ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3400/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3400/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

Sentința civilă nr. 253 din 29 iunie 2009, Tribunalul Dolj, secția civilă, a

admis în parte contestația formulată de reclamantul B.I. în contradictoriu cu

pârâții Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova, iar în

consecință:

- a anulat în parte Dispoziția nr. 13516 din

13 iunie 2007 emisă de Primarul Municipiului Craiova;

- a dispus restituirea în natură, în favoarea

reclamantului, a suprafeței de 161 mp teren situat în Craiova, str. D., nr. x

(fost nr. y), cu vecinii și delimitările între punctele 49 - 50 - 30 - 31 - 55

- 49, conform raportului de expertiză și schiței anexă la acesta, ce fac parte

integrantă din prezenta hotărâre;

- a obligat pe pârâți la plata către stat a

sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată constând în onorariu de expert pentru

care s-a încuviințat acordarea ajutorului public judiciar.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut

că dispoziția contestată este nelegală numai cu privire la acordarea măsurilor

reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 161 mp din str. D., nr. x, ce

poate fi restituită în natură, motiv pentru care a anulat parțial dispoziția

sub acest aspect, iar pentru celelalte măsuri adoptate de unitatea deținătoare,

referitoare la respingerea notificării pentru terenul din str. D., nr. y, la

acordarea despăgubirilor pentru construcția demolată și diferența de teren de

până la 320 mp din str. D., nr. x, dispoziția a fost menținută ca valabilă.

Prin Decizia nr. 307 din 16 noiembrie 2009,

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a admis apelurile declarate de ambele părți împotriva sentinței

sus-menționate, pe care a desființat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță.

În motivarea acestei soluții, Curtea a

reținut că, în mod greșit, prima instanță a apreciat că reclamantul nu este

persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul din str. D. nr. y,

preluat de stat în baza Decretului de expropriere nr. 67/1985, în condițiile în

care reclamantul a răsturnat prezumția simplă de proprietate instituită, prin

art. 24 din Legea nr. 10/2001, în favoarea persoanei ce figurează în actul de

autoritate prin care s-a dispus preluarea abuzivă, prin prezentarea titlului

său de proprietate asupra imobilului.

În acest sens, Curtea a apreciat că înscrisul

sub semnătură privată de la 1 mai 1979, încheiat între reclamant și numita

S.E., prin care primul cumpără în schimbul sumei de 40.000 RON, predată și

primită, imobilul situat în str. D. nr. y, are valoarea unui contract de

vânzare-cumpărare perfect în sensul dispozițiilor art. 1295 C. civ., nefiind

necesară forma autentică pentru înstrăinarea construcției.

Este cunoscut faptul că, după intrarea în

vigoare a Legii nr. 58/1974, prin care s-au scos din circuitul civil imobilele

terenuri, foarte multe persoane care au avut intenția reală de a vinde,

respectiv de a cumpăra, nu încheiau actele de înstrăinare în formă autentică

pentru a evita trecerea în proprietatea statului a terenului și pentru a

încerca în acest mod să-și „ocrotească" proprietatea. Că este așa o

demonstrează multitudinea de vânzări ce au avut loc în această formă și cauzele

ce au fost pe rolul instanțelor de judecată în noul regim, având ca obiect

pronunțarea unor hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de

înstrăinare, cauze în care elementul hotărâtor pentru stabilirea voinței reale

a părților a fost prețul vânzării.

Un alt element care vine în sprijinul ideii

de deținere legală a întregului imobil de către reclamant, la data preluării de

către stat prin expropriere îl reprezintă faptul că imobilul ce a făcut

obiectul înscrisului sub semnătură privată este vecin cu cel de la numărul

factorial x, astfel că se poate susține interesul cumpărătorului de a

achiziționa imobilul vecin, mărindu-și în acest fel proprietatea sa.

Legitimitatea demersului reclamantului de a

obține măsuri reparatorii pentru imobilul în discuție, potrivit legii speciale,

rezultă și din faptul că vânzătoarea S.E. a dat Declarația din 22 iulie 2009,

prin care confirmă realitatea înstrăinării, precizând totodată că nu a

solicitat măsuri reparatorii pentru acest bun.

Reținând, așadar, că prima instanță nu a

intrat în cercetarea fondului cererii de restituire privind imobilul din str.

D. nr. y, curtea de apel a dispus desființarea sentinței apelate și trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, stabilind că, pentru a se asigura o

judecată unitară a pricinii, se impune reluarea judecății nu doar cu privire la

cererea vizând imobilul din str. D. nr. y, ci și cu privire la cererea vizând

imobilul din str. D. nr. x, criticile din apelul pârâților referitoare la soluția

dată acestei din urmă urmând a fi avute în vedere de instanța de trimitere.

