005, în sensul că a întocmit proiectul cu toate modificările

solicitate, că acesta a fost avizat favorabil în urma verificărilor efectuate

de specialiști cu competențe în domeniu.

În privința cererii intimatei de

acordare a cheltuielilor de judecată în apel, în cuantum de 16.373,21 lei, în

temeiul art. 274 alin (3) C. proc. civ., Curtea a admis în parte cererea

diminuând acest onorariu, ținând cont că este nepotrivit de mare, în raport de

munca îndeplinită de avocat în această fază procesuală.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs SC G.C. SA și prin decizia nr. 1173 din 24 martie 2010 Înalta Curte de

Casație și Justiție a admis recursul, a casat decizia Curții de Apel București

și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Înalta Curte de Casație și Justiție

a reținut că în faza procesuală a apelului, nu au fost verificate cu maximă

rigurozitate toate apărările reclamantei SC G.C. SA, hotărârea pronunțată

limitându-se la o motivare în termenii generali a îndeplinirii de către

proiectant a obligațiilor contractuale.

Nu rezultă dacă aceste lucrări de

proiectare și servicii de asistentă au fost efectiv executate, instanța

limitându-se la o examinare parțială și formală a lor. Deși la pct. 5, 6, 7, 8

și 9 ale art. 2 alin. (2) se regăsesc expres în sarcina proiectantului

operațiunile de predare a documentației finale pe bază de proces verbal semnat

de părți, urmărirea șantierului punctual, la toate fazele construcției,

explicarea proiectului pentru a fi însușit de către constructor și asistența

constructorului ori de câte ori iste nevoie, modificarea eventuală a unei părți

de proiect de comun acord cu beneficiarul și constructorul (timp nelimitat pe

toată perioada construcției) și participarea la toate fazele determinante de

execuție: trasare, fundații, structură, zidărie, acoperiș recepție finală,

instanța nu s-a pronunțat asupra lor.

Prin decizia nr. 562 din 17

noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins,

ca nefundat, apelul formulat de SC G.C. SA și a obligat apelanta la plata

cheltuielilor de judecată în cuantum de 26.954,88 lei către intimată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut din materialul probator administrat în cauză că intimata și-a

îndeplinit obligațiile contractuale, că partiul de arhitectura a fost aprobat

de apelantă, chiar dacă nu în formă scrisă și s-a întocmit proiectul faza P.A.C.,

P.T. și D.D.E., fiind obținute avizele necesare de la A.N., E.M.S., SC D.S. SA,

R., R.A., I.S.C. și A.P.M. Proiectul final a fost depus la dosar în formă

electronică și la casa de valori a instanței în formă scrisă, apelanta refuzând

primirea acestuia.

Părțile au colaborat pentru

executarea contractului și efectuarea proiectului de execuție până la momentul

la care cererea de eliberare a autorizației de construire a fost respinsă din

motive neimputabile intimatei, respectiv pentru că apelanta nu a prezentat

titlul de proprietate asupra terenului, conform H.G. nr. 834/1991. Dacă

apelanta nu ar fi aprobat partiul de arhitectură și nu ar fi dorit executarea

proiectului, nu avea de ce să participe la negocieri, să solicite modificarea

lucrărilor și să permită obținerea avizelor. Mai mult, aceasta a achitat taxa

de timbru aferentă proiectului și taxa pentru obținerea autorizației de

construire, ceea ce presupune că intimata și-a îndeplinit și obligația

prevăzută de art. 3.1 din contract, iar documentația a fost aprobată de

apelantă, pentru ca altfel, achitarea acestor taxe ar fi fost lipsită de orice

finalitate.

Afirmațiile apelantei în sensul ca

lucrările nu ar fi început din pricina conduitei culpabile a intimatei nu au

fost primite întrucât neefectuarea construcției s-a datorat neobținerii

autorizației de construire din culpa apelantei, care nu a făcut dovada

dreptului de proprietate asupra terenului.

În ceea ce privește cuantumul

despăgubirilor, apelanta a invocat că nu datorează suma totală prevăzută în

contract întrucât prețul total a fost stabilit atât pentru întocmirea

proiectului și obținerea avizelor necesare, cât și pentru activitatea de

urmărire de șantier și asistența în faza executării lucrărilor de construcții.

Potrivit clauzei contractuale înscrise în art. 4.1, scadența obligației de

plată a ultimei tranșe din onorariu era la data predării proiectului tehnic și

nu la data finalizării construcției. Apelanta avea obligația de a plăti tot

onorariul înainte de începerea lucrărilor de construcții, ceea ce este logic

întrucât faza efectuării lucrărilor depinde numai de voința beneficiarului,

astfel încât obligația ar fi devenit pur potestativă.

Intimata și-a îndeplinit obligațiile

contractuale de efectuare a proiectului de execuție și de obținere a

autorizațiilor, iar neîndeplinirea obligațiilor ce ii reveneau în faza de

construcție a clădirii nu îi poate fi imputabilă, fiind determinată de un

eveniment independent de voința sa, respectiv respingerea cererii de eliberare

a autorizației de construire.

