ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 576/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 32955/3/2009, pe rolul Tribunalului București, reclamanta SC C. SRL a chemat în judecată pârâta SC P.L.I.F.N. SRL solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 256.164,45 euro (1.075.890,69 RON) reprezentând preț al cantității de lucrări suplimentare celor date de pârâtă și proiectantul acestora conform P.A.C. nr. 2/2005 și respectiv preț al lucrărilor suplimentare, cu cheltuieli de judecată. Prin întâmpinarea formulată la 23 septembrie 2009, pârâta SC P.L.I.F.N. SRL a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Prin cererea reconvențională, SC P.L.I.F.N.

SRL a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 760.825,40 euro penalități contractuale pentru perioada 15 iunie 2007-21 noiembrie 2008, urmare a nerespectării termenelor contractuale; 139.778 euro contravaloarea suprafeței de 145,30 m 2 suprafață contractată și neexecutată. Prin cerere precizatoare, formulată la 4 septembrie 2009, reclamanta a micșorat câtimea obiectului cererii cu suma de 51.800 euro, sumă pe care a solicitat-o pe calea ordonanței la plată. La termenul din 23 noiembrie 2009, reclamanta a formulat o nouă cerere precizatoare solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 304.825 euro contravaloare cantitate lucrări suplimente și preț lucrări suplimentare solicitate de pârâtă, învederând că cererea de emitere a ordonanței de plată pentru suma de 51.000 euro a fost respinsă; 87.000 euro, reprezentant 79.815 euro cuantum garanție bună execuție și 7.183,41 euro penalități de întârziere 0,1% conform art. 4.2 din contract.

S-a învederat că, nejustificat beneficiarul nu a restituit garanția de bună execuție la 1 februarie 2009-50% și la 1 septembrie 2009-50% conform clauzelor contractuale. Prin întâmpinare la cererea reconvențională SC C. SRL a solicitat respingerea acesteia ca nefondată. Prin sentința comercială nr. 8961 din 15 iulie 2011, Tribunalul București a admis în parte cererea de chemare în judecată; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 308.790 RON cu titlu de garanție bună execuție și la plata sumei de 23.308,4 RON c/valoare dobândă legală aferentă calculată până la 30 octombrie 2010. A respins cererea reconvențională ca neîntemeiată. Împotriva sentinței comerciale nr. 8961 din 15 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul București au declarat apel SC C. SRL și SC P.L.I.F.N.

SRL Prin decizia comercială nr. 251 din 28 mai 2012 s-a admis apelul formulat de SC C. SRL; a fost schimbată în parte sentința atacată, în sensul că a fost obligată pârâta reclamantă la plata sumei de 15.559 RON reprezentând penalități de întârziere; a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de SC P.L.I.F.N. SRL împotriva aceleiași sentințe pronunțată de Tribunalul București, secția a Vl-a comercială; s-a luat act că apelanta SC C. SRL și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut în principal că lucrările de construcție au fost executate în temeiul proiectului de construcție autorizat și a documentației tehnice inițiale, cu respectarea art. 7 pct. 2 și 4 din Legea nr. 50/1991 și pe baza dispozițiilor de șantier.

S-a mai reținut că în condițiile art. 14 din contract, pentru executarea unor lucrări fără a fi existat o dispoziție prealabilă a beneficiarului sau o confirmare ulterioară a acestuia, antreprenorul nu poate solicita modificarea prețului. Astfel, executând lucrări suplimentare cu nerespectarea clauzelor contractului, antreprenorul și-a asumat riscul de a nu primi contravaloarea acestora. În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate pentru perioada 30 iunie 2008-1 august 2008 precum și a sumei de 150.000 euro așa cum aceasta a fost asumată de antreprenor prin actul adițional de la 9 iunie 2008, acestea nu sunt datorate în considerarea art. 39 din contract, care conține clauză exoneratoare de răspundere pentru cazul în care beneficiarul nu are achitate la zi situațiile de plată prezentate de antreprenor.