În rejudecare, Tribunalul Dolj, secția

civilă, a pronunțat Sentința civilă nr. 149 din 31 martie 2010, prin care a

admis în parte contestația și, în consecință:

- a anulat în parte Dispoziția nr. 13516 din

13 iunie 2007 emisă de Primarul Municipiului Craiova, în ceea ce privește

respingerea cererii de restituire a terenului de 210 mp, situat în Craiova,

str. D., nr. y (fost z);

- a constatat dreptul reclamantului la măsuri

reparatorii în echivalent pentru imobilul teren în suprafață de 238 mp, situat

în Craiova, str. D., nr. y (fost nr. z);

- a obligat pe pârâți la plata către stat a

sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată, constând în onorariul de expert

pentru care s-a încuviințat acordarea ajutorului public judiciar.

Având în vedere considerentele deciziei

instanței de control judiciar, tribunalul a reținut că reclamantul este

persoană îndreptățită să beneficieze de dispozițiile Legii nr. 10/2001 pentru

imobilul situat în Craiova, str. D. nr. y (fost nr. z).

De asemenea, față de concluziile expertizei

efectuate în primul ciclu procesual al cauzei, s-a reținut că întinderea reală

a suprafeței de teren de la nr. y este de 238 mp și că destinația actuală a

acestui teren este de spațiu verde din fața blocurilor, până la trotuar și

stradă.

În consecință, s-a apreciat că respectivul

teren este afectat de amenajări de utilitate publică și că astfel că nu poate

fi restituit în natură, sens în care pentru el s-a recunoscut reclamantului

dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, în baza art. 10 din Legea nr.

10/2001 coroborat cu art. 10.1 și 10.3 din Normele metodologice de aplicare

unitară a acestei legi.

În schimb, pentru construcția de pe acest

teren, demolată după preluare, s-a apreciat că reclamantul nu este îndreptățit

la măsuri reparatorii, în condițiile în care notificarea sa nu a vizat și acest

bun.

În privința terenului situat în Craiova str.

D. nr. x (fost nr. y), pentru care s-a făcut propunere de acordare de măsuri

reparatorii prin echivalent prin dispoziția primarului, tribunalul a reținut că

acest teren în suprafață de 320 mp este spațiu verde cuprins între blocuri și

trotuar și că este afectat de dotări tehnico-edilitare subterane, așa încât nu

poate fi restituit în natură; cum reclamantul nu a solicitat prin acțiune decât

restituirea în natură a terenului în suprafață de 320 mp din str. D. nr. y, iar

pe parcursul judecării cauzei nu a depus o precizare de acțiune prin care să

solicite și diferența de teren rezultată din măsurători, tribunalul a constatat

că nu se pot acorda reclamantului măsuri reparatorii pentru diferența de teren

rezultată din măsurători.

Împotriva acestei din urmă sentințe a

declarat apel, în termen legal, reclamantul.

Prin Decizia nr. 78 din 7 februarie 2011,

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins apelul reclamantului, pentru următoarele considerente:

Principiul restituirii în natură a imobilelor

preluate în mod abuziv reprezintă regula de bază după care funcționează

sistemul reparator instituit de Legea nr. 10/2001, în conformitate cu

prevederile art. 7 din lege, astfel încât ori de câte ori este posibilă

restituirea în natură a imobilului, această măsură reparatorie se acordă

persoanelor îndreptățite.

Criteriile după care se stabilește dacă un

teren poate fi restituit în natură, respectiv dacă este sau nu liber în sensul

dispozițiilor legale menționate, sunt mai multe, ținându-se seama de fiecare

dată de scopul pentru care a fost preluat imobilul, de amplasamentul terenului

în ansamblul imobiliar, precum și de afectarea acestuia de existența utilității

publice sau de construcții.

Prin contestația formulată împotriva

dispoziției De primar nr. 13516 din 13 iunie 2007, reclamantul a solicitat

restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 210 mp, situat în

Craiova, str. D. nr. y, precum și a terenului în suprafață de 320 mp, situat în

Craiova, str. D. nr. x.

Prin Dispoziția nr. 13516 din 13 iunie 2007,

s-a respins notificarea reclamantului, privind solicitarea de restituire în

natură a imobilului situat în Craiova, str. D. nr. y, motivându-se că a fost

demolată construcția cu o suprafață construită de 44 mp, că terenul în

suprafață totală de 320 mp, situat în Craiova str. D. nr. x (fost nr. y), este

ocupat de carosabil și trotuar, str. D., zonă verde și blocuri de locuințe

colective R3, iar pentru diferența de 210 mp s-a arătat că petentul nu face

dovada calității de proprietar.