Penalitățile de întârziere în sumă

de 42.740 lei au fost acordate pentru neîndeplinirea obligației la scadență, în

baza clauzei penale stabilite în art. 7.2 din contract, iar modul de calcul nu

a fost contestat nici în fond și nici în apel, criticile apelantei vizând numai

onorariul a cărui reducere ar fi determinat evident și reducerea sumei datorată

cu titlu de penalități.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs SC G.C. SA invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, modificarea în

totalitate a deciziei și a sentinței și în rejudecare admiterea pe fond a

cererii recurentei de rezoluțiune a contractului de proiectare nr. 19 din 7

decembrie 2005, obligarea intimatei – pârâte - reclamante SC M.C. SRL să

restituie suma de 105.382 lei achitată cu titlu de avans prin O.P. nr. 7 din 17

ianuarie 2006 și respingerea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată,

cu cheltuieli de judecată.

În subsidiar a solicitat admiterea

recursului, modificarea în parte a hotărârilor atacate în sensul reducerii

onorariului de proiectare, a penalităților de întârziere și a onorariilor

avocațiale.

În dezvoltarea în fapt a recursului,

recurenta a susținut, în esență, următoarele:

- Esența soluționării litigiului

ține de modalitatea de interpretare a clauzelor contractului de proiectare nr. 19

din 7 decembrie 2005 prin raportare la probele administrate în cauză, la

prevederile art. 969 C. civ. și la regulile de interpretare înscrise în art. 970,

977 – art. 985 C. civ.

- Din punctul de vedere al probelor,

instanța nu a admis decât proba cu înscrisuri solicitată de intimata SC M.C.

SRL, respingând însă ca fiind neutilă și neconcludentă solicitarea recurentei

de reaudiere a martorului G.C. a cărui depoziție a necesitat interpretări

diferite.

- Afirmațiile martorului G.C. au

fost interpretate eronat în sensul că proiectantul ar fi corectat toate

greșelile de proiectare și a răspuns tuturor cerințelor recurentei de

modificare ale partiului și proiectului, ajungându-se la o formă finală a

acestuia din urmă cu care recurenții ar fi fost de acord și ar fi permis

depunerea lui pentru obținerea autorizației de construire.

- Nu putea fi luată în calcul nici

afirmația neplauzibilă a martorului C.C. care a susținut neobligativitatea

acordurilor scrise datorită faptului că între părți „era o relație cordială” și

nici a altui martor propus de proiectant care a declarat că „erau în relații de

prietenie ceea ce făcea inutilă încheierea unor procese verbale în scris”

deoarece atmosfera de lucru și/sau relațiile intersocietăți și/sau interumane

nu fac parte din categoria regulilor de interpretare a convențiilor obligatorii

între părți.

- Așa zisele negocieri erau în

realitate doar simple discuții pe schițele provizorii anterioare elaborării

partiului în cadrul cărora s-a solicitat corectarea unor greșeli de proiectare

și/sau modificarea unor soluții tehnice ale schițelor provizorii.

- Susținerea neobligativității

acordului scris este neîntemeiată și ilogică deoarece ar lipsi de substanță

clauza înscrisă în art. 5 cu privire la termenul de 3 luni de predare a

proiectului în forma sa finală care nu s-ar fi putut raporta la o dată de

începere.

- Art. 3.1 prevede o altă clauză

care ar fi asigurat că proiectantul respecta comanda și cerințele recurentei.

- Este nerelevant faptul că

recurenta ar fi achitat niște taxe specifice elaborării proiectului la

solicitarea proiectantului, sau că proiectele tehnice ar fi fost avizate de

către specialiști în ceea ce privește exigențele specifice de specialitate

atâta timp cât proiectantul nu a avut acordul recurentei și nu a dovedit astfel

că a realizat proiectul în funcție de solicitările recurentei.

- Cererea de autorizare a fost

formulată de către reclamantă în numele recurentei în lipsa unui mandat și a

documentelor necesare cu privire la situația juridică a terenului și față de un

proiect pentru care nu avea acordul recurentei.

- Potrivit art. 4.2. onorariul urma

să fie achitat eșalonat: 40 % la data semnării contractului, 40 % din valoare

la data depunerii documentației A.C. la primărie, iar 20 % din valoare la

predarea proiectului tehnic, din care nu s-a achitat decât prima tranșă de 40 %

la data semnării. Este adevărat că potrivit art. 4.1. scadența obligației de plată

a ultimei tranșe din onorariu era la data predării proiectului tehnic, însă nu

au fost achitate celelalte 2 tranșe deoarece intimata-pârâtă nu și-a îndeplinit

obligația contractuală de bază și nu a făcut dovada că ar fi fost mandatată să

depună la primărie și că a predat un proiect aprobat de recurentă conform dispozițiilor

contractuale.

