ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7224/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7224/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dolj, la data de 16 iunie 2008, reclamanta L.C. a chemat în

judecată pe pârâții Municipiul Craiova, Primarul Municipiului Craiova și

Primăria Municipiului Craiova solicitând a se i se constata calitatea de

persoană îndreptățită la restituirea în natură a terenului în suprafață de 450

mp, situat în Craiova, jud. Dolj, a se anula în parte Dispoziția nr. 47809 din

14 mai 2008 referitoare la măsura respingerii cererii de restituire, a se

menține în rest dispoziția atacată, în partea privind acordarea despăgubirilor

pentru imobilul construcție, în suprafață de 59,07 mp, cu obligarea pârâților

la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii

sale, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 7 și 9 din Legea nr. 10/2001,

reclamanta a arătat că, prin dispoziția contestată, Primarul Municipiului

Craiova a soluționat notificarea, în sensul că a respins cererea de restituire

în natură a imobilului și a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu motivarea că imobilul individualizat în

notificare este imposibil de restituit în natură, construcția fiind demolată,

iar terenul ocupat de alei de acces betonate, bloc de locuințe și rețele

subterane.

Prin Sentința civilă

nr. 424 din 16 decembrie 2009, Tribunalul Dolj a admis acțiunea, a dispus

anularea în parte a Dispoziției nr. 47809/2008, a menținut prevederile

referitoare la acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea

nr. 247/2005 privind imobilul construcție demolat, în suprafață de 59,07 mp.

A constatat calitatea

de persoană îndreptățită a reclamantei în condițiile Legii nr. 10/2001, cu

privire la terenul în suprafață de 450 mp.

A dispus restituirea

în natură a terenului situat în Craiova, jud. Dolj, în suprafață de 353 mp

identificat în raportul de expertiză și schița la raport.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a apreciat că reclamanta D. (L. prin căsătorie) C., a

primit cu titlul de donație, anterior căsătoriei, de la D.I. și D.P., imobilul

compus din teren în suprafață de 450 mp și o construcție - casă edificată din

cărămidă și alcătuită din două camere, bucătărie, antreu și magazie, situat în

Craiova, conform contractului de donație autentificat din 30 martie 1974 la

Notariatul de Stat al Județului Dolj.

Ca efect al Decretului

nr. 223/1974, imobilul a trecut în proprietatea statului, prin Decizia nr. 293

emisă la 23 decembrie 1975 de Consiliul Popular al Județului Dolj - Comitetul

Executiv, iar ulterior, prin Notificarea înregistrată sub nr. 574/N/2001,

reclamanta a solicitat Primăriei Municipiului Craiova restituirea în natură a

imobilului teren și măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția

demolată.

Conform raportului de

expertiză dispus și efectuat în cauză, precum și completării la acesta,

instanța de fond a apreciat că terenul în litigiu este afectat parțial de

lucrări de construcții, respectiv un cămin militar, traversat de la est la

vest, de o alee care face legătură între stradă și parcarea situată la est de

cămin, suprafața liberă de construcții fiind de 353 mp, reprezentată de alei și

spațiu verde.

A reținut tribunalul

că suprafața ocupată de construcția căminului militar, inclusiv trotuarul

înconjurător și terenul aferent este de 97 mp.

Referitor la

suprafața de 353 mp, conform completării raportului de expertiză de la fila 116

dosar fond, s-a considerat că aceasta este liberă, neocupată de construcții,

fiind formată din alee - spațiu betonat și o porțiune de teren - spațiu verde,

concluzionându-se că această suprafață are regimul juridic de teren liber, deoarece

spațiul verde nu figurează în evidențele Municipiului Craiova, ca fiind afectat

de utilități publice.

Astfel, în raport de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora "în

situația imobilelor preluate abuziv și ale căror construcții edificate pe

acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune

pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru

construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc

în echivalent", instanța a admis acțiunea precizată, cu consecința

anulării în parte, a Dispoziției 47809/2008, respectiv a art. 2 și menținerii

restului dispozițiilor referitoare la măsura acordării de despăgubiri în

condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul construcție

demolat, în suprafață de 59,07 mp.

