ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.01.2011

ÎCCJ, Decizia nr. 22/2011

HOTĂRÂRE
24.01.2011
CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, Decizia nr. 22/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 24 ianuarie 2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 485

din 23 martie 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a

fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul F.I.I., împotriva ordonanței

nr. 658/P/2009 din 29 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, cu obligarea

acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut următoarele:

Prin ordonanța nr. 658/P/2009

din 29 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, s-a dispus, printre alte dispoziții, în baza art. 228 alin. (6)

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de

intimații judecători V.L., L.M. și P.A. din cadrul Curții de Apel Brașov, pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art. 246 și art. 248

1

Prin rezoluția nr. 10743/5343/II-2/2009

din 20 noiembrie 2009 a procurorului șef al Secției de Urmărire Penală și

Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate

împotriva ordonanței nr. 658/P/2009.

În temeiul art. 278

1

urmăririi penale, la instanța de judecată, plângere care a fost respinsă, ca

nefondată, prin sentința nr. 485 din 23 martie 2010 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția penală, cu motivarea că magistrații reclamați

și-au exercitat corect și în conformitate cu dispozițiile legale atribuțiile de

serviciu, iar demersurile petentului constituie, în fapt, încercări de

reformare a unor hotărâri civile.

Împotriva acestei sentințe, petentul F.I.I. a

declarat recurs.

La termenul de azi, 24 ianuarie 2011, Înalta

Curte, din oficiu, a invocat excepția tardivității recursului declarat de

petent.

Examinând recursul

declarat de petent, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., Curtea constată că acesta este tardiv.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

alin. (10) și ale art. 385

3

alin.

(1) C. proc. pen., hotărârea de respingere a plângerii împotriva ordonanței sau

rezoluției de netrimitere în judecată poate fi atacată cu recurs, iar termenul

de recurs este de 10 zile.

Potrivit art. 385

3

alin. (2) raportat la art. 363 alin. (3) teza I din același cod, pentru partea

care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la

pronunțare.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului se constată că hotărârea atacată a fost

pronunțată la data de 23 martie 2010, petentul fiind prezent la dezbateri,

(conform practicalei sentinței atacate – fila 149). Așa fiind, termenul de

recurs curge pentru acesta de la pronunțarea sentinței. Aceasta înseamnă că

petentul putea declara recurs în 10 zile de la pronunțare, conform

dispozițiilor art. 385

3

aprilie 2010, în speță declarația de recurs a petentului fiind făcută la data

de 13 aprilie 2010, conform ștampilei aplicată pe plic, (fila 4).

Așa fiind, excepția

tardivității recursului invocată din oficiu, de instanță, se constată a fi

întemeiată.

În consecință, în

temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen.,

Curtea va respinge ca tardiv recursul declarat de petentul F.I.I.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Respinge, ca tardiv,

recursul declarat de petentul F.I.I. împotriva sentinței nr. 485 din 23 martie

2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în

dosarul nr. 10074/1/2009.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-09-03
0,97
ÎCCJ, Decizia nr. 52/2011
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1465 din 3 septembrie 2008 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petent
ÎCCJ 2010-01-21
0,96
ÎCCJ, Decizia nr. 211/2011
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 56 din 21 ianuarie 2010 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul
ÎCCJ 2011-03-14
0,96
ÎCCJ, Decizia nr. 64/2011
Asupra cererii de contestație în anulare de față; Din actele dosarului constată urătoarele: Prin Decizia nr. 22 din 24 ianuarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători, a fost respins, ca tardiv, r
ÎCCJ 2011-01-24
0,96
ÎCCJ, Decizia nr. 23/2011
Ședința publică de la 24 ianuarie 2011 Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1802 din 3 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă, ca tar
ÎCCJ 2011-11-28
0,96
ÎCCJ, Decizia nr. 477/2011
Ședința publică de la 28 noiembrie 2011 Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 533 din 30 martie 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă, ca tard
Sursă