ÎCCJ, Decizia nr. 52/2011
ÎCCJ, Decizia nr. 52/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința nr. 1465 din 3 septembrie 2008 a
Secției Penale a Înaltei
Curți de
Casație și Justiție a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de
petentul S.L. împotriva rezoluției nr. 410/P/2007 din 12 martie 2008 a
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția de urmărire
penală
și criminalistică, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către
stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță
a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr. 410/P/2007 din 12 martie 2008 a
Parchetului de pe lângă
Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,
în baza art. 228 alin. (4) raportat la art. 10
lit. a) C. proc. pen., s-a
dispus
neînceperea urmăririi penale față de magistrații S.L., D.
M., G.L. și R.F., sub aspectul săvârșirii
infracțiunii
prevăzute de art. 242
alin. (1) și (3) C. pen. și A.V.V. și F.T., sub aspectul săvârșirii infracțiunii
prevăzute de art. 246 C. pen.
Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat
plângere la procurorul șef al
Secției
de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă
Înalta
Curte de Casație și Justiție, plângere care prin rezoluția
nr. 3529/2171/ll/2/2008 din 11 aprilie 2008 a fost
respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi
penale, petentul a formulat
în termen
legal, în temeiul art. 278
1
C. proc. pen., plângere la
instanță, plângere care a fost respinsă, ca
nefondată, prin sentința nr. 1465 din 3 septembrie 2008 pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția penală,
cu motivarea că din cercetările efectuate în cauză nu s-a conturat
existența
vreunei fapte care să se
raporteze la conținutul constitutiv al infracțiunilor
sesizate.
Împotriva acestei sentințe, petentul S.L. a
declarat recurs.
La termenul de azi, 28 februarie 2011, Înalta
Curte, din oficiu, a invocat
excepția tardivității recursului declarat
de petent.
Examinând recursul declarat de petent, în
conformitate cu dispozițiile
art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta
este tardiv.
În conformitate cu dispozițiile art. 278
1
alin. 10 și ale art. 385
3
alin. (1) C. proc. pen., hotărârea de
respingere a plângerii împotriva
ordonanței
sau rezoluției de netrimitere în judecată poate fi atacată cu recurs, iar
termenul
de recurs este de 10 zile.
Potrivit art. 385
3
alin. (2) raportat
la art. 363 alin. (3) teza I din același cod,
pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare,
termenul curge
de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se
constată că hotărârea
atacată a fost
pronunțată la data de 3 septembrie 2008, petentul S.L.
lipsind atât la dezbateri, cât și la pronunțare.
Așa fiind, termenul de recurs curge
pentru
aceasta de la comunicarea copiei de pe dispozitivul sentinței atacate,
adică de la data de 19 septembrie 2008. Aceasta
înseamnă că recurentul petent putea declara recurs
în 10 zile de la comunicarea
copiei
de pe dispozitiv, conform dispozițiilor art. 385
3
C. proc. pen.,
respectiv până la data de 30 septembrie 2008, în speță declarația de recurs a
petentului fiind făcută la data de 7 ianuarie 2011,
deci după expirarea
acestui termen.
Așa fiind, excepția tardivității recursului
invocată din oficiu de către
instanță, se constată a fi întemeiată.
În consecință, în temeiul art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen.
, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de
petentul
S.L.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
recurentul petent
va fi obligat la
plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul
S.L.
împotriva sentinței nr. 1465 din
3 septembrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 795/33/2008.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 400
lei, cu titlu de cheltuieli
judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28
februarie 2011.