ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1179/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 februarie 2006, reclamanta S.D.C. P.L. SA PLOIEȘTI a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC E. SA TÂRGOVIȘTE să se constate rezilierea contractului de antrepriză nr. 502/2005 cu începere de la 14 noiembrie 2005 și să fie obligată la plata sumelor de 138.616 Ron fără TVA reprezentând diferența dintre avansul acordat prin O.P. 2019 din 10 august 2005 și valoarea lucrărilor acceptate ca fiind executate în sumă de 39.438 lei Ron, de 50.872 Ron penalități de întârziere și de 324.471,58 Ron reprezentând valoarea lucrărilor suplimentare ce s-au executat ca urmare a nerespectării termenelor prevăzute în contract cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1541 din 1 noiembrie 2006, a admis în parte acțiunea reclamantei, a constatat rezilierea contractului de antrepriză 502/2005 cu începere de la 14 noiembrie 2005 și a obligat pârâta la plata sumei de 138.616 Ron reprezentând diferența dintre avansul acordat și valoarea lucrărilor executate și a penalităților de întârziere în cuantum de 41.833,50 lei; s-a respins capătul de cerere privind contravaloarea lucrărilor suplimentare și pârâta a fost obligată la 10.687 Ron cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, pârâta a executat cu întârziere lucrările de construcții montaj la care s-a obligat prin contractul de antrepriză nr. 502/2005 față de graficul de execuție și astfel va suporta penalități de întârziere de 0,15 % pe zi și s-a constatat reziliat contractul potrivit dispozițiilor art. 16.2 lit. b), c) și d) din convenția părților.

S-a stabilit că lucrările suplimentare în sumă de 128.723 dolari S.U.A. au fost executate de o altă societate ca urmare a viiturilor produse în zilele de 20, 21, 24 septembrie 2005. Prin încheierea pronunțată în Camera de consiliu la 1 februarie 2007 s-a admis cererea reclamantei și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în sentința tribunalului în sensul că denumirea corectă a pârâtei este SC E. SA TÂRGOVIȘTE și nu SC E. SA Ploiești. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 67 din 16 aprilie 2007, a admis apelul formulat de pârâta împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acțiunea reclamantei ca nefondată; a respins apelul formulat de reclamantă împotriva aceleeași sentințe ca nefondat și a obligat-o la 3114,5 Ron cheltuieli de judecată în fond și apel către pârâtă.

S-a reținut în considerentele deciziei că efectuarea lucrărilor suplimentare nu se datorează culpei pârâtei ci viiturilor produse în perioada 20.21 și 24 septembrie 2005 așa cum rezultă din notele de constatare ale proiectantului nr. 1176 din 27 septembrie 2005 și 980 din 22 august 2005 cât și din adresa nr. 3890 din 22 august 2005 a A.N.A.R., deci nu există motiv de reziliere a contractului. Cum lucrările contractuale au fost întrerupte datorită acestor calamități naturale pârâta nu poate fi obligată la penalități de întârziere potrivit art. 13.13 din contract așa cum a stabilit instanța de fond, întrucât clauza penală se aplică numai în cazul existenței culpei antreprenorului . Împotriva acestei decizii reclamanta SC P.L.

SA Ploiești a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și a solicitat admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei atacate și rejudecând cauza în fond să se admită acțiunea astfel cum a fost formulată, în sensul modificării în parte a sentinței instanței de fond și admiterea capătului de cerere privind lucrările suplimentare în valoare de 324.471,58 Ron fără TVA.

A susținut recurenta că în mod greșit instanța de apel a schimbat soluția instanței de fond în sensul că nu a obligat pe intimata-pârâtă la contravaloarea lucrărilor suplimentare ce au fost executate cu firma B. după rezilierea contractului nr. 502/2005, deoarece acestea au apărut din culpa pârâtei în timpul inundațiilor din 20-21 septembrie 2005 datorită execuției necorespunzătoare și a faptului că la 10 septembrie 2005 a abandonat lucrările . Acestea au fost motivele pentru care instanța de fond a dispus rezilierea contractului nr. 502/2005 conform art. 16.2 și 16.3 din contract, cu începere de la 14 noiembrie 2005. Intimata-pârâtă datorează penalități de întârziere potrivit art. 13.13 din contract, respectiv echivalentul în lei a 15.000 dolari S.U.A.

așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, calculate la valoarea obligațiilor rămase de executat. Recurenta a precizat că valoarea lucrărilor executate de intimată în sumă de 13.289 dolari S.U.A. a fost stabilită conform situației de lucrări acceptată de ambele părți și confirmată de expertul tehnic N.A. și nu de reclamantă cum în mod greșit a reținut instanța de apel. Recursul reclamantei nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în cazurile prevăzute la pct. 1 - 9, numai pentru motive de nelegalitate. Recurenta a invocat în susținerea recursului art. 304 pct. 8 C. proc. civ., conform căruia modificarea unei hotărâri se poate cere, când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

În speță, criticile recurentei se referă la faptul că ambele instanțe au reținut în mod greșit că intimata nu datorează contravaloarea lucrărilor suplimentare executate cu altă firmă după rezilierea contractului, întrucât nu are nici o culpă, deși acestea au apărut în timpul inundațiilor din 20 - 21 septembrie 2005, deoarece intimata a abandonat anterior (10 septembrie 2005) lucrările contractate în baza contractului nr. 502/2005. Aceste critici care vizează stabilirea culpei intimatei în neexecutarea obligațiilor contractuale se referă la o problemă de apreciere a probelor administrate de instanță, deci la aspecte legate de netemeinicia deciziei recurate și nu de nelegalitate, deci nu pot fi cenzurate de instanța de control judiciar.

Față de cele reținute în mod corect instanța de apel a stabilit că în cauză nu poate opera clauza penală stipulată de părți la art. 13.13 din contract, deoarece nu s-a reținut culpa intimatei – pârâte în neexecutare sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor ce îi revine în calitate de antreprenor general. Referitor la cererea privind rezilierea contractului de antrepriză 502/2005, în mod corect aceasta a fost respinsă de instanța de apel întrucât potrivit art. 16 lit. c) și d) din contract, se poate dispune numai în cazul în care antreprenorul nu își execută obligațiile contractuale, ori în speță, aceasta nu s-a dovedit de către recurenta-reclamantă. Pentru considerentele reținute, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., să se respingă, ca nefondat, recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.D.C. P.L. SA PLOIEȘTI împotriva deciziei nr. 67 din 16 aprilie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2008.