Prin art. 2 al aceleiași dispoziții, s-a

dispus ca pentru imobilul notificat situat în Craiova str. D. nr. x (fost nr.

y), compus din construcție cu o suprafață construită desfășurată de 44 mp și

teren în suprafață totală de 320 mp, imposibil de restituit în natură, să se

propună acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.

247/2005.

Prin notificarea formulată, reclamantul a

solicitat să se emită o dispoziție privind restituirea în natură a imobilului

teren situat în Craiova str. D. nr. y, respectiv a terenului de 210 mp pe care

se afla construită o casă din cărămidă, hol, bucătărie, WC și pivniță, precum

și a terenului în suprafață de 320 mp, situat în str. D. nr. x (fost nr. y),

precizându-se că terenul în suprafață de 210 mp din str. D. nr. y a fost

dobândit de reclamant de la numita S.E., care îl moștenise de la tatăl său,

B.R., conform Certificatului de moștenitor din 12 ianuarie 1978, iar terenul în

suprafață de 320 mp, situat în str. D. nr. x (fost nr. y), a intrat în

proprietatea tatălui reclamantului, conform contractului de vânzare-cumpărare din

19 septembrie 1931.

Prin aceeași notificare, reclamantul a

menționat că „în temeiul art. 1 raportat la art. 20 din Legea nr. 10/2001,

solicită restituirea în natură a imobilelor cu vecinătățile descrise în actele

autentice de dobândire a terenurilor, considerând ca fiind îndeplinite

cerințele legale cu privire la restituirea terenului în această

modalitate".

Anterior emiterii dispoziției contestate,

respectiv în anul 2002, Primarul Municipiului Craiova a emis Dispoziția nr.

7423 din 11 octombrie 2002, prin care a respins cererea formulată de reclamant

privind restituirea în natură a terenului în suprafață de 530 mp (210 mp + 320

mp), situat în Craiova str. D. nr. y-x, și a înaintat notificarea către

Prefectura Județului Dolj cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii

prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești, menționându-se că terenul în

suprafață totală de 530 mp este afectat de lucrări de investiții, bloc de

locuințe colective, carosabil, trotuar, zonă verde.

Se constată, astfel, că pârâtul Primarul

Municipiului Craiova a recunoscut încă din anul 2002 calitatea reclamantului de

persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.

10/2001, nefiind justificată mențiunea din dispoziția emisă la 13 iunie 2007,

aceea de înlăturare a efectelor Dispoziției inițiale nr. 7423/2002 în privința

recunoașterii calității reclamantului de persoană îndreptățită și pentru

suprafața de 210 mp.

În privința măsurilor reparatorii pentru

construcția demolată, situată la nr. y (fost nr. z), tribunalul a reținut

întemeiat că reclamantul nu le-a solicitat nici prin notificare, nici prin

acțiune, fiind nefondate aceste critici din apel.

Atât în notificarea formulată, cât și în

acțiune, reclamantul a solicitat restituirea terenului în suprafață de 210 mp,

situat în Craiova str. D. nr. y și a terenului în suprafață de 320 mp, situat

în str. D. nr. x, în baza actelor de proprietate, respectiv cei 210 mp în baza

înscrisului intitulat „Chitanță" din 1 mai 1979, încheiat cu vânzătoarea

S.E., iar a terenului în suprafață de 320 mp, în baza Contractului de

vânzare-cumpărare din 19 septembrie 1931.

Actul nou depus în apel, respectiv actul de

vânzare-cumpărare încheiat la 15 septembrie 1931, evidențiază încheierea unei

convenții de vânzare-cumpărare la o altă dată decât cea menționată de reclamant

în acțiune și în notificare, respectiv 19 septembrie 1931, actul fiind încheiat

între vânzătorul D.A. și cumpărătorul I.N.B., având ca obiect o suprafață de

440 mp individualizată și prin raportul de expertiză întocmit în apel de expert

N.C.

La solicitarea apelantului, instanța de apel

a încuviințat efectuarea unei noi expertize numai pentru individualizarea

terenului în litigiu compus din cele două suprafețe solicitate prin notificare

și prin acțiune, respectiv 210 mp și 310 mp, în raport de actele de proprietate

invocate de părți, stabilind ca obiectiv pentru expert și verificarea

amplasamentului terenului, raportat și la înscrisul nou depus în apel.

