ÎCCJ, Decizia nr. 78/2011

Ședința publică de la 28 februarie 2011 Asupra recursului de față; Din actele dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 1539 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul U.P. împotriva rezoluției nr. 182/P/2008 din 18 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați; a fost menținută rezoluția atacată, iar petentul obligat la plata cheltuielilor judiciare statului.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că prin plângerea formulată, petentul a solicitat desființarea rezoluției nr. 182/P din 18 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și că în urma sesizării petentului s-au efectuat acte premergătoare față de intimata judecător cu privire la unele infracțiuni care ar fi fost comise de aceasta cu ocazia judecării unor cauze în care erau implicați funcționari din cadrul Finanțelor Publice Galați, pretins favorizați de către intimată. Actele premergătoare efectuate nu au stabilit existența unor fapte penale, apreciindu-se că soluția dispusă de judecător este în acord cu legea, astfel că prin rezoluția nr. 182/P/2008 (confirmată prin rezoluția nr. 1233/II/2/2008 a procurorului ierarhic superior) s-a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimată.

Relativ la plângerea formulată de petent prima instanță a apreciat că este nefondată, constatându-se că împrejurările relatate de acesta, respectiv refuzul suspendării unor cauze civile, omisiuni în a se consemna în încheierile de ședință actele depuse sau pronunțarea unor hotărâri considerate de petent ca nelegale sunt împrejurări care se examinează prin căile de atac prevăzute de lege și nu pot constitui fapte penale. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta SC P.F.

SRL, prin administrator U.P., criticând-o, astfel după cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs (fila 2 dosar recurs) și concluziile orale ale reprezentantului recurentei, expuse în partea introductivă a prezentei decizii, judecarea cauzei de o instanță necompetentă, deoarece în speță competența revenea Curții de Apel Galați față de calitatea intimatei de la data săvârșirii faptelor, nelegala îndeplinire a atribuțiilor de serviciu ale intimatei, soluționarea de către procurorul ierarhic superior a plângerii lui U.P., deși calitatea părții nu putea fi modificată. S-a solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei la Curtea de Apel Galați. Analizând cauza prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., se constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce urmează. Astfel după cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 228 C. proc. pen., începerea urmăririi penale presupune îndeplinirea, cumulativă, a unei condiții pozitive, privind existența de date referitoare la comiterea unor infracțiuni și a unei condiții negative, a inexistenței cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 10 C. proc. pen. În cauza dedusă judecății procurorul, sesizat prin plângerea petentului a efectuat, cu respectarea dispozițiilor art. 224 C. proc. pen. actele premergătoare apreciate ca utile cauzei și, motivat, a dispus față de intimata judecător soluția de neîncepere a urmăririi penale, reținând că faptele reclamate nu există în materialitatea lor.

Într-adevăr, intimata judecător s-a limitat să își exercite prerogativele funcției cu care a fost investită în limitele legii, astfel că adoptarea unor soluții, dispunerea de măsuri în cauzele cu judecarea cărora a fost investită și, în ansamblu, activitatea de jurisdicție desfășurată, nu pot constitui, prin ele însele infracțiuni, motivat doar de împrejurarea că au nemulțumit una dintre părțile din proces.

Criticile de nelegalitate și/sau netemeinicie pe care partea înțelege să le aducă soluțiilor și măsurilor dispuse de judecător în interpretarea și aplicarea legii cauzelor concrete deduse judecății se impun a se formula prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, singurele apte a conduce, eventual, la reformarea soluțiilor cuprinse în hotărârile judecătorești; totodată, se constată că sistemul căilor de atac este expres și limitativ prevăzut de legea procesuală și nu poate fi completat sau înlocuit prin formularea de plângeri penale, care nu pot avea aceeași finalitate. În cauză, nemulțumirea petentei față de soluțiile pronunțate de către intimata judecător nu constituie dovezi de comitere a vreunei fapte penale spre a atrage răspunderea magistratului, potrivit legii, astfel că soluția adoptată de procuror, confirmată de procurorul ierarhic superior și menținută de instanță este legală și temeinică.

Prima instanță, cu respectarea dispozițiilor art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 40 alin. (2) C. proc. pen., coroborat cu art. 29 pct. 1 C. proc. pen. a soluționat cauza pe baza evaluării proprii juste a materialului dosarului, plângerii petentei și rezoluției atacate, potrivit art. 278 1 C. proc. pen., pronunțând o hotărâre legală, temeinică și riguros motivată. Motivele de recurs invocate nu sunt fondate. Astfel, criticile recurentei având ca obiect, în esență, necompetența primei instanțe de a judeca în fond cauza sunt nefondate, față de prevederea cuprinsă (cu titlu de excepție) în art. 40 alin. (2) C. proc. pen. și de împrejurarea că intimata a dobândit calitatea de judecător de Curte de Apel, după cum întemeiat s-a reținut și în sentința penală nr. 84/F din 24 aprilie 2009 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Critica referitoare la reținerea greșită a calității părții de către procurorul care a soluționat, în procedura controlului ierarhic, plângerea formulată potrivit art. 278 C. proc. pen. nu poate fi primită, având în vedere, atât împrejurarea că numitul U.P. a formulat, inițial, plângerea penală, cât și dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., care stabilesc obiectul controlului judecătoresc în această procedură specială. Criticile privind comiterea de infracțiuni de către intimată cu ocazia soluționării unor cauze nu sunt fondate, având în vedere argumentele anterior prezentate și inexistenței indiciilor de comitere a unor fapte penale, aserțiunile petentei fiind nedovedite și pur subiective.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul declarat va fi respins, ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC P.F. SRL împotriva sentinței nr. 1539 din 5 octombrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 17/44/2009. Obligă recurenta petentă la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 februarie 2011.