ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1179/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10 februarie

2006, reclamanta S.D.C. P.L. SA PLOIEȘTI a solicitat ca în contradictoriu cu

pârâta SC E. SA TÂRGOVIȘTE să se constate rezilierea contractului de antrepriză

nr. 502/2005 cu începere de la 14 noiembrie 2005 și să fie obligată la plata

sumelor de 138.616 Ron fără TVA reprezentând diferența dintre avansul acordat

prin O.P. 2019 din 10 august 2005 și valoarea lucrărilor acceptate ca fiind

executate în sumă de 39.438 lei Ron, de 50.872 Ron penalități de întârziere și

de 324.471,58 Ron reprezentând valoarea lucrărilor suplimentare ce s-au

executat ca urmare a nerespectării termenelor prevăzute în contract cu cheltuieli

de judecată.

Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința nr. 1541 din 1 noiembrie 2006, a admis în parte

acțiunea reclamantei, a constatat rezilierea contractului de antrepriză

502/2005 cu începere de la 14 noiembrie 2005 și a obligat pârâta la plata sumei

de 138.616 Ron reprezentând diferența dintre avansul acordat și valoarea lucrărilor

executate și a penalităților de întârziere în cuantum de 41.833,50 lei; s-a respins

capătul de cerere privind contravaloarea lucrărilor suplimentare și pârâta a

fost obligată la 10.687 Ron cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că,

pârâta a executat cu întârziere lucrările de construcții montaj la care s-a

obligat prin contractul de antrepriză nr. 502/2005 față de graficul de execuție

și astfel va suporta penalități de întârziere de 0,15 % pe zi și s-a constatat

reziliat contractul potrivit dispozițiilor art. 16.2 lit. b), c) și d) din

convenția părților.

S-a stabilit că lucrările suplimentare în

sumă de 128.723 dolari S.U.A. au fost executate de o altă societate ca urmare a

viiturilor produse în zilele de 20, 21, 24 septembrie 2005.

Prin încheierea pronunțată în Camera de

consiliu la 1 februarie 2007 s-a admis cererea reclamantei și s-a dispus

îndreptarea erorii materiale strecurată în sentința tribunalului în sensul că

denumirea corectă a pârâtei este SC E. SA TÂRGOVIȘTE și nu SC E. SA Ploiești.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de

contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 67 din 16 aprilie 2007, a admis

apelul formulat de pârâta împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o

în tot în sensul că a respins acțiunea reclamantei ca nefondată; a respins

apelul formulat de reclamantă împotriva aceleeași sentințe ca nefondat și a

obligat-o la 3114,5 Ron cheltuieli de judecată în fond și apel către pârâtă.

S-a reținut în considerentele deciziei că

efectuarea lucrărilor suplimentare nu se datorează culpei pârâtei ci viiturilor

produse în perioada 20.21 și 24 septembrie 2005 așa cum rezultă din notele de

constatare ale proiectantului nr. 1176 din 27 septembrie 2005 și 980 din 22

august 2005 cât și din adresa nr. 3890 din 22 august 2005 a A.N.A.R., deci nu

există motiv de reziliere a contractului.

Cum lucrările contractuale au fost întrerupte

datorită acestor calamități naturale pârâta nu poate fi obligată la penalități

de întârziere potrivit art. 13.13 din contract așa cum a stabilit instanța de

fond, întrucât clauza penală se aplică numai în cazul existenței culpei

antreprenorului .

Împotriva acestei decizii reclamanta SC P.L. SA

Ploiești a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. și a solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei atacate

și rejudecând cauza în fond să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată,

în sensul modificării în parte a sentinței instanței de fond și admiterea

capătului de cerere privind lucrările suplimentare în valoare de 324.471,58 Ron

fără TVA.

A susținut recurenta că în mod greșit

instanța de apel a schimbat soluția instanței de fond în sensul că nu a obligat

pe intimata-pârâtă la contravaloarea lucrărilor suplimentare ce au fost executate

cu firma B. după rezilierea contractului nr. 502/2005, deoarece acestea au

apărut din culpa pârâtei în timpul inundațiilor din 20-21 septembrie 2005

datorită execuției necorespunzătoare și a faptului că la 10 septembrie 2005 a

abandonat lucrările .

Acestea au fost motivele pentru care instanța

de fond a dispus rezilierea contractului nr. 502/2005 conform art. 16.2 și 16.3

din contract, cu începere de la 14 noiembrie 2005.

Intimata-pârâtă datorează penalități de

întârziere potrivit art. 13.13 din contract, respectiv echivalentul în lei a

15.000 dolari S.U.A. așa cum în mod corect a reținut instanța de fond,

calculate la valoarea obligațiilor rămase de executat.

Recurenta a precizat că valoarea lucrărilor

executate de intimată în sumă de 13.289 dolari S.U.A. a fost stabilită conform

situației de lucrări acceptată de ambele părți și confirmată de expertul tehnic

N.A. și nu de reclamantă cum în mod greșit a reținut instanța de apel.

Recursul reclamantei nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 304 alin. (1) C.

proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în cazurile prevăzute

la pct. 1 - 9, numai pentru motive de nelegalitate.

Recurenta a invocat în susținerea recursului art.

304 pct. 8 C. proc. civ., conform căruia modificarea unei hotărâri se poate

cere, când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a

schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

În speță, criticile recurentei se referă la

faptul că ambele instanțe au reținut în mod greșit că intimata nu datorează

contravaloarea lucrărilor suplimentare executate cu altă firmă după rezilierea contractului,

întrucât nu are nici o culpă, deși acestea au apărut în timpul inundațiilor din

20 - 21 septembrie 2005, deoarece intimata a abandonat anterior (10 septembrie

2005) lucrările contractate în baza contractului nr. 502/2005.

Aceste critici care vizează stabilirea culpei

intimatei în neexecutarea obligațiilor contractuale se referă la o problemă de apreciere

a probelor administrate de instanță, deci la aspecte legate de netemeinicia deciziei

recurate și nu de nelegalitate, deci nu pot fi cenzurate de instanța de control

judiciar.

Față de cele reținute în mod corect instanța

de apel a stabilit că în cauză nu poate opera clauza penală stipulată de părți

la art. 13.13 din contract, deoarece nu s-a reținut culpa intimatei – pârâte în

neexecutare sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor ce îi revine în

calitate de antreprenor general.

Referitor la cererea privind rezilierea contractului

de antrepriză 502/2005, în mod corect aceasta a fost respinsă de instanța de

apel întrucât potrivit art. 16 lit. c) și d) din contract, se poate dispune

numai în cazul în care antreprenorul nu își execută obligațiile contractuale,

ori în speță, aceasta nu s-a dovedit de către recurenta-reclamantă.

Pentru considerentele reținute, urmează ca

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat,

recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.D.C.

P.L. SA PLOIEȘTI împotriva deciziei nr. 67 din 16 aprilie 2007 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

martie 2008.