Din conținutul raportului de expertiză

rezultă că suprafața terenului situat în str. D. fost nr. x, în raport de

dimensiunile menționate în actul de vânzare-cumpărare depus în apel, are o

suprafață de 440 mp, în timp ce terenul solicitat de reclamant prin notificare

și prin acțiune are o întindere de 320 mp, rezultând cu certitudine că terenul

menționat în actul nou depus în apel reprezintă o altă suprafață de teren decât

cea în privința căreia a fost urmată procedura Legii nr. 10/2001 și a fost

emisă dispoziția contestată în prezenta cauză.

Tribunalul a reținut întemeiat, în raport de

constatările expertului din dosarul de fond, că această suprafață de teren de

320 mp nu poate fi restituită în natură, în condițiile în care este ocupată de

spațiul verde cuprins între blocuri și trotuar, fiind afectată de conducta de

canalizare subterană ce traversează ambele suprafețe de teren solicitate,

conform anexei la raportul de expertiză, reclamantului fiindu-i recunoscut

dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent prin dispoziția contestată.

În privința suprafeței de 210 mp, situată în

str. D. nr. y, atât expertiza efectuată în dosarul de fond, cât și expertiza

efectuată în apel, evidențiază că terenul este afectat de str. D., trotuarul

aferent acesteia, alee de acces la blocurile de locuințe și trotuarele

aferente, spațiul verde al blocului, terenul fiind traversat de o conductă la

suprafață de gaz metan, de la Sud la Nord pe limita estică, expertiza din apel

condiționând restituirea celor 59 mp de procesul de deviere a conductei de gaz

metan.

În raport de probatoriul administrat,

constatându-se că nu s-a făcut dovada existenței vreunei suprafețe de teren

liber, ce poate fi restituit în natură, din suprafața totală de 530 mp (210 +

320) solicitată prin notificarea formulată și prin contestația reclamantului,

în apel neputându-se formula cereri noi în privința unei alte suprafețe de

teren cu un alt amplasament, în baza altui act de proprietate decât cel invocat

în fața instanței de fond și prin notificare, se constată că tribunalul a

aplicat corect dispozițiile art. 10 și art. 26 din Legea nr. 10/2001,

republicată. Față de aceste dispoziții, este legală și temeinică soluția de

menținere a dispoziției contestate, în privința acordării măsurilor reparatorii

în echivalent pentru terenul în suprafață de 320 mp și pentru construcția cu o suprafață

construită desfășurată de 44 mp, menționată în art. 2 din Dispoziția nr. 13516

din 13 iunie 2007, emisă de Primarul Municipiului Craiova și de constatare a

dreptului reclamantului la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în

suprafață de 238 mp, situat în Craiova str. D. nr. y.

Decizia curții de apel a fost atacată cu

recurs, în termen legal, de către reclamant, care a invocat motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv, recurentul a formulat

următoarele critici:

suprafețelor libere de teren, de 288 mp și 59 mp, astfel cum au fost

individualizate prin raportul de expertiză efectuat în faza apelului, au fost

încălcate dispozițiile art. 7 din Legea nr. 10/2001, care prevăd că imobilele

preluate în mod abuziv de către stat se restituie în natură persoanelor

îndreptățite ori de câte ori acest lucru este posibil și doar în cazul în care

retrocedarea este imposibilă se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.

În mod nelegal, instanța motivează că în apel

nu pot fi formulate cereri noi, în privința unei alte suprafețe de teren cu un

alt amplasament și în baza altui act de proprietate decât cel invocat la fond

și prin notificare. În acest sens, instanța face referire la înscrisul depus în

apel, respectiv Contractul de vânzare-cumpărare din 15 septembrie 1931, prin

care tatăl său, I.N.B., a cumpărat de la D.A. suprafața de 440 mp, reținând

eronat că acest înscris ar fi distinct de cel menționat în notificarea de restituire,

respectiv Contractul de vânzare-cumpărare din 19 septembrie 1931. Este evident

că este vorba de același act, care face dovada fostei proprietăți, pe care

tatăl său a cumpărat-o în anul 1931 și că a fost doar o greșeală de redactare

atunci când a fost formulată notificarea.