- În mod netemeinic nu a fost

dispusă reducerea onorariului de proiectare și exonerarea totală/parțială de la

plata penalităților de întârziere în funcție de îndeplinirea efectivă a

obligațiilor.

- Instanța nu s-a pronunțat pe

cererea de reducere a onorariului avocațial în cuantum de 26.954,88 lei.

Intimata SC M.C. SRL a formulat

întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este fondat.

Analizând motivele de recurs prin

prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin

recursul declarat de reclamanta pârâtă.

Ținând cont de solicitările

instanței de control judiciar instanța de apel în conformitate cu prevederile art.

315 C. proc. civ., a interpretat corect clauzele contractuale în concordanță cu

prevederile art. 969 C. civ., art. 970 și urm. C. civ., reținând, în raport de

starea de fapt stabilită, necenzurabilă în recurs, că intimata și-a îndeplinit

obligațiile asumate prin contract, de efectuare a proiectului de execuție și de

obținere a avizelor necesare, fără însă ca reclamanta pârâtă să îndeplinească

obligația corelativă prevăzută de art. 4.1 și 4.2 din contract.

În mod legal instanța de apel a

reținut că predarea - primirea documentațiilor din fiecare fază de proiectare

și acordul recurentei pot fi dovedite prin orice mijloc de probă, în lipsa unei

dispoziții exprese în contract în sensul că forma scrisă este cerută ad

validitatem.

Ca atare procesele verbale și

acordul scris al recurentei cu privire la aprobarea partiului de arhitectură au

valoare probatorie și nu de valabilitate a proiectului de execuție.

Din examinarea criticilor

dezvoltate, ce se referă la neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către

intimată, rezultă că raportarea la prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

este formală, deoarece ele nu vizează interpretarea, încălcarea sau aplicarea

greșită a legii și a contractului încheiat.

În realitate recurenta solicită

instanței de recurs să reaprecieze situația de fapt prin reanalizarea probelor

și a concludenței acestora.

Din acest punct de vedere criticile

vizează aspecte legate de netemeinicia hotărârii recurate, situație în care

hotărârea nu mai poate fi supusă controlului judiciar din acest punct de

vedere.

Cererea de reducere a onorariului de

proiectare și exonerare totală/parțială de la plata penalităților de întârziere

în funcție de îndeplinirea efectivă a obligațiilor corect a fost respinsă față

de art. 4.1 care prevede că scadența obligației de plată a ultimei tranșe din

onorariu era la data predării proiectului tehnic și nu la data finalizării

construcției și față de împrejurarea că neîndeplinirea obligațiilor ce îi reveneau

intimatei în faza de construcție a clădirii nu îi poate fi imputabilă, fiind

determinată de un eveniment independent de voința sa.

Susținerea cu privire la respingerea

nelegală a probei de reaudiere a martorului G.C. nu constituie motiv de

nelegalitate, neputându-se cenzura aprecierea făcută de judecător cu privire la

utilitatea, pertinența și concludența probei.

Instanța de apel, ca urmare a

respingerii apelului în mod corect a acordat cheltuielile de judecată în

cuantumul solicitat, reprezentând onorariu avocat, în conformitate cu

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., reținând culpa procesuală a părții care a

pierdut procesul.

De la regula potrivit căreia partea

care a câștigat procesul urmează a-și recupera integral cheltuielile de

judecată efectuate, alineatul al treilea al art. 274 C. proc. civ., prevede o

excepție, în sensul că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze

onorariile avocaților ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit

de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Instanța de apel a constatat, că

cheltuielile făcute de intimată, în apel, ca urmare a judecății generate de

recurentă sunt justificate și a acordat corect onorariul de avocat în cuantumul

solicitat de intimată.

Dispozițiile art. 274 alin. (3) C.

proc. civ., au menirea de a sancționa exercitarea abuzivă a dreptului de a

obține despăgubiri, însă, în speță pretinsul abuz de drept nu există.

Critica ce vizează faptul că

onorariul este în vădită disproporție în raport cu complexitatea cauzei,

valoarea pricinii și cu munca prestată de avocat reprezintă o chestiune de

temeinicie și nu de nelegalitate, încât nu poate fi supusă controlului

instanței de recurs.

În temeiul art. 312 C. proc. civ.

Înalta Curte urmează a respinge recursul SC G.C. SA București ca nefondat.

Reținând culpa procesuală a

recurentei, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., Înalta

Curte urmează să oblige recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum

de 10.133,28 lei către intimată, reprezentând onorariu avocat.

Cererea recurentei de micșorare a

onorariului de avocat nu este fondată, având în vedere că onorariul este unul

rezonabil și necesar care permite clientului accesul la asistență calificată și

are corespondent în serviciile de consultanță și reprezentare acordate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC G.C. SA București împotriva deciziei nr. 562 din 17 noiembrie

2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta să plătească

intimatei SC M.C. SRL București suma de 10.133,28 lei cu titlul de cheltuieli

de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 mai 2011.