Împotriva sentinței

Tribunalului Dolj au declarat apel reclamanta L.C. și pârâții Municipiul

Craiova, Primăria Municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel,

apelanta-reclamantă a adus critici privind aplicarea greșită a prevederilor

art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, solicitând a i se acorda în compensare

suprafața de 97 mp teren, care se învecinează pe latura de est, cu

imobilul-teren situat în Craiova, jud. Dolj, față de împrejurarea că, din

probele administrate a rezultat indubitabil că, pe latura de est, există teren

liber.

Totodată au fost

evidențiate critici privind interpretarea eronată și a dispozițiilor art. 1

alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 9, art. 11 din Legea nr. 10/2001, întrucât

instanța de fond nu a dat prevalență principiului restituirii în natură a

terenului, de esența legii reparatorii.

Pârâții au susținut

că instanța de fond nu a identificat corect imobilul și vecinătățile acestuia,

nu a verificat destinația actuală a terenului și nu a avut în vedere afectarea

căilor de acces (existența pe terenul respectiv, a unor străzi, trotuare,

parcări amenajate și rețele subterane, respectiv conducte de alimentare cu apă,

gaze, electricitate de mare calibru, adăposturi militare).

S-au evidențiat

critici referitoare la interpretarea necorespunzătoare a sintagmei

"amenajări de utilitate publică", tribunalul reținând greșit că din

terenul în suprafață de 450 mp, astfel cum a fost individualizat, 353 mp sunt

liberi, nefiind lămurită situația existenței unor conducte de utilități publice

subterane.

În faza apelului,

grație caracterului devolutiv al acestei căi de atac, instanța a dispus

suplimentarea probatoriilor cu înscrisuri, solicitând pe cale de adresă,

Regiilor de apă, canal, termoficare a răspunde și a preciza dacă terenul este

afectat de conducte de utilități publice, precum și o adresă înaintată

Primăriei Craiova, cu scopul de a se stabili regimul juridic al terenului

solicitat a fi atribuit în compensare.

Prin Decizia nr. 223

din 1 iulie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a admis apelul declarat de pârâții Municipiul Craiova,

Primăria Municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova împotriva

Sentinței nr. 424 din 16 decembrie 2009 a Tribunalului Dolj, pe care a

schimbat-o, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta L.C.

Aceeași instanță a

respins ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiași decizii.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de control judiciar a reținut că sunt întemeiate criticile

apelanților-pârâți și, în vederea lămuririi situației juridice a terenului în

suprafață de 353 mp, în sensul de a se stabili dacă acesta este sau nu

subtraversat de conducte de alimentare cu apă, afectat sau nu altor utilități,

a apreciat că se impune administrarea unor noi probe.

Conform schiței anexă

la raportul de expertiză imobiliară, instanța a reținut că terenul ce a fost

restituit în natură de tribunal se află amplasat între un imobil proprietate

privată și un cămin militar, având o lățime de 10,5 m pe latura de nord și

aprox. 13 m pe latura de sud. Parcela respectivă este folosită ca alee de acces

pentru imobilele aflate în zonă și parcarea situată la sud de căminul militar.

Instanța de control

judiciar a apreciat că, în raport de dimensiunile reduse ale terenului, de

modul în care este folosit și de vecinătatea cu imobilele de utilitate publică,

în mod eronat, tribunalul a considerat că terenul este liber, luând în

considerare doar faptul că nu este ocupat de construcții, fără a avea în vedere

destinația acestuia.

Această concluzie

este determinată și de probele administrate în apel, respectiv adresele de la

filele 57, 60, 63 dosar, înscrisuri în baza cărora, instanța a observat că, în

realitate, terenul în suprafață de 353 mp este subtraversat de conducte de apă

din oțel zincat și conducte de canalizare, care asigură alimentarea cu apă și,

respectiv, preluarea apelor menajere pentru căminul militar și centrala termică

aferentă acestuia.

Paralel cu clădirea

căminului militar la o distanță de 1,75 m de aceasta, pe terenul restituit în

natură se află o conductă de gaze pentru alimentarea căminului, iar terenul

este subtraversat și de o linie electrică subterană.

A mai reținut

instanța de apel că, dată fiind prezența unor conducte funcționale pe teren, în

speță, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

terenul afectat de utilități publice, neputând fi restituit în natură.

De asemenea a

constatat că, fiind ocupat, terenul nu se mai află la dispoziția primăriei,

nefiind aplicabile prevederile art. 26 din același act normativ. Pe cale de

consecință, a fost respins apelul reclamantei, întrucât instanța de fond a realizat

o interpretare eronată a dispozițiilor art. 1, art. 7 alin. (1), art. 9, art.

