ÎCCJ, Decizia nr. 78/2011

Ședința publică de la 28 februarie 2011

Asupra

recursului de față;

Din

actele dosarului constată următoarele:

Prin

sentința nr. 1539 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul

U.P. împotriva rezoluției nr. 182/P/2008 din 18 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați; a fost menținută rezoluția atacată, iar

petentul obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.

Pentru

a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că prin

plângerea formulată, petentul a solicitat desființarea rezoluției nr. 182/P din

18 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și că în urma

sesizării petentului s-au efectuat acte premergătoare față de intimata

judecător cu privire la unele infracțiuni care ar fi fost comise de aceasta cu

ocazia judecării unor cauze în care erau implicați funcționari din cadrul

Finanțelor Publice Galați, pretins favorizați de către intimată. Actele

premergătoare efectuate nu au stabilit existența unor fapte penale,

apreciindu-se că soluția dispusă de judecător este în acord cu legea, astfel că

prin rezoluția nr. 182/P/2008 (confirmată prin rezoluția nr. 1233/II/2/2008 a

procurorului ierarhic superior) s-a dispus soluția de neîncepere a urmăririi

penale față de intimată.

Relativ

la plângerea formulată de petent prima instanță a apreciat că este nefondată,

constatându-se că împrejurările relatate de acesta, respectiv refuzul

suspendării unor cauze civile, omisiuni în a se consemna în încheierile de

ședință actele depuse sau pronunțarea unor hotărâri considerate de petent ca

nelegale sunt împrejurări care se examinează prin căile de atac prevăzute de

lege și nu pot constitui fapte penale.

Împotriva

acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta SC P.F. SRL, prin

administrator U.P., criticând-o, astfel după cum rezultă din cuprinsul cererii

de recurs (fila 2 dosar recurs) și concluziile orale ale reprezentantului

recurentei, expuse în partea introductivă a prezentei decizii, judecarea cauzei

de o instanță necompetentă, deoarece în speță competența revenea Curții de Apel

Galați față de calitatea intimatei de la data săvârșirii faptelor, nelegala

îndeplinire a atribuțiilor de serviciu ale intimatei, soluționarea de către

procurorul ierarhic superior a plângerii lui U.P., deși calitatea părții nu

putea fi modificată. S-a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Galați.

Analizând

cauza prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat și va fi

respins, pentru considerentele ce urmează.

Astfel

după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 228 C. proc. pen.,

începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea, cumulativă, a unei condiții

pozitive, privind existența de date referitoare la comiterea unor infracțiuni

și a unei condiții negative, a inexistenței cazurilor de împiedicare a punerii

în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 10 C. proc. pen.

În

cauza dedusă judecății procurorul, sesizat prin plângerea petentului a

efectuat, cu respectarea dispozițiilor art. 224 C. proc. pen. actele

premergătoare apreciate ca utile cauzei și, motivat, a dispus față de intimata

judecător soluția de neîncepere a urmăririi penale, reținând că faptele

reclamate nu există în materialitatea lor.

Într-adevăr,

intimata judecător s-a limitat să își exercite prerogativele funcției cu care a

fost investită în limitele legii, astfel că adoptarea unor soluții, dispunerea

de măsuri în cauzele cu judecarea cărora a fost investită și, în ansamblu,

activitatea de jurisdicție desfășurată, nu pot constitui, prin ele însele

infracțiuni, motivat doar de împrejurarea că au nemulțumit una dintre părțile

din proces.

Criticile

de nelegalitate și/sau netemeinicie pe care partea înțelege să le aducă

soluțiilor și măsurilor dispuse de judecător în interpretarea și aplicarea

legii cauzelor concrete deduse judecății se impun a se formula prin exercitarea

căilor de atac prevăzute de lege, singurele apte a conduce, eventual, la

reformarea soluțiilor cuprinse în hotărârile judecătorești; totodată, se

constată că sistemul căilor de atac este expres și limitativ prevăzut de legea

procesuală și nu poate fi completat sau înlocuit prin formularea de plângeri

penale, care nu pot avea aceeași finalitate.

În

cauză, nemulțumirea petentei față de soluțiile pronunțate de către intimata

judecător nu constituie dovezi de comitere a vreunei fapte penale spre a atrage

răspunderea magistratului, potrivit legii, astfel că soluția adoptată de

procuror, confirmată de procurorul ierarhic superior și menținută de instanță

este legală și temeinică.

Prima

instanță, cu respectarea dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc.

pen., raportat la art. 40 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 29 pct. 1 C.

proc. pen. a soluționat cauza pe baza evaluării proprii juste a materialului

dosarului, plângerii petentei și rezoluției atacate, potrivit art. 278

1

C. proc. pen., pronunțând o hotărâre legală, temeinică și riguros motivată.

Motivele

de recurs invocate nu sunt fondate.

Astfel,

criticile recurentei având ca obiect, în esență, necompetența primei instanțe

de a judeca în fond cauza sunt nefondate, față de prevederea cuprinsă (cu titlu

de excepție) în art. 40 alin. (2) C. proc. pen. și de împrejurarea că intimata

a dobândit calitatea de judecător de Curte de Apel, după cum întemeiat s-a

reținut și în sentința penală nr. 84/F din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Critica

referitoare la reținerea greșită a calității părții de către procurorul care a

soluționat, în procedura controlului ierarhic, plângerea formulată potrivit

art. 278 C. proc. pen. nu poate fi primită, având în vedere, atât împrejurarea

că numitul U.P. a formulat, inițial, plângerea penală, cât și dispozițiile art.

278

1

alin. (1) C. proc. pen., care stabilesc obiectul controlului

judecătoresc în această procedură specială.

Criticile

privind comiterea de infracțiuni de către intimată cu ocazia soluționării unor

cauze nu sunt fondate, având în vedere argumentele anterior prezentate și

inexistenței indiciilor de comitere a unor fapte penale, aserțiunile petentei

fiind nedovedite și pur subiective.

Pentru

considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. recursul declarat va fi respins, ca nefondat.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petenta SC P.F. SRL împotriva sentinței nr. 1539

din 5 octombrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în dosarul nr. 17/44/2009.

Obligă recurenta

petentă la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 28 februarie 2011.