ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 638/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la C.A.C. de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Prahova reclamanta SC M.C. SA Pucheni Mari a solicitat obligarea pârâtei SC M.I. SRL la plata sumei de 214.241,61 lei reprezentând contravaloarea unor lucrări executate în baza contractului de execuție din 26 iunie 2007 și respectiv 9.697,01 lei penalități de întârziere în plata prețului. C.A.C. de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Prahova prin hotărârea nr. 3 din 11 iulie 2008 cu opinie majoritară a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 103.640,39 lei contravaloarea lucrărilor executate și neachitate și la 40.108,81 lei penalități de întârziere.

Reclamanta și pârâta au formulat acțiuni în anulare a acestei hotărâri și prin sentința nr. 269 din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, au fost admise acțiunile conexate s-a anulat hotărârea arbitrală s-a rejudecat cauza pe fond; s-a admis în parte acțiunea reclamantei și pârâta a fost obligată la 95.559,35 lei contravaloare lucrări executate; s-a respins cererea de penalități și s-au compensat în parte cheltuielile de judecată. S-a reținut de instanță că pârâta nu a achitat reclamantei contravaloarea lucrărilor executate pe care în parte le recunoaște.

Cererea reclamantei privind penalitățile de întârziere a fost respinsă ca nefondată cu motivarea că aceasta în calitate de executant nu a întocmit procese verbale de recepție lucrări pe faze de execuție și nici situații de plată pe care să le prezinte beneficiarului pentru acceptare așa cum părțile au stipulat în contractul de execuție din 26 iunie 2007. Împotriva acestei sentințe reclamanta SC M.C. SA Pucheni Mari a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea, modificarea hotărârii Curții de Apel Ploiești în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata integrală a sumei respectiv 239.044,32 lei reprezentând contravaloare lucrări și penalități de întârziere.

Recurenta invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. a susținut că hotărârea recurată este neîntemeiată întrucât instanța a anulat hotărârea Tribunalului Arbitral, a rejudecat cauza și a obligat pârâta numai la plata sumei de 95.559,35 lei reprezentând contravaloare lucrări executate fără însă să arate care este raționamentul instanței și cum s-a ajuns la această sumă în condițiile în care pârâta a recunoscut datoria de 27.890 euro, ce echivalează cu 100.404 lei. Hotărârea instanței cuprinde o motivare contradictorie întrucât instanța a respins cererea de penalități, și a reținut că în lipsa proceselor verbale de recepție lucrări și a situațiilor de lucrări nu se poate stabili dacă pârâta nu a respectat termenul contractual privind plata prețului lucrărilor executate.

În același timp s-a reținut că prin acordul părților s-au modificat verbal anumite dispoziții contractuale referitoare la modalitatea de plată. S-a susținut că sentința recurată este nelegală și lovită de nulitate conform dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece instanța a încălcat dispozițiile art. 125 și urm. C. fisc. privind TVA, art. 969 C. civ. și art. 3 și urm. din Legea 469/2002 privind acele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale. Instanța nu putea modifica termenii contractuali și obliga pârâta la plata unui preț mai mic decât cu încălcarea dispozițiilor art. 969 C. civ. Prin soluția pronunțată instanța a redus obligațiile contractuale ale pârâtei deși aceasta era în culpă și astfel au fost nesocotite prevederile art. 3 din legea nr. 469/2002 conform cărora „părțile contractante au obligația efectuării tuturor plăților la data scadenței”.

Recursul reclamantei este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ. „recursul declarat împotriva unei hotărâri care potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele”. În această ipoteză recursul este o cale de atac cu caracter devolutiv în care ca și în cazul apelului instanța soluționează cauza atât sub aspectul legalității, cât și sub acela al temeiniciei și nu se poate limita la examinarea hotărârii pronunțate de prima instanță exclusiv pentru motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În speță, prin sentința recurată Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, s-a pronunțat asupra acțiunilor în anulare formulate de reclamantă și pârâtă împotriva hotărârii arbitrale nr. 3 din 11 iulie 2008 care potrivit legii poate fi atacată numai cu recurs.

Așa fiind, sunt incidente în recursul de față dispozițiile art. 3041 C. proc. civ. Reclamanta SC M.C. SA a solicitat prin acțiunea dedusă judecății obligarea pârâtei SC M.I. SRL la plata sumei de 214.241,61 lei reprezentând contravaloare lucrări executate în baza contractului de execuție 26 iunie 2007 și 9.697,01 lei cu titlu de penalități de întârziere în plata prețului. Curtea de Arbitraj Comercial prin hotărârea nr. 3 din 11 iulie 2008 pronunțată cu opinia majoritară a admis în parte acțiunea reclamntei pentru suma de 103.640,39 lei contravaloare lucrări și 40.108,81 lei penalități de întârziere. Reclamanta și pârâta au formulat acțiune în anulare a acestei hotărâri, iar prin sentința recurată Curtea de Apel Ploiești, deși în dispozitiv a admis ambele acțiuni conexate din considerente rezultă că a fost analizată numai acțiunea reclamantei.

Criticile invocate de pârâtă în acțiunea în anulare formulată de aceasta împotriva hotărârii arbitrale și care au format obiectul dosarului ce a fost conexat la dosarul privind litigiul dedus judecății, nu au fost examinate; instanța nu s-a pronunțat pe această acțiune așa încât nu se poate exercita de instanța de recurs controlul judiciar. Trebuie menționat că în accepțiunea legiuitorului, acțiunea în anulare este o cale de atac și ca atare sunt incidente dispozițiile art. 2961 C. proc. civ. conform cărora apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât acea din hotărârea atacată. În speță, din această perspectivă sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea acestor prevederi legale.

Astfel, Tribunalul Arbitral a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata contravalorii lucrărilor executate și penalități de întârziere. Curtea de Apel Ploiești soluționând acțiunile în anularea acestei hotărâri a respins capătul de cerere privind penalitățile de întârziere și prin aceasta i-a creat reclamantei-recurente în propria cale de atac o situație mai grea decât acea din hotărârea arbitrală. În raport de considerentele reținute și având în vedere dispozițiile art. 314 C. proc. civ. conform cărora Înalta Curte de Casație și Justiție se poate pronunța asupra aplicării corecte a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite, urmează ca potrivit art. 312 alin. (4) C. proc.

civ. să admită recursul declarat de reclamantă să caseze sentința recurată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC M.C. SA Puchenii Mari împotriva sentinței nr. 269 din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2010.