De asemenea, nu se poate vorbi de cereri noi

formulate în apel cu privire la o altă suprafață de teren cu un alt

amplasament, ci este vorba de același teren cumpărat de tatăl său în anul 1931,

solicitat atât prin notificare, cât și prin acțiunea introductivă. Faptul că

prin notificare și acțiune s-a solicitat suprafața de 320 mp, și nu 440 mp,

pentru proprietatea situată în str. D. nr. x (fost nr. y), se justifică prin

aceea că la data respectivă, partea nu cunoștea întinderea exactă a acestui

teren și nici amplasamentul, elemente cunoscute abia ulterior, când a intrat în

posesia actului eliberat de Arhivele Statului (Contractul din 19 septembrie

1931) și în urma efectuării raportului de expertiză. Aceeași situație a fost și

în cazul proprietății de la nr. y (fost nr. z), unde din probatorii a rezultat

că fosta proprietate a fost de 288 mp.

Însă, nicidecum nu este vorba despre o cerere

nouă în faza de apel, având în vedere faptul că, încă de la fond, a fost depusă

o precizare la acțiune, la data de 22 iunie 2009, prin care s-a solicitat

restituirea în natură sau prin echivalent a suprafețelor de teren rezultate din

măsurătorile efectuate de expertul desemnat în cauză. Mai mult, chiar și prin

concluziile scrise depuse la dosar (la 16 noiembrie 2009 și 24 martie 2010),

s-a solicitat același lucru, respectiv restituirea în natură sau prin

echivalent a suprafețelor de teren, astfel cum au fost individualizate prin

raportul de expertiză.

În mod nelegal, instanța de apel a înlăturat

raportul de expertiză efectuat în apel, care a individualizat prin dimensiuni,

amplasament și vecinătăți fostele proprietăți de pe str. D. nr. y (fost nr. z)

și nr. x (fost nr. y), proprietăți solicitate prin notificare și acțiunea ce

face obiectul prezentei cauze.

Această individualizare a proprietății s-a

făcut în raport de actul eliberat la o dată ulterioară de Arhivele Statului

(respectiv contractul prin care tatăl său a cumpărat proprietatea de la nr. x,

fost nr. y, în anul 1931). Or, din constatările și concluziile expertului N.C.

a rezultat un alt amplasament al imobilelor revendicate, fapt ce atrage un alt

regim în ceea ce privește gradul de afectare de construcții și detalii de

sistematizare și, implicit, alte posibilități de retrocedare în natură a terenului

liber.

Față de aceste împrejurări, este nelegală

soluția instanței de apel privind respingerea solicitării de restituire în

natură a celor două terenuri învecinate (de la nr. y și x), în suprafață de 288

mp și 59 mp, suprafețe ce sunt libere și neafectate de detalii de

sistematizare, conform concluziilor raportului de expertiză întocmit în faza de

apel.

Mai mult, aceste suprafețe de teren nici

măcar nu au aspectul unor zone verzi (așa cum se invocă prin hotărâre), ci este

vorba de un teren viran, neîngrijit, unde se aruncă gunoaie și moloz (așa cum

rezultă și din planșele foto depuse la dosar, cât și din raportul de

expertiză).

Instanța de apel este și inconsecventă în

interpretarea materialului probator, înlăturând în totalitate concluziile

raportului de expertiză întocmit în faza de apel pentru proprietatea de la nr.

x (fost nr. y), în timp ce pentru proprietatea de la nr. y (fost nr. z) face

trimitere la acesta, recunoscându-i astfel valoarea probantă.

Faptul că suprafața de 59 mp este traversată

prin pământ, pe limita estică, de o conductă de gaz, nu impietează cu nimic

retrocedarea sa în natură, având în vedere că această conductă nu afectează

decât o mică parte din acest teren, cât și faptul că acest teren poate fi

folosit și în alt mod decât pentru edificarea unor construcții (care nu se pot

face în lipsa unui certificat de urbanism și a unei autorizații de construire).

se pot restitui în natură, fiind ocupate de stradă, trotuar și alee de acces,

și anume suprafețele de 152 mp și 229 mp, trebuie acordate măsuri reparatorii

prin echivalent, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.

Așa cum a rezultat din măsurătorile efectuate

de expertul N.C., imobilul de la nr. y (fost nr. z) a avut o suprafață totală

de 288 mp, iar cel de la nr. x (fost nr. y) a avut o suprafață de 440 mp, însă

doar o parte este liber și se poate retroceda în natură, restul putându-se

restitui doar prin echivalent.

acordat măsuri reparatorii pentru casa ce a fost situată la nr. y (fost nr. z),

motivând că acest imobil nu a fost solicitat prin notificare și nici prin

acțiune.

