ÎCCJ, Decizia nr. 27/2011

Ședința publică de la 24 ianuarie 2011 Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 795 din 3 mai 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petentul T.I. împotriva rezoluției nr. 1362/P/2006 din 21 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 1362/P/2006 din 21 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. neînceperea urmăririi penale față de I.G., V.G., R.C., N.M., G.M., C.C., T.M. și D.(Ș.)D.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 9876/3421/II/2/2008 din 27 mai 2008. În temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc.

pen., petentul a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 1362/P/2006 din 21 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, plângere care a fost respinsă ca tardivă prin sentința nr. 759 din 3 mai 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că rezoluția procurorului șef a fost comunicată petentului la data de 6 iunie 2008, iar acesta a formulat plângere la instanță la data de 22 martie 2010, fiind astfel depășit termenul de 20 de zile, prevăzut de dispozițiile art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen. Împotriva sentinței de respingere a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petentul T.I.

a declarat recurs. Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petent nu este fondat. Potrivit art. 278 1 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale sau a ordonanței, ori după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Rezultă așadar, din cuprinsul normelor legale enunțate, că plângerea prin care persoana nemulțumită sesizează instanța are natura juridică a unei căi de atac împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale și trebuie exercitată într-un termen de 20 zile. Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că rezoluția procurorului șef a fost emisă la data de 27 mai 2008 și comunicată petentului la data de 6 iunie 2008 ( pagina 94 din lucrarea nr. 9876/3421/II/2/2008 ). Așa fiind, termenul de formulare al plângerii la instanța de judecată curge pentru aceasta de la comunicarea rezoluției procurorului șef . Aceasta înseamnă că petentul putea formula plângerea în 20 zile de la comunicarea rezoluției, conform dispozițiilor art. 278 1 C. proc.

pen., respectiv până la data de 26 iunie 2008, în speță plângerea petentului fiind făcută la data de 22 martie 2010, deci după expirarea acestui termen. În consecință, soluția primei instanțe de respingere ca tardivă a plângerii împotriva rezoluției nr. 1362/P/2006 din 21 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, este legală și temeinică. Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petentul T.I. împotriva sentinței primei instanțe. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul T.I. împotriva sentinței nr. 759 din 3 mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 2513/1/2010. Obligă recurentul petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.