ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7224/2011

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de față: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, la data de 16 iunie 2008, reclamanta L.C. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul Craiova, Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova solicitând a se i se constata calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în natură a terenului în suprafață de 450 mp, situat în Craiova, jud. Dolj, a se anula în parte Dispoziția nr. 47809 din 14 mai 2008 referitoare la măsura respingerii cererii de restituire, a se menține în rest dispoziția atacată, în partea privind acordarea despăgubirilor pentru imobilul construcție, în suprafață de 59,07 mp, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii sale, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 7 și 9 din Legea nr. 10/2001, reclamanta a arătat că, prin dispoziția contestată, Primarul Municipiului Craiova a soluționat notificarea, în sensul că a respins cererea de restituire în natură a imobilului și a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu motivarea că imobilul individualizat în notificare este imposibil de restituit în natură, construcția fiind demolată, iar terenul ocupat de alei de acces betonate, bloc de locuințe și rețele subterane. Prin Sentința civilă nr. 424 din 16 decembrie 2009, Tribunalul Dolj a admis acțiunea, a dispus anularea în parte a Dispoziției nr. 47809/2008, a menținut prevederile referitoare la acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind imobilul construcție demolat, în suprafață de 59,07 mp.

A constatat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei în condițiile Legii nr. 10/2001, cu privire la terenul în suprafață de 450 mp. A dispus restituirea în natură a terenului situat în Craiova, jud. Dolj, în suprafață de 353 mp identificat în raportul de expertiză și schița la raport. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat că reclamanta D. (L. prin căsătorie) C., a primit cu titlul de donație, anterior căsătoriei, de la D.I. și D.P., imobilul compus din teren în suprafață de 450 mp și o construcție - casă edificată din cărămidă și alcătuită din două camere, bucătărie, antreu și magazie, situat în Craiova, conform contractului de donație autentificat din 30 martie 1974 la Notariatul de Stat al Județului Dolj.

Ca efect al Decretului nr. 223/1974, imobilul a trecut în proprietatea statului, prin Decizia nr. 293 emisă la 23 decembrie 1975 de Consiliul Popular al Județului Dolj - Comitetul Executiv, iar ulterior, prin Notificarea înregistrată sub nr. 574/N/2001, reclamanta a solicitat Primăriei Municipiului Craiova restituirea în natură a imobilului teren și măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată. Conform raportului de expertiză dispus și efectuat în cauză, precum și completării la acesta, instanța de fond a apreciat că terenul în litigiu este afectat parțial de lucrări de construcții, respectiv un cămin militar, traversat de la est la vest, de o alee care face legătură între stradă și parcarea situată la est de cămin, suprafața liberă de construcții fiind de 353 mp, reprezentată de alei și spațiu verde.

A reținut tribunalul că suprafața ocupată de construcția căminului militar, inclusiv trotuarul înconjurător și terenul aferent este de 97 mp. Referitor la suprafața de 353 mp, conform completării raportului de expertiză de la fila 116 dosar fond, s-a considerat că aceasta este liberă, neocupată de construcții, fiind formată din alee - spațiu betonat și o porțiune de teren - spațiu verde, concluzionându-se că această suprafață are regimul juridic de teren liber, deoarece spațiul verde nu figurează în evidențele Municipiului Craiova, ca fiind afectat de utilități publice.

Astfel, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora "în situația imobilelor preluate abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent", instanța a admis acțiunea precizată, cu consecința anulării în parte, a Dispoziției 47809/2008, respectiv a art. 2 și menținerii restului dispozițiilor referitoare la măsura acordării de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul construcție demolat, în suprafață de 59,07 mp.

Împotriva sentinței Tribunalului Dolj au declarat apel reclamanta L.C. și pârâții Municipiul Craiova, Primăria Municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, apelanta-reclamantă a adus critici privind aplicarea greșită a prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, solicitând a i se acorda în compensare suprafața de 97 mp teren, care se învecinează pe latura de est, cu imobilul-teren situat în Craiova, jud. Dolj, față de împrejurarea că, din probele administrate a rezultat indubitabil că, pe latura de est, există teren liber. Totodată au fost evidențiate critici privind interpretarea eronată și a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 9, art. 11 din Legea nr. 10/2001, întrucât instanța de fond nu a dat prevalență principiului restituirii în natură a terenului, de esența legii reparatorii.