S-a ignorat astfel precizarea de acțiune din

22 iunie 2009, prin care s-au solicitat despăgubiri pentru suprafața de 210 mp

și o casă, cumpărate de la S.E. în anul 1979. Mai mult, această solicitare a

fost reiterată prin concluziile orale și scrise depuse la dosar, încă de la

fond. Chiar și prin notificarea din 18 octombrie 2001 a fost solicitată

construcția, aceasta fiind intenția părții și în acest sens trebuie

interpretată exprimarea făcută în cuprinsul notificării, atunci când a fost

descrisă construcția de la nr. y (fost nr. z), ca fiind o casă din cărămidă, cu

hol, bucătărie, WC și pivniță.

De fapt, prin notificare s-au solicitat cele

două terenuri de la nr. y (fost nr. z) și nr. x (fost nr. y), cât și cele două

case care se aflau pe acestea, respectiv casa de la fostul nr. z (cumpărată de

la S.E.), făcută din cărămidă, cu hol, bucătărie, WC, pivniță și casa de la fostul

nr. y (moștenită de la tată), în suprafață de 44 mp.

Prin dispoziția primarului au fost acordate

măsuri reparatorii doar pentru casa de la fostul nr. y, în suprafață de 44 mp,

conform procesului-verbal de preluare din 1967. Or, chiar dacă prin acțiunea

introductivă nu s-au solicitat măsuri reparatorii pentru casa de la fostul nr.

y, acest lucru s-a făcut prin precizarea ulterioară de la fila 106 din dosarul

de fond, astfel că trebuiau acordate despăgubiri și pentru această construcție.

În concluzie, recurentul a solicitat

admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, respectiv admiterea

contestației precizate și anularea în parte a Dispoziției nr. 3516 din 13 iunie

2007 emisă de Primarul Municipiului Craiova (urmând a fi menținută doar în ceea

ce privește acordarea de măsuri reparatorii pentru construcția de 44 mp din

str. D. nr. x), în sensul restituirii în natură a suprafețelor de 288 mp și de

59 mp (așa cum au fost individualizate prin raportul de expertiză întocmit de

expert N.C.) și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru

suprafețele de 152 mp și de 229 mp (ce sunt ocupate de stradă, trotuar și alee

de acces ) și pentru casa din cărămidă cu bucătărie, hol, WC și pivniță, din

str. D. nr. y.

Recursul este fondat, în sensul celor ce

succed.

1 - 2. În esență, recurentul a susținut că,

în mod greșit, curtea de apel nu i-a restituit în natură suprafețele de teren

de 288 mp și 59 mp, care nu sunt afectate de amenajări de utilitate publică și

care, conform expertizei efectuate în apel, fac parte din compunerea celor două

imobile notificate, situate în Craiova, str. D. nr. x (fost nr. y) și nr. y

(fost nr. z), primul dobândit prin moștenire de la tatăl său, ce l-a cumpărat

cu act autentic în anul 1931, iar celălalt dobândit de el direct, prin

cumpărare de la numita S.E., în anul 1979.

De asemenea, recurentul a susținut că, tot în

mod greșit, curtea de apel nu a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent pentru diferențele de teren ce nu pot fi restituite în natură din

suprafața reală a ambelor proprietăți preluate abuziv de stat, stabilită prin

expertiza efectuată în apel în raport de actele de proprietate.

În consecință, curtea ar fi pronunțat o

hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 10/2001, conform

cărora restituirea se face în natură și numai în cazul în care această măsură

nu este posibilă, prin echivalent.

Pentru a se verifica, însă, în ce măsură

curtea de apel a aplicat sau nu, în mod corect, dispozițiile art. 7 din Legea

nr. 10/2001, în fundamentarea soluției pronunțate, ar fi trebuit ca instanța să

procedeze la o completă stabilire a situației de fapt în legătură cu întinderea

reală a suprafețelor de teren ce compun cele două proprietăți preluate abuziv

de stat și cu destinația concretă a acestora, sens în care nu s-a procedat.

Astfel, în notificarea adresată Primăriei

Craiova în anul 2001 se regăsește solicitarea reclamantului de restituire în

natură a imobilelor terenuri situate în Craiova, str. D. nr. y și nr. x, fiind

făcută mențiunea că terenul de la nr. y are o suprafață de 210 mp, iar cel de

la nr. x (fost nr. y) o suprafață de 320 mp; în aceeași notificare, reclamantul

descrie modul de dobândire a fiecăruia dintre cele două imobile, după care

conchide că solicită restituirea în natură a imobilelor „cu vecinătățile

descrise în actele autentice de dobândire a terenurilor", ceea ce denotă

intenția neîndoielnică a părții de a primi măsuri reparatorii pentru

suprafețele de teren care corespund celor din actele de proprietate.