11 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva Deciziei

nr. 223 pronunțată la 1 iulie 2010 de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs, reclamanta L.C.,

criticând-o pentru nelegalitate, conform motivului reglementat de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel a încălcat prevederile art. 129

alin. (4) și (5) C. proc. civ., nemanifestând rol activ în clarificarea

situației juridice a terenului în suprafață de 353 mp, situat în Craiova, jud.

Dolj.

Recurenta-reclamantă

menționează că instanța de apel a respins ca nefiind utile cauzei - în urma

înaintării la dosar a răspunsurilor formulate de C.A.O. SA, GDV Suez - Direcția

Regională Distribuție Vest, CEZ Oltenia, R. Dolj - cererile de probatorii

formulate de către aceasta, prin care recurenta-reclamantă a solicitat a se

stabili dacă restituirea în natură a terenului este posibilă, respectiv dacă

prin aceasta, s-ar afecta accesul sau utilizarea normală a rețelelor de

utilități, precum și dacă rețelele de alimentare evidențiate în înscrisurile de

la dosar, sunt funcționale.

Reclamanta solicită

admiterea recursului, casarea deciziei pronunțată în apel și trimiterea cauzei

spre rejudecare, în vederea completării probatoriilor, cu o expertiză de

specialitate topo-cadastru, care să stabilească dacă terenul în suprafață de

353 mp este subtraversat de rețele de utilități, dacă acestea sunt sau nu

funcționale.

O altă critică formulată

de recurenta-reclamantă vizează interpretarea legii, respectiv a prevederilor

art. 10.3 din Norma metodologică de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, art.

7 alin. (1) și (2) și art. 9 din acest act normativ și înțelesul dat de

instanța de apel, sintagmei "amenajări de utilitate publică".

Recurenta-reclamantă

L.C. susține că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 10.3 atunci

când a constatat că o "parcare" realizată fără autorizație de

construire, neamenajată și o "alee" cu acces limitat, care nu

figurează în evidențele Municipiului Craiova, pot constitui amenajări de

utilitate publică, de natură a justifica respingerea acțiunii.

În ceea ce privește

parcarea edificată pe teren, probele administrate au demonstrat că aceasta nu

figurează în domeniul public sau privat al Municipiului Craiova, că singura

amenajare a terenului o constituie asfaltarea, parcarea improvizată fiind

edificată fără autorizație de construire.

Din raportul de

expertiză întocmit în cauză a rezultat că "parcarea" nu a suferit

vreo amenajare, iar schițele de plan existente la dosar, evidențiază că aceasta

nu servește nevoilor comunității.

Referitor la aleea de

acces, care traversează terenul în litigiu, expertul a concluzionat că aceasta

nu face parte din domeniul public al Municipiului Craiova, accesul la parcare

fiind limitat prin montarea unor bariere.

Recurenta-reclamantă

susține că toate construcțiile din zonă au ieșirea la alte străzi, Aleea P. și

str. P., astfel încât suprafața de teren nu este strict necesară exploatării

imobilelor învecinate, terenul fiind liber, sau cel mult afectat de construcții

ușoare, demontabile, așa încât poate fi restituit în natură.

O ultimă critică a

reclamantei L.C., încadrată tot în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., are în vedere că "hotărârea instanței de apel este dată cu

interpretarea și aplicarea greșită a art. 7 alin. (1) și (2), art. 9 precum și

art. 26 din Legea nr. 10/2001".

Astfel, susține

recurenta-reclamantă că, prin dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1),

art. 9, art. 11 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, s-a consacrat principiul

restituirii în natură a imobilelor care intră sub incidența acestei legi, art.

1 alin. (2) din acest act normativ stabilind că, numai în situația în care

restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin

echivalent, din formularea art. 26 rezultând, în subsidiar, propunerea de

acordare de despăgubiri, numai în situația în care, măsura compensării nu este

posibilă, dat fiind principiul prevalenței restituirii în natură a imobilului,

ignorat de instanța de apel.

În subsidiar,

recurenta-reclamantă evidențiază concluziile sale, de admitere a recursului, de

modificare a deciziei instanței de apel, în sensul respingerii apelului

pârâților, admiterii apelului declarat de reclamantă, schimbării în parte a

sentinței Tribunalului Dolj și restituirea în natură, prin compensare