Pârâții au susținut că instanța de fond nu a identificat corect imobilul și vecinătățile acestuia, nu a verificat destinația actuală a terenului și nu a avut în vedere afectarea căilor de acces (existența pe terenul respectiv, a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și rețele subterane, respectiv conducte de alimentare cu apă, gaze, electricitate de mare calibru, adăposturi militare). S-au evidențiat critici referitoare la interpretarea necorespunzătoare a sintagmei "amenajări de utilitate publică", tribunalul reținând greșit că din terenul în suprafață de 450 mp, astfel cum a fost individualizat, 353 mp sunt liberi, nefiind lămurită situația existenței unor conducte de utilități publice subterane.

În faza apelului, grație caracterului devolutiv al acestei căi de atac, instanța a dispus suplimentarea probatoriilor cu înscrisuri, solicitând pe cale de adresă, Regiilor de apă, canal, termoficare a răspunde și a preciza dacă terenul este afectat de conducte de utilități publice, precum și o adresă înaintată Primăriei Craiova, cu scopul de a se stabili regimul juridic al terenului solicitat a fi atribuit în compensare. Prin Decizia nr. 223 din 1 iulie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de pârâții Municipiul Craiova, Primăria Municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova împotriva Sentinței nr. 424 din 16 decembrie 2009 a Tribunalului Dolj, pe care a schimbat-o, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta L.C.

Aceeași instanță a respins ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiași decizii. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că sunt întemeiate criticile apelanților-pârâți și, în vederea lămuririi situației juridice a terenului în suprafață de 353 mp, în sensul de a se stabili dacă acesta este sau nu subtraversat de conducte de alimentare cu apă, afectat sau nu altor utilități, a apreciat că se impune administrarea unor noi probe. Conform schiței anexă la raportul de expertiză imobiliară, instanța a reținut că terenul ce a fost restituit în natură de tribunal se află amplasat între un imobil proprietate privată și un cămin militar, având o lățime de 10,5 m pe latura de nord și aprox.

13 m pe latura de sud. Parcela respectivă este folosită ca alee de acces pentru imobilele aflate în zonă și parcarea situată la sud de căminul militar. Instanța de control judiciar a apreciat că, în raport de dimensiunile reduse ale terenului, de modul în care este folosit și de vecinătatea cu imobilele de utilitate publică, în mod eronat, tribunalul a considerat că terenul este liber, luând în considerare doar faptul că nu este ocupat de construcții, fără a avea în vedere destinația acestuia. Această concluzie este determinată și de probele administrate în apel, respectiv adresele de la filele 57, 60, 63 dosar, înscrisuri în baza cărora, instanța a observat că, în realitate, terenul în suprafață de 353 mp este subtraversat de conducte de apă din oțel zincat și conducte de canalizare, care asigură alimentarea cu apă și, respectiv, preluarea apelor menajere pentru căminul militar și centrala termică aferentă acestuia.

Paralel cu clădirea căminului militar la o distanță de 1,75 m de aceasta, pe terenul restituit în natură se află o conductă de gaze pentru alimentarea căminului, iar terenul este subtraversat și de o linie electrică subterană. A mai reținut instanța de apel că, dată fiind prezența unor conducte funcționale pe teren, în speță, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, terenul afectat de utilități publice, neputând fi restituit în natură. De asemenea a constatat că, fiind ocupat, terenul nu se mai află la dispoziția primăriei, nefiind aplicabile prevederile art. 26 din același act normativ. Pe cale de consecință, a fost respins apelul reclamantei, întrucât instanța de fond a realizat o interpretare eronată a dispozițiilor art. 1, art. 7 alin. (1), art. 9, art. 11 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva Deciziei nr. 223 pronunțată la 1 iulie 2010 de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs, reclamanta L.C., criticând-o pentru nelegalitate, conform motivului reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel a încălcat prevederile art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., nemanifestând rol activ în clarificarea situației juridice a terenului în suprafață de 353 mp, situat în Craiova, jud. Dolj. Recurenta-reclamantă menționează că instanța de apel a respins ca nefiind utile cauzei - în urma înaintării la dosar a răspunsurilor formulate de C.A.O.

