ÎCCJ, Decizia nr. 27/2011

Ședința publică de la 24 ianuarie 2011

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 795

din 3 mai 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost

respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petentul T.I. împotriva rezoluției

nr. 1362/P/2006 din 21 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, cu obligarea

petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 1362/P/2006

din 21 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus în baza dispozițiilor

art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

neînceperea urmăririi penale față de I.G., V.G., R.C., N.M., G.M., C.C., T.M. și

D.(Ș.)D.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C.

pen.

Împotriva acestei

rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul șef al Secției de

urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată,

prin rezoluția nr. 9876/3421/II/2/2008 din 27 mai 2008.

În temeiul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 1362/P/2006

din 21 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Secția de urmărire penală și criminalistică, plângere care a fost respinsă ca

tardivă prin sentința nr. 759 din 3 mai 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, cu motivarea că rezoluția procurorului șef a fost

comunicată petentului la data de 6 iunie 2008, iar acesta a formulat plângere

la instanță la data de 22 martie 2010, fiind astfel depășit termenul de 20 de

zile, prevăzut de dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva sentinței

de respingere a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale, petentul T.I. a declarat recurs.

Examinând hotărârea

atacată, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul declarat de petent nu este fondat.

Potrivit art. 278

1

C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc.

pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale sau a ordonanței, ori

după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și

orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în

termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de

rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la

instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță.

Rezultă așadar, din

cuprinsul normelor legale enunțate, că plângerea prin care persoana nemulțumită

sesizează instanța are natura juridică a unei căi de atac împotriva soluției de

neîncepere a urmăririi penale și trebuie exercitată într-un termen de 20 zile.

Verificând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că rezoluția procurorului șef a fost

emisă la data de 27 mai 2008 și comunicată petentului la data de 6 iunie 2008 (

pagina 94 din lucrarea nr. 9876/3421/II/2/2008 ).

Așa fiind, termenul

de formulare al plângerii la instanța de judecată curge pentru aceasta de la

comunicarea rezoluției procurorului șef . Aceasta înseamnă că petentul putea

formula plângerea în 20 zile de la comunicarea rezoluției, conform

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., respectiv până la data de 26

iunie 2008, în speță plângerea petentului fiind făcută la data de 22 martie

2010, deci după expirarea acestui termen.

În consecință,

soluția primei instanțe de respingere ca tardivă a plângerii împotriva

rezoluției nr. 1362/P/2006 din 21 iunie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, este

legală și temeinică.

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat

de petentul T.I. împotriva sentinței primei instanțe.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata

sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul T.I. împotriva sentinței nr. 759 din 3

mai 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în

dosarul nr. 2513/1/2010.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.