În mod corespunzător, pretențiile din

contestația dedusă judecății vizează suprafețele de teren astfel înțelese,

pentru că deși în cererea introductivă de instanță reclamantul se referă la

„terenul în suprafață de 210 mp situat în Craiova, str. D. nr. y",

respectiv la terenul „situat în Craiova, str. D. nr. x, în suprafață de 320

mp", prin precizarea de acțiune formulată în fața instanței de fond, la

data de 22 iunie 2009, a solicitat restituirea în natură a celor două terenuri

„așa cum a stabilit expertiza", iar pentru diferențele ce nu pot fi

restituite în natură, despăgubiri. Formularea din cererea precizatoare exprimă,

în mod neîndoielnic, intenția reclamantului de a obține măsuri reparatorii

pentru terenuri, astfel cum acestea au fost determinate ca întindere prin

expertiză, în funcție de actele de proprietate, iar în acest sens trebuia

calificată pretenția părții din această cerere, raportat la dispozițiile art.

84 C. proc. civ.

Prin urmare, plecând de la premisa greșită că

pretențiile reclamantului referitoare la terenuri nu vizează întinderea reală a

acestora, determinată pe bază de măsurători în funcție de actele de

proprietate, curtea de apel a lăsat necercetat un aspect de fapt esențial al

cauzei, ce interesa în stabilirea corectă a întinderii dreptului la reparație.

Criticile reclamantului sunt, așadar,

fondate, instanța stabilind eronat limitele învestirii în ce privește

pretențiile referitoare la teren, prin ignorarea cererii precizatoare formulată

la fond de către reclamant și nedecelarea intenției reale a părții la formularea

notificării.

În ce privește terenul din str. D. nr. x,

fost nr. y, reclamantul a invocat ca fiind cel dobândit de defunctul său tată

în anul 1931, prin act autentic, iar în acest sens a prezentat în apel actul de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. a din 15 septembrie 1931 și transcris

sub nr. b din 15 septembrie 1931.

Curtea de apel a înlăturat acest act din

probațiune pe motiv că, nefiind încheiat la data menționată de reclamant în

notificare și acțiune - 19 septembrie 1931, ar viza un alt imobil decât cel în

litigiu, fără însă a face o analiză coroborată a probelor relevante pe acest

aspect.

Astfel, în cuprinsul actului de

vânzare-cumpărare în discuție, încheiat la data de 15 septembrie 1931, este

menționat numitul I.N.B., în calitate de cumpărător al unei suprafețe de teren

situată în Craiova și identificată, sub aspectul întinderii, doar prin laturi

și vecinătăți.

În certificatul de moștenitor de pe urma

defunctului B.I., tatăl reclamantului, act depus în copie la dosar fond, este

menționat în compunerea masei succesorale imobilul situat în Craiova, str. D.

nr. x, fost nr. y, cu precizarea că respectivul imobil a fost dobândit de

defunct în baza actului de vânzare autentificat sub nr. a din 15 septembrie

1931 și transcris sub nr. b la aceeași dată.

Prin expertiza efectuată în apel de expertul

N.C., s-a procedat la stabilirea amplasamentului și întinderii suprafeței de

teren ce a făcut obiectul vânzării prin actul sus-menționat, în funcție de

elementele de identificare a bunului cuprinse în act.

Cum instanța de apel nu a făcut referire la

aceste probe, care erau relevante în a stabili dacă titlul prezentat de

reclamant în apel vizează proprietatea defunctului său tată, pentru care el a

formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001, în realitate nu a stabilit

situația de fapt referitoare la terenul din str. D. nr. x, fost nr. y, și nici

nu a procedat, astfel, la o reală verificare a fondului cauzei cu privire la

acest teren.

În ce privește terenul din str. D. nr. y,

fost nr. z, dobândit de reclamant prin cumpărare de la numita S.E., care îl

dobândise, la rândul său, prin moștenire de la defunctul său tată B.R., și

acesta a fost identificat, ca amplasament și întindere, prin noua expertiză

efectuată în apel, sens în care expertul s-a raportat la actul originar de

proprietate al defunctului B.R., respectiv Contractul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr. c din 11 ianuarie 1927, ce se regăsește la filele 9 - 10

dosar fond rejudecare.

Instanța de apel nu a făcut însă nicio

referire la această probă atunci când a stabilit întinderea dreptului la

reparație pentru terenul din str. D. nr. y, fost nr. z și, fără a prezenta

argumentele pentru care noua expertiză din apel nu poate fi valorificată în

cauză, și-a întemeiat soluția pe concluziile primei expertize efectuate în faza

fondului, care nu a avut la bază actul originar de proprietate privind imobilul

în discuție.