SA, GDV Suez - Direcția Regională Distribuție Vest, CEZ Oltenia, R. Dolj - cererile de probatorii formulate de către aceasta, prin care recurenta-reclamantă a solicitat a se stabili dacă restituirea în natură a terenului este posibilă, respectiv dacă prin aceasta, s-ar afecta accesul sau utilizarea normală a rețelelor de utilități, precum și dacă rețelele de alimentare evidențiate în înscrisurile de la dosar, sunt funcționale. Reclamanta solicită admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea completării probatoriilor, cu o expertiză de specialitate topo-cadastru, care să stabilească dacă terenul în suprafață de 353 mp este subtraversat de rețele de utilități, dacă acestea sunt sau nu funcționale.

O altă critică formulată de recurenta-reclamantă vizează interpretarea legii, respectiv a prevederilor art. 10.3 din Norma metodologică de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, art. 7 alin. (1) și (2) și art. 9 din acest act normativ și înțelesul dat de instanța de apel, sintagmei "amenajări de utilitate publică". Recurenta-reclamantă L.C. susține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 10.3 atunci când a constatat că o "parcare" realizată fără autorizație de construire, neamenajată și o "alee" cu acces limitat, care nu figurează în evidențele Municipiului Craiova, pot constitui amenajări de utilitate publică, de natură a justifica respingerea acțiunii. În ceea ce privește parcarea edificată pe teren, probele administrate au demonstrat că aceasta nu figurează în domeniul public sau privat al Municipiului Craiova, că singura amenajare a terenului o constituie asfaltarea, parcarea improvizată fiind edificată fără autorizație de construire.

Din raportul de expertiză întocmit în cauză a rezultat că "parcarea" nu a suferit vreo amenajare, iar schițele de plan existente la dosar, evidențiază că aceasta nu servește nevoilor comunității. Referitor la aleea de acces, care traversează terenul în litigiu, expertul a concluzionat că aceasta nu face parte din domeniul public al Municipiului Craiova, accesul la parcare fiind limitat prin montarea unor bariere. Recurenta-reclamantă susține că toate construcțiile din zonă au ieșirea la alte străzi, Aleea P. și str. P., astfel încât suprafața de teren nu este strict necesară exploatării imobilelor învecinate, terenul fiind liber, sau cel mult afectat de construcții ușoare, demontabile, așa încât poate fi restituit în natură.

O ultimă critică a reclamantei L.C., încadrată tot în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., are în vedere că "hotărârea instanței de apel este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a art. 7 alin. (1) și (2), art. 9 precum și art. 26 din Legea nr. 10/2001". Astfel, susține recurenta-reclamantă că, prin dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 9, art. 11 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, s-a consacrat principiul restituirii în natură a imobilelor care intră sub incidența acestei legi, art. 1 alin. (2) din acest act normativ stabilind că, numai în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, din formularea art. 26 rezultând, în subsidiar, propunerea de acordare de despăgubiri, numai în situația în care, măsura compensării nu este posibilă, dat fiind principiul prevalenței restituirii în natură a imobilului, ignorat de instanța de apel.

În subsidiar, recurenta-reclamantă evidențiază concluziile sale, de admitere a recursului, de modificare a deciziei instanței de apel, în sensul respingerii apelului pârâților, admiterii apelului declarat de reclamantă, schimbării în parte a sentinței Tribunalului Dolj și restituirea în natură, prin compensare a suprafeței de 97 mp teren, care se învecinează pe latura de est cu imobilul-teren situat în Craiova, Jud. Dolj, între punctele B-H din schița anexă la raportul de expertiză. Recursul este fondat și urmează a fi admis în limita și pentru considerentele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (4) C. proc.

civ., "cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare". Alin. (5) al aceluiași text procedural stipulează că "judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele produse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele.

De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc". Respectând principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, rolul activ al instanței trebuie înțeles în limitele fixate de legiuitor, în ceea ce privește administrarea probatoriilor care duc la stabilirea cu claritate și elucidarea unei stări de fapt, corespunzătoare aplicării corecte a legii. În configurarea raportului juridic descris în cauză și analizat de instanțe, acestea au reținut o situație juridică contrară a terenului în litigiu, ce face obiectul cererii de restituire în natură.

