ÎCCJ, Decizia nr. 309/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1804 din 3 noiembrie 2009 a

Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă, ca

tardivă, plângerea formulată de petentul P.V.F. împotriva rezoluției nr. 42/P/2009

din 19 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția urmărire penală și criminalistică, cu obligarea petentului la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 42/P/2009

din 19 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus, în baza

dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen., neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători G.I., M.D.M.

și I.P., de la Înalta Curte de Casație și Justiție sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen.

Împotriva acestei

rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul șef al Secției de urmărire

penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată, prin

rezoluția nr. 4289/2075/II/2/2009 din 29 aprilie 2009.

În temeiul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 42/P/2009

din 19 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, plângere care a fost

respinsă ca tardivă prin sentința nr. 1804 din 3 noiembrie 2009 a Secției penale

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că rezoluția din 19 martie

2009 i-a fost comunicată petentului la data de 30 martie 2009 iar plângerea

acestuia la instanță s-a făcut la 15 mai 2009 (fiind înregistrată la

Registratura Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 19820).

Împotriva sentinței

de respingere a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale, petentul P.V.F. a declarat recurs. Examinând hotărârea atacată,

potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că

recursul declarat de petent nu este fondat.

Potrivit art. 278

1

C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc.

pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale sau a ordonanței, ori

după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și

orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în

termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de

rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la

instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că plângerea petentului împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 42/P/2009 din 19 martie 2009 a

fost comunicată petentului la data de 30 martie 2009 (fila 21 dosar parchet).

Conform dispozițiilor

art. 277 C. proc. pen., termenul de rezolvare al plângerii este de cel mult 20

de zile, iar potrivit dispozițiilor art. 187 alin. (2) C. proc. pen., actul

efectuat de procuror este considerat ca fiind făcut în termen, dacă data la

care a fost trecut în registrul de ieșire al parchetului este înăuntrul

termenului cerut de lege pentru efectuarea actului.

Procurorul șef al Secției

de urmărire penală și criminalistică a respins ca neîntemeiată plângerea

petentului prin rezoluția nr. 4289/2075/II/2/2009 din 29 aprilie 2009, soluția

fiind comunicată la 8 mai 2009.

În aceste condiții,

conform dispozițiilor art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen., în cazul în

care procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut de art. 277, termenul

prevăzut în alin. (1) - (de 20 de zile pentru formularea plângerii la instanță)

curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.

Prin urmare, petentul

P.V.F. trebuia să formuleze plângere la instanță până la data de 11 mai 2009,

ori din actele și lucrările dosarului, rezultă că acesta a investit Înalta

Curte de Casație și Justiție cu judecarea plângerii la data de 15 mai 2009 (conform

ștampilei poștei - fila 21), deci după expirarea acestui termen, ceea ce are

drept consecință, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. pen., decăderea din

exercițiul dreptului și nulitatea actului.

În consecință,

soluția primei instanțe de respingere ca tardivă a plângerii împotriva

rezoluției nr. 42/P/2009 din 19 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, este

legală și temeinică.

Înalta Curte, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca

nefondat recursul declarat de petentul P.V.F. împotriva sentinței primei

instanțe.

Totodată, în baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata

sumei de 400 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul P.V.F. împotriva sentinței nr. 1804 din

3 noiembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 4326.1/1/2009.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 mai 2011.