ÎCCJ, Decizia nr. 465/2011

Ședința publică de la 28 noiembrie 2011 Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 530 din 30 martie 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul G.C.V. împotriva rezoluției nr. 1427/P/2009 din 5 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Urmărire Penală și Criminalistică și s-a menținut rezoluția atacată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 1427/P/2009 din 5 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, între altele, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. neînceperea urmăririi penale față de magistrații S.L., A.E. și D.D. - judecători la Curtea de Apel Suceava , sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 248 1 , art. 249, art. 289, art. 290, art. 291, art. 253 1 , art. 263 și art. 292 C. pen. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar prin ordonanța nr. 11725/5919/II/2/2009 din 14 decembrie 2009, s-a admis în parte plângerea, a fost infirmată parțial, ca nelegală rezoluția nr. 1427/P/2009, s-a disjuns și declinat competența de soluționare a cauzei cu privire la P.I.

și N.L., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.288, art. 289, art. 290, art. 291 și art. 292 în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și s-a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale față de S.L., A.E. și D.D. Procurorii au stabilit că nu se poate reține că magistrații intimați S.L., A.E. și D.D. nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu sau că le-ar fi îndeplinit în mod defectuos, provocând o vătămare intereselor legale ale petentului. S-a constatat că, în cauză, nu au fost efectuate cercetări și nici nu s-a dispus o soluție cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288, art. 289, art. 290, art. 291 și art. 292 C. pen. de către P.I.

și N.L. La data de 13 ianuarie 2010, petentul G.V.V. a formulat plângere împotriva ordonanței nr. 11725/5919/II/2/2009 din 14 decembrie 2009, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că subzistă vinovăția celor trei judecători în ce privește comiterea infracțiunilor sesizate, petentul reiterând argumentele care, în opinia sa, ar demonstra săvârșirea infracțiunilor pe care le-a semnalat. Plângerea a fost trimisă la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, pentru soluționarea conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen.

Plângerea a fost respinsă, ca nefondată, prin sentința nr. 530 din 30 martie 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că, urmare a exercitării căilor de atac, decizia judecătorilor a fost în parte anulată, dar acest fapt nu poate conduce la concluzia existenței, în cauză, a elementelor constitutive ale vreunei infracțiuni, controlul judiciar având tocmai menirea de a îndrepta ceea ce este nelegal sau netemeinic. Împotriva acestei sentințe, petentul G.C.V. a declarat recurs. Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat. Din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimații magistrați S.L., A.E.

și D.D. - judecători la Curtea de Apel Suceava , ar fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 248 1 , art. 249, art. 289, art. 290, art. 291, art. 253 1 , art. 263 și art. 292 C. pen. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, în dosarul nr. 7302/86/2008 al Curții de Apel Suceava, completul alcătuit din magistrații judecători a respins excepția tardivității formulării recursului de către intimata SC D. SA Fălticeni, a fost admis recursul acesteia împotriva sentinței civile nr. 82/2009 a Tribunalului Suceava, și a modificat în parte sentința atacată și s-a respins recursul declarat de contestatorul recurent - G.C.V., ca nefondat.

Completul de judecată a apreciat ca termen de comunicare a hotărârii civile, data înscrisă în borderoul de corespondență al societății, respectiv 23 februarie 2009, și nu data primirii dovezii, 22 ianuarie 2009, reprezentanții societății civile în cauză luând cunoștință de hotărâre, la 23 februarie 2009, atunci când aceasta s-a înregistrat. S-a mai constatat că aceiași magistrați judecători au mai fost cercetați, la plângerea petentului, și în dosarul nr. 830/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționat cu neînceperea urmăririi penale în baza aceluiași temei legal, noua plângere neaducând nici un element nou. Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. (3) C. proc.

pen., soluția pronunțată de magistrat, pe baza probelor administrate, reflectă modul în care acesta le-a apreciat în urma examinării lor și nu trebuie să conducă obligatoriu la concluzia săvârșirii vreunei fapte prevăzute de legea penală. În speță, intimații magistrați judecători au pronunțat o hotărâre, în concordanță cu probatoriile administrate, cu respectarea dispozițiilor legale. Simpla împrejurare că petentul este nemulțumit de soluția adoptată într-o cauză nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a magistraților care au emis-o, atâta timp cât, din actele premergătoare urmării penale nu a rezultat că aceștia ar fi săvârșit o infracțiune în legătură cu îndeplinirea activității de jurisdicție sau că și-ar fi îndeplinit, în mod defectuos atribuțiile de serviciu, soluțiile pronunțate de magistrații judecători putând fi supuse controlului prin intermediul căilor de atac.

După epuizarea căilor de atac nici un alt organ nu poate pune în discuție autoritatea acestor decizii ale magistraților, o eventuală punere în discuție ar însemna reluarea unor chestiuni asupra cărora există autoritate de lucru judecat. Mai mult decât atât instanța penală sesizată în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., nu se poate substitui instanțelor de control judiciar și, în consecință, nu se poate pronunța asupra temeiniciei și legalității hotărârii pronunțate de o altă instanță. Mai mult decât atât, din verificările efectuate în cauză, a rezultat că, dosarul cu nr. 830/P/2009 de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică are același obiect și aceleași părți, fiind soluționat cu neînceperea urmăririi penale față de S.L., A.E.

și D.D., judecători la Curtea de Apel Suceava, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. În consecință, Înalta Curte constată că petentul G.C.V. a reiterat plângerea anterioară, nefiind aduse elemente noi care să necesite o reanalizare a situației de fapt. Deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimații magistrați ar fi săvârșit acte cărora să le poată fi conferită semnificația juridică a infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 248, art. 248 1 , art. 249, art. 289, art. 290, art. 291, art. 253 1 , art. 263 și art. 292 C. pen. , în mod corect, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia. În consecință, soluția primei instanțe de respingere a plângerii petentului împotriva rezoluției nr. 1427/P/2009 din 5 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică este legală și temeinică.

Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petentul G.C.V. împotriva sentinței primei instanțe. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul G.C.V. împotriva sentinței nr. 530 din 30 martie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 1337/1/2010. Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2011.