Astfel, Tribunalul Dolj a apreciat că, potrivit raportului de expertiză dispus și efectuat în cauză, precum și completării la acesta, terenul în litigiu este afectat parțial de lucrări de utilitate publică, respectiv un cămin militar, traversat de la est la vest de o alee care face legătură între stradă și parcarea situată la est de cămin. Instanța de fond a reținut că suprafața liberă de construcții este de 353 mp, fiind reprezentată de alei și spațiu verde, cu vecinătățile și dimensiunile descrise la fila X dosar tribunal. Raportul de expertiză întocmit de expertul ing. D.D. a stabilit că, suprafața determinată ca fiind liberă, nu este imperios necesară construcției edificată pe teren, ci este folosită pentru accesul la parcarea din partea de est a terenului și eventual, la construcțiile din jurul acestei parcări.

Din completarea la acest raport de expertiză, deși s-a apreciat că suprafața de teren liberă este de 353 mp, s-a reținut, fără a se lămuri cu certitudine că, referitor la canalizare, există informații de la personalul de întreținere al căminului, în sensul că aceasta nu este funcțională, iar expertiza nu conține date tehnice concrete pentru a lămuri acest aspect. În apel, instanța de control judiciar, în aplicarea caracterului devolutiv al acestei căi de atac, a dispus completarea probatoriului și a solicitat emiterea unor adrese către C.A.O. SA, GDV Suez - Direcția Regională Craiova, CEZ Oltenia, R. Dolj, pentru a se preciza de către aceste entități, dacă suprafața de 353 mp teren, identificată în raportul de expertiză ing.

D.D., ca fiind situată pe str. (...), în Craiova este subtraversată de conducte de apă, canalizare, gaze, rețele electrice, rețele de telefonie. Instanța de apel a prorogat cererea privind completarea raportului de expertiză, solicitată de reclamantă, după administrarea probei cu înscrisuri (încheierea din 6 mai 2010), ca apoi, să o respingă, prin încheierea de dezbateri din 1 iulie 2010, cu motivarea că nu este utilă cauzei, în raport de actele depuse la dosar.

În contradicție cu constatările primei instanțe, Curtea de Apel Craiova, a reținut o altă situație juridică a terenului, anume aceea că terenul este ocupat, fiind subtraversat de conducte de alimentare cu apă din oțel zincat cu diametrul de 50 mm, de conducte de canalizare realizate cu tubulatură din beton ce asigură alimentarea cu apă, preluarea apelor menajere, de o linie electrică subterană de 0,4 kv, alimentat de rețele de gaze ce deservesc căminul militar, montate subteran, paralel cu peretele din partea de nord a acestui imobil, la o distanță de 1,75 mp. În recurs, reclamanta a depus înscrisuri noi, conform art. 305 C. proc.

civ., care configurează o altă situație juridică, potrivit căreia accesul la parcarea din spatele căminului militar nu mai este necesară, deoarece parcarea a fost restituită fostului proprietar, iar accesul se face dinspre sud (Dispoziția nr. 8941/2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova, procesul-verbal din 12 ianuarie 2005). Coroborând actele noi depuse la dosar, cu adresele emise de C.A.O. SA, GDV Suez - Direcția Regională Craiova, CEZ Oltenia, R. Dolj, din conținutul cărora rezultă că suprafața de 353 mp, a dobândit un alt regim juridic, terenul menționat fiind subtraversat de conducte de alimentare cu apă pentru căminul militar și centrala termică a acestuia, deservind exploatării și întreținerii branșamentelor de gaze naturale, subtraversat de linii de rețele electrice, Înalta Curte constată că este necesar a se stabili cu exactitate dacă acestea sunt sau nu funcționale.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza primă și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantă și va trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe. Instanța de trimitere va administra proba cu expertiză de specialitate topo, care va stabili dacă terenul în suprafață de 353 mp este subtraversat de rețele de utilități, dacă acestea sunt sau nu funcționale, dacă utilizarea normală a amenajărilor subterane și accesul la acestea sunt împiedicate de restituirea în natură a imobilului, dacă este posibilă devierea sau mutarea rețelelor de utilități, avându-se în vedere documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism.

Celelalte critici din recurs, vor fi analizate de instanța de apel, după efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care va desluși, în raport de înscrisurile noi prezentate în recurs, și pe baza unor constatări științifice de specialitate, situația juridică actuală a terenului în suprafață de 353 mp, solicitat a fi restituit în natură de reclamanta L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta L.C. împotriva Deciziei nr. 223 din 01 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2011.