ÎCCJ, Decizia nr. 477/2011

Ședința publică de la 28 noiembrie 2011

Asupra recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 533

din 30 martie 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a

fost respinsă, ca tardivă, plângerea formulată de petentul O.A.D. împotriva rezoluției

nr. 1465/P/2009 din 12 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, cu obligarea

petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 1465/P/2009

din 12 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus în baza

dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători V.A., B.A., P.C.

și F.O.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen.

Împotriva acestei

rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul șef al Secției de

urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată,

prin rezoluția nr. 11839/6107/II/2/2009 din 4 ianuarie 2010.

În temeiul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 1465/P/2009

din 12 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, plângere care a fost

respinsă ca tardivă prin sentința nr. 533 din 30 martie 2010 a Secției Penale a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că rezoluția procurorului

șef a fost soluționată peste termenul de 20 de zile, cerut de lege pentru

efectuarea actului, astfel încât termenul de 20 de zile începea să curgă la 29

decembrie 2009 și s-ar fi împlinit la 19 ianuarie 2010, ori petentul a formulat

plângere la data de 2 februarie 2010, fiind astfel depășit termenul de 20 de

zile, prevăzut de dispozițiile art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva sentinței

de respingere a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale, petentul O.A.D. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului,

casarea sentinței atacate, iar pe fondul cauzei, admiterea plângerii și

trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

în vederea administrării de probe.

Examinând hotărârea

atacată, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul declarat de petent nu este fondat.

Potrivit art. 278

1

C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc.

pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmării penale sau a ordonanței, ori

după caz a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de

încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și

orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în

termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de

rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la judecătorul de la

instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în

primă instanță.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că plângerea petentului împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 1465/P/2009 a fost înregistrată

la procurorului șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 8

decembrie 2009, fila 13 dosar parchet.

Conform dispozițiilor

art. 277 C. proc. pen., termenul de rezolvare al plângerii este de cel mult 20

de zile, iar potrivit dispozițiilor art. 187 alin. (2) C. proc. pen., actul

efectuat de procuror este considerat ca fiind făcut în termen, dacă data la

care a fost trecut în registrul de ieșire al parchetului este înăuntrul

termenului cerut de lege pentru efectuarea actului.

Procurorul șef al Secției

de urmărire penală și criminalistică a respins ca neîntemeiată plângerea

petentului prin rezoluția nr. 11839/6107/II/2/2009 din 4 ianuarie 2010, soluția

fiind comunicată la 19 ianuarie 2010 (fiind trecută în registrul de ieșire al

parchetului) și primită de petent la data de 21 ianuarie 2010, fila 18 dosar

parchet. Potrivit textelor de lege susmenționate, plângerea trebuia soluționată

și comunicată petentului până la data de 29 decembrie 2009.

În aceste condiții,

conform dispozițiilor art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen., în cazul în

care procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut de art. 277,

termenul prevăzut în alin. (1) (de 20 de zile pentru formularea plângerii la

instanță ) curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.

Prin urmare, petentul

O.A.D. trebuia să formuleze plângere la instanță până la data de 19 ianuarie 2010,

ori din actele și lucrările dosarului, rezultă că acesta a investit Înalta

Curte de Casație și Justiție cu judecarea plângerii la data de 2 februarie 2010

(conform ștampilei poștei – plic fila 35), deci după expirarea acestui termen,

ceea ce are drept consecință, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. pen.,

decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului.

În consecință,

soluția primei instanțe de respingere ca tardivă a plângerii împotriva

rezoluției nr. 1465/P/2009 din 12 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și

criminalistică, este legală și temeinică.

Înalta Curte, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca

nefondat recursul declarat de petentul O.A.D. împotriva sentinței primei

instanțe.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 400 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petentul O.A.D. împotriva sentinței nr. 533 din

30 martie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,

în dosarul nr. 1013/1/2010.

Obligă recurentul

petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2011.