Astfel, pentru nerespectarea obligației de predare la termenul convenit a imobilului, beneficiarului nu îi sunt datorate penalități fiind el însuși în culpă pentru nerespectarea întocmai a propriilor obligații asumate prin contract, respectiv la data terminării lucrărilor avea restanțe în cuantum de cel puțin 75.000 euro recunoscute prin același act adițional încneiat la 9 iunie 2006. Împotriva deciziei comerciale nr. 251 din 28 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, au declarat recurs SC P.L.I.F.N. SRL și SC C. SRL În motivarea cererii recurenta SC P.L.I.F.N. SRL a invocat ca motive de recurs dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. arătând că instanța de apel: 1. a trecut cu ușurință peste motivul invocat în cerere referitor la pretențiile în cuantum de 139.778 euro întemeiate pe diminuarea suprafeței efectiv construită; 2. în analizarea pretențiilor sale nu a mai aplicat dispozițiile art. 969 din vechiul C. civ.

ca și în cazul reclamantei, interpretând greșit „legea părților", respectiv contractul și actele adiționale la acesta, nu a dat valoare împrejurării că a acceptat amânările termenului de predare a construcției, precizând în mod expres că amânarea nu exclude plata penalităților. De asemenea recurenta face precizarea că dacă a recunoscut suma de plată, nu înseamnă că era restantă deoarece în mod evident până la emiterea facturii nu datora nici o sumă de bani. Recurenta SC C. SRL a invocat ca motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 5 și 7 C. proc. civ.

arătând în principal că: 1. instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2), dat fiind faptul că nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel cu care a fost investită, respectiv nu s-a pronunțat asupra motivului de apel invocat în pct. II.b; 2. soluția instanței de apel conține motive contradictorii atunci când analizează „lucrările suplimentare"; 3. instanța, interpretând actul dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, în sensul că în cuprinsul întregii sale motivări s-a raportat la considerente aplicabile unei antreprize contractate pe un preț forfetar; 4. hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv art. 30 din Regulament, coroborat cu art. 969, art. 970 C. civ.

raportat la art. 15 din contract fiind împotriva prezumției legale instituite prin art. 1200 pct. (2) C. civ. raportat la art. 1202 alin. (2) C. civ. SC P.L.I.F.N. SRL a formulat întâmpinare la recursul declarat de SC C. SRL prin care a solicitat respingerea acestuia. De asemenea, SC C. SRL a formulat întâmpinare la recursul declarat de SC P.L.I.F.N. SRL prin care a solicitat respingerea acestuia.

Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de criticile recurentelor și având în vedere că acestea au un motiv de nelegalitate comun, și anume că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui motiv de apel, însă dintr-o altă perspectivă, înalta (iurte reține următoarele: 1. în ceea ce privește critica recurentei în sensul că instanța de apel a trecut cu ușurință peste motivul invocat în cererea de apel referitor la pretențiile în cuantum de 139.778 euro întemeiate pe diminuarea suprafeței efectiv construită, Înalta Curte reține că este întemeiată atât timp cât în decizia recurată se reține sub acest aspect doar fraza „în ceea ce privește contravaloarea suprafeței de 145,30 mp în cuantum de 139.778 euro pentru rațiuni deja reținute, a reținut că în mod corect instanța a respins și acest capăt de cerere". Față de faptul că instanța de apel nu a motivat critica apelantei referitoare la pretențiile întemeiate pe diminuarea suprafeței efectiv construită, Înalta Curte nu va putea efectua controlul judiciar atât timp cât instanța de apel nu a analizat fondul cauzei din perspectiva sentinței dată cu privire la capătul al doilea din cererea reconvențională.

Este util de subliniat în acest context că motivarea unei hotărâri este esențială deoarece prin considerentele acesteia părțile cunosc temeiurile care au format convingerea instanței în pronunțarea soluției adoptate și permite exercitarea controlului judiciar de către instanța superioară.

2. Referitor la critica recurentei SC C. SRL în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului de apel invocat la pct. II.b cu trimitere la art. 14, teza finală din Contract („astfel de lucrări vor fi plătite antreprenorului în cazul în care beneficiarul decide că ele au fost necesare și corespund voinței lui, și astfel, decide păstrarea sau/și folosirea lor"), Înalta Curte reține că este întemeiată având în vedere că din considerentele deciziei recurate reiese cu claritate că instanța de apel a motivat în general, din perspectiva art. 11-14 din contract, fără a motiva și critica cu privire la teza finală a art. 14. Plecând de la realitatea că motivarea unei hotărâri presupune stabilirea în concret, clar și concis a stării de fapt precum și încadrarea situațiilor particulare în prevederile generale și abstracte ale unei legi, Înalta Curte apreciază că simpla afirmație că un fapt rezultă din probele dosarului, fără a se arăta concret în ce constau acestea constituie o nemotivare și în consecință o necercetare a fondului.

Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ. va admite recursurile, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cu recomandarea de a se pronunța asupra tuturor motivelor de apel și de a stabili cu exactitate conținutul raportului juridic dintre părțile litigante. În temeiul art. 315 alin. (3) C. proc. civ. după casare, instanța va judeca din nou ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta SC C. SRL și de pârâta SC P.L.I.F.N. SRL împotriva deciziei civile nr. 251 din 28 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a Vl-a civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2013.