ÎCCJ, Decizia nr. 236/2011

Ședința publică de la 28 martie 2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 102

din 27 ianuarie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în dosarul nr. 5069/1/2009 a fost respinsă, ca tardivă, plângerea

formulată de petentul T.V. împotriva rezoluției nr. 1458/P/2008 din 11 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și

Criminalistică, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 1458/P/2008

din 11 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în baza

dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de magistratul S.G., procuror șef birou

în cadrul D.I.I.C.O.T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 268

C. pen.

Împotriva acestei

rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul șef al Secției de urmărire

penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, plângere care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin

rezoluția nr. 4141/2015/II/2/2009 din 28 aprilie 2009.

În temeiul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 1458/P/2008

din 11 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, plângere care a fost

respinsă, ca tardivă prin sentința nr. 102 din 27 ianuarie 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că rezoluția procurorului

șef a fost comunicată petentului la data de 8 mai 2009, după expirarea

termenului prevăzut de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., iar acesta

a formulat plângere la instanță la data de 27 mai 2009, fiind astfel depășit

termenul prevăzut de dispozițiile art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva sentinței

de respingere a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale, petentul T.V. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și

casarea sentinței atacate.

Examinând hotărârea

atacată, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul declarat de petent este fondat.

Potrivit art. 278

1

C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc.

pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței,

ori după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și

orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere

în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de

rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la

instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță.

Rezultă așadar, din

cuprinsul normelor legale enunțate, că plângerea prin care persoana nemulțumită

sesizează instanța are natura juridică a unei căi de atac împotriva soluției de

neîncepere a urmăririi penale și trebuie exercitată într-un termen de 20 zile.

Verificând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că petentul a formulat plângere

împotriva rezoluției nr. 1458/P/2008 din 11 martie 2009, la procurorul șef

secție, la data de 8 aprilie 2009, plângerea fiind soluționată prin rezoluția

nr. 4141/2015/II/2/2009 din 28 aprilie 2009.

Rezoluția procurorului

șef a fost emisă la data de 28 aprilie 2009 și comunicată petentului la data de

8 mai 2009 (conform dovezii de comunicare a soluției, aflată la fila 128 dosar

nr. 1458/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție).

Așa fiind, termenul

de formulare al plângerii la instanța de judecată curge pentru acesta de la

comunicarea rezoluției procurorului șef. Aceasta înseamnă că petentul putea

formula plângerea în 20 zile de la comunicarea rezoluției, conform

dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., respectiv până la data de 29 mai

2009.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că plângerea petentului, adresată

instanței de judecată a fost depusă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și ulterior înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție la

data de 27 mai 2009, conform plicului aflat la fila 8 dosar fond.

În consecință,

plângerea petentului împotriva rezoluției nr. 1458/P/2008 din 11 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și

Criminalistică, a fost făcută în termenul legal de 20 de zile prevăzut de

dispozițiile art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., astfel încât, în mod

greșit prima instanță a reținut că plângerea petentului este tardivă.

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de petentul T.V., va

casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de petentul T.V. împotriva sentinței nr. 102 din 27 ianuarie 2010,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul

nr. 5069/1/2009.

Casează sentința

atacată și rejudecând trimite cauza Secției Penale a Înaltei Curți de Casație

și Justiție în vederea judecării plângerii formulate de petentul T.V.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 28 martie 2011.