ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2105/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de fată, a reținut următoarele: 1. Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 445 din 07 decembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de pârâții Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova împotriva sentinței civile nr. 184 din 29 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Dolj. A schimbat în parte sentința în sensul că a înlăturat dispoziția prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor și a obligat pârâții să propună acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, reclamanților, pentru suprafața de 747,7 m.p.

teren situat în Craiova, strada M.V., județ Dolj. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. Pentru a decide astfel, instanța de apel a arătat că imobilul în litigiu a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950, iar tribunalul a aplicat corect prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 în privința stabilirii calității reclamanților de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii. Prima instanță a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001. Pe de altă parte, dovezile administrate în cauză confirmă faptul că nu au fost achitate despăgubiri pentru imobil. Instanța și-a depășit competența atunci când a stabilit cuantumul despăgubirilor, față de Decizia nr. 52/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prerogativele individualizării cuantumului despăgubirilor aparțin comisiilor înființate potrivit Legii nr. 247/2005. 2. Recursul 2.1. Motive Pârâții Municipiul Craiova, Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova au declarat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., prin care au formulat următoarele critici: Intervenienții sunt cumpărători de drepturi litigioase de la reclamanți, astfel încât în mod greșit le-au fost acordate lor măsurile reparatorii. Au fost încălcate, astfel, prevederile art. 3 din Legea nr. 10/2001 care stabilește categoriile de persoane care pot beneficia de măsuri reparatorii, respectiv foștii proprietari. Singura excepție a fost îngăduită de legiuitor prin art. 4 din Legea nr. 10/2001, în privința moștenitorilor foștilor proprietari.

Reclamanții nu au făcut dovada că la data preluării imobilului autorii lor erau proprietari ai terenului în litigiu. Instanța trebuia să analizeze în considerentele deciziei, pe de o parte, regimul juridic actual al imobilului construcție ce face obiectul litigiului, iar, pe de altă parte, condițiile restituirii sale. Față de specializarea expertului, acesta și-a depășit atribuțiile atunci când a dat o interpretare juridică actelor analizate. Or, expertul este obligat să răspundă la obiecțiuni, urmând ca instanța, coroborat și cu alte probe, să dispună soluția ce se cuvine. Pârâții nu pot să facă propunere de acordare a despăgubirilor pentru că din raportul de expertiză rezultă că terenul este proprietate particulară.

Instanța a interpretat greșit actul normativ atunci când a apreciat că terenul a fost preluat abuziv de către stat de la autorii reclamanților prin Decretul nr. 92/1950 fără să existe o minimă dovadă în acest sens. Reclamanții nu au făcut dovada preluării abuzive în sensul prevederilor art. 23 și 24 din Legea nr. 10/2001. Nu a fost contestat titlul de proprietate al autorilor reclamanților, ci dovada preluării abuzive. 2.2. Analiza recursului Recursul nu este întemeiat și va fi respins pentru următoarele considerente: Apelanții nu au dedus analizei în apel problema nesocotirii dispozițiilor art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, întemeiată pe faptul acordării măsurilor reparatorii intervenienților, însă, întrucât privește calitatea procesuală a acestor părți va fi examinată de instanța de recurs.

Cererea de chemare în judecată a fost formulată, în respectarea cerințelor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, de către moștenitorii legali ai foștilor proprietari - persoane fizice îndreptățite la restituire. Așadar, calitate procesuală activă au avut, la debutul procesului, persoanele anume prevăzute de lege. Transmiterea calității procesuale a acestora a avut loc în temeiul contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, încheiat pe parcursul judecății în primă instanță, la 16 decembrie 2009. Întrucât niciun text din Legea nr. 10/2001 nu interzice o asemenea operație juridică, instanțele de fond au apreciat corect faptul că G.D.C. și G.G. sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sistemul legii speciale.

Nu este întemeiată nici critica privitoare la faptul că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a terenului de la autorii reclamanților. În procesul-verbal încheiat la 9 mai 1941 de către Administrația Financiară este descris imobilul situat în Craiova, strada M.V., compus din construcții și teren. În referatul Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 se arată că imobilul situat în Craiova, pe strada Z.S. este același cu cel situat anterior pe strada M.V. Cum în adresa din 20 ianuarie 1999 emisă de Consiliul județean Dolj se arată că „în anexa Decretului nr. 92/1950 figurează la poziția XX, numitul N.R. cu 4 apartamente naționalizate în Craiova, strada Z.S.", iar în raportul de expertiză se concluzionează faptul că imobilul în litigiu este identic cu cel din actele de proprietate depuse la dosar, instanțele de fond au stabilit în mod corect, în aplicarea art. 24 din Legea nr. 10/2001, faptul că și terenul a fost preluat în mod abuziv.

De vreme ce s-au administrat dovezile menționate și s-a dovedit faptul vecin și conex pe care se întemeiază prezumția stabilită prin art. 24 din Legea nr. 10/2001, sarcina probei unei eventuale înstrăinări a imobilului, anterior producerii efectelor Decretului nr. 92/1950, revenea pârâților. Criticile privitoare la raportul de expertiză vizează, în realitate, aspecte de netemeinicie a hotărârii, nesusceptibile de analiză în recurs, față de limitarea impusă prin art. 304 C. proc. civ. În fine, nu este întemeiată nici critica ce vizează faptul că pârâții ar fi împiedicați să emită decizie prin care să facă propunere de acordare a despăgubirilor, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, motivat de faptul că terenul în litigiu este în proprietatea privată a unor persoane fizice.

Instanța de apel a impus acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor acordate potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 tocmai în considerarea faptului că diferența de teren preluată de la autorii reclamanților nu poate fi restituită în natură pentru că este deținută de alte persoane, nemaifiind în posesia pârâților. Având în vedere cele mai sus arătate, criticile formulate nu întrunesc cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța de apel făcând interpretarea și aplicarea corectă a legii materiale incidente în cauză. În temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții Municipiul Craiova, Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 445 din 07 decembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2012.