În consecință, situația de fapt nu a fost

stabilită nici cu privire la terenul din str. D. nr. y, fost nr. z, astfel că

nici pe acest aspect nu s-a procedat la o reală verificare a fondului cauzei.

Ca atare, în absența unei complete stabiliri

a situației de fapt, instanța de control judiciar nu poate verifica aplicarea

dispozițiilor legale în materie și forma de reparație la care este îndreptățit reclamantul,

ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru o

completă stabilire a situației de fapt în legătură cu întinderea suprafețelor

de teren pentru care reclamantul este îndreptățit la beneficiul Legii nr.

10/2001 și a afectațiunii concrete a respectivelor suprafețe, de care depinde

forma de reparație.

reclamantului de la beneficiul Legii nr. 10/2001 pentru casa din str. D. nr. y,

fost nr. z, sunt și ele fondate.

Curtea de apel a considerat că reclamantul nu

este îndreptățit la măsuri reparatorii pentru construcția demolată ce a existat

pe terenul din str. D. nr. y, fost nr. z, pentru că nu ar fi solicitat măsuri

reparatorii pentru această construcție nici prin notificare și nici prin

contestația ce face obiectul prezentului litigiu.

Contrar celor reținute de instanța de apel,

prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, reclamantul a urmărit

obținerea de măsuri reparatorii și pentru construcție, nu doar pentru terenul

din str. D. nr. y, fost nr. z. Chiar dacă formularea din notificare este

improprie, menționându-se expres că se solicită restituirea în natură a

„imobilului teren situat în Craiova, str. D. nr. y", cât timp această

solicitare este urmată de descrierea componenței acestui imobil ca fiind „teren

în suprafață de 210 mp pe care se afla construită o casă din cărămidă, hol,

bucătărie, WC și pivniță" și de precizarea referitoare la preluarea lui

abuzivă, prin expropriere, este neîndoielnică intenția reală a părții de a

obține măsuri reparatorii pentru întregul imobil preluat abuziv - teren și

construcție.

De altfel, în același mod este formulată

notificarea și cu privire la imobilul din str. D. nr. x, fost nr. y (solicitare

expresă de restituire în natură a terenului, urmată de mențiunea că pe acest

teren s-a aflat o construcție), or pentru acest imobil s-a recunoscut

reclamantului calitatea de persoană îndreptățită la restituire atât în privința

terenului, cât și a construcției, ceea ce echivalează cu o recunoaștere implicită

a formulării notificării pentru întregul imobil preluat abuziv - teren și

construcție; în aceste condiții, cu atât mai mult nu s-ar putea susține că

pentru imobilul din str. D. nr. y, fost nr. z, solicitarea din aceeași

notificare, formulată de reclamant în aceeași termeni ca și pentru imobilul de

la nr. x, fost nr. y, ar viza numai terenul, nu și construcția.

În ce privește limitele învestirii instanței,

acestea includ și pretenția de acordare de despăgubiri pentru casa demolată,

cumpărată de reclamant de la numita S.E., în anul 1979, sens în care este

solicitarea expresă din precizarea de acțiune depusă de reclamant în fața

primei instanțe de fond, la data de 22 iunie 2009, pe care instanța de apel a

ignorat-o.

În concluzie, în baza art. 312 alin. (1) -

(3) și art. 312 alin. (5) și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite

recursul declarat de reclamant, va casa decizia atacată și va trimite cauza,

spre rejudecare, la aceeași curte de apel, pentru o completă stabilire a

situației de fapt în legătură cu întinderea suprafețelor de teren pentru care

reclamantul este îndreptățit la restituire și cu afectațiunea lor concretă,

prin raportare la probele administrate, inclusiv, dacă este cazul, prin

suplimentarea probatoriului; în funcție de rezultatul acestor verificări de

fapt, urmează ca instanța de trimitere să hotărască asupra întinderii dreptului

la reparație pentru cele două terenuri pentru care reclamantul a urmat

procedura Legii nr. 10/2001 și a formei concrete de reparație (în natură sau

prin echivalent) ce i se cuvine acestuia pentru fiecare teren în parte.

Totodată, instanța de trimitere urmează a se

pronunța și asupra cererii de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent cu

privire la construcția demolată din str. D. nr. y, fost nr. z, cu care

reclamantul a învestit în mod legal instanța și pentru care a urmat procedura

Legii nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul B.I.

împotriva Deciziei civile nr. 78 din 7 februarie 2011 a Curții de Apel Craiova,

secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre

rejudecare Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai

2012.

Procesat

de GGC - AZ