ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2105/2012

Deliberând,

în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reținut

următoarele:

Prin decizia

nr. 445 din 07 decembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de pârâții

Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova împotriva

sentinței civile nr. 184 din 29 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj. A

schimbat în parte sentința în sensul că a înlăturat dispoziția prin care s-a

stabilit cuantumul despăgubirilor și a obligat pârâții să propună acordarea

despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

reclamanților, pentru suprafața de 747,7 m.p. teren situat în Craiova, strada M.V.,

județ Dolj. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

Pentru a

decide astfel, instanța de apel a arătat că imobilul în litigiu a fost

naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, iar tribunalul a aplicat corect

prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în privința stabilirii

calității reclamanților de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor

reparatorii.

Prima instanță

a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 23 și art. 24 din Legea nr.

10/2001. Pe de altă parte, dovezile administrate în cauză confirmă faptul că nu

au fost achitate despăgubiri pentru imobil.

Instanța și-a

depășit competența atunci când a stabilit cuantumul despăgubirilor, față de

Decizia nr. 52/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prerogativele individualizării cuantumului despăgubirilor aparțin comisiilor

înființate potrivit Legii nr. 247/2005.

2.1. Motive

Pârâții

Municipiul Craiova, Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului

Craiova au declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7,

8 și 9 C. proc. civ., prin care au formulat următoarele critici:

Intervenienții

sunt cumpărători de drepturi litigioase de la reclamanți, astfel încât în mod

greșit le-au fost acordate lor măsurile reparatorii. Au fost încălcate, astfel,

prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001 care stabilește categoriile de

persoane care pot beneficia de măsuri reparatorii, respectiv foștii

proprietari. Singura excepție a fost îngăduită de legiuitor prin art. 4 din

Legea nr. 10/2001, în privința moștenitorilor foștilor proprietari.

Reclamanții

nu au făcut dovada că la data preluării imobilului autorii lor erau proprietari

ai terenului în litigiu.

Instanța

trebuia să analizeze în considerentele deciziei, pe de o parte, regimul juridic

actual al imobilului construcție ce face obiectul litigiului, iar, pe de altă

parte, condițiile restituirii sale. Față de specializarea expertului, acesta

și-a depășit atribuțiile atunci când a dat o interpretare juridică actelor

analizate. Or, expertul este obligat să răspundă la obiecțiuni, urmând ca

instanța, coroborat și cu alte probe, să dispună soluția ce se cuvine.

Pârâții nu

pot să facă propunere de acordare a despăgubirilor pentru că din raportul de

expertiză rezultă că terenul este proprietate particulară.

Instanța a

interpretat greșit actul normativ atunci când a apreciat că terenul a fost

preluat abuziv de către stat de la autorii reclamanților prin Decretul nr.

92/1950 fără să existe o minimă dovadă în acest sens. Reclamanții nu au făcut

dovada preluării abuzive în sensul prevederilor art. 23 și 24 din Legea nr.

10/2001. Nu a fost contestat titlul de proprietate al autorilor reclamanților,

ci dovada preluării abuzive.

2.2. Analiza

recursului

Recursul nu

este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Apelanții nu

au dedus analizei în apel problema nesocotirii dispozițiilor art. 3 și 4 din

Legea nr. 10/2001, întemeiată pe faptul acordării măsurilor reparatorii

intervenienților, însă, întrucât privește calitatea procesuală a acestor părți

va fi examinată de instanța de recurs.

Cererea de

chemare în judecată a fost formulată, în respectarea cerințelor art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 10/2001, de către moștenitorii legali ai foștilor proprietari

- persoane fizice îndreptățite la restituire. Așadar, calitate procesuală

activă au avut, la debutul procesului, persoanele anume prevăzute de lege.

Transmiterea calității procesuale a acestora a avut loc în temeiul contractului

de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, încheiat pe parcursul judecății în

primă instanță, la 16 decembrie 2009.

Întrucât niciun

text din Legea nr. 10/2001 nu interzice o asemenea operație juridică, instanțele

de fond au apreciat corect faptul că G.D.C. și G.G. sunt persoane îndreptățite la

măsuri reparatorii în sistemul legii speciale.

Nu este întemeiată

nici critica privitoare la faptul că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a terenului

de la autorii reclamanților.

În procesul-verbal

încheiat la 9 mai 1941 de către Administrația Financiară este descris imobilul situat

în Craiova, strada M.V., compus din construcții și teren. În referatul Comisiei

de aplicare a Legii nr. 112/1995 se arată că imobilul situat în Craiova, pe strada

Z.S. este același cu cel situat anterior pe strada M.V. Cum în adresa din 20 ianuarie

1999 emisă de Consiliul județean Dolj se arată că „în anexa Decretului nr. 92/1950

figurează la poziția XX, numitul N.R. cu 4 apartamente naționalizate în Craiova,

strada Z.S.", iar în raportul de expertiză se concluzionează faptul că imobilul

în litigiu este identic cu cel din actele de proprietate depuse la dosar, instanțele

de fond au stabilit în mod corect, în aplicarea art. 24 din Legea nr. 10/2001, faptul

că și terenul a fost preluat în mod abuziv. De vreme ce s-au administrat dovezile

menționate și s-a dovedit faptul vecin și conex pe care se întemeiază prezumția

stabilită prin art. 24 din Legea nr. 10/2001, sarcina probei unei eventuale înstrăinări

a imobilului, anterior producerii efectelor Decretului nr. 92/1950, revenea pârâților.

Criticile privitoare

la raportul de expertiză vizează, în realitate, aspecte de netemeinicie a hotărârii,

nesusceptibile de analiză în recurs, față de limitarea impusă prin art. 304 C. proc.

civ.

În fine, nu este

întemeiată nici critica ce vizează faptul că pârâții ar fi împiedicați să emită

decizie prin care să facă propunere de acordare a despăgubirilor, potrivit Titlului

VII din Legea nr. 247/2005, motivat de faptul că terenul în litigiu este în proprietatea

privată a unor persoane fizice. Instanța de apel a impus acordarea de măsuri reparatorii

sub forma despăgubirilor acordate potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 tocmai

în considerarea faptului că diferența de teren preluată de la autorii reclamanților

nu poate fi restituită în natură pentru că este deținută de alte persoane, nemaifiind

în posesia pârâților.

Având în vedere

cele mai sus arătate, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9

C. proc. civ., instanța de apel făcând interpretarea și aplicarea corectă a legii

materiale incidente în cauză.

În temeiul

art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința

rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâții

Municipiul Craiova, Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova

împotriva deciziei nr. 445 din 07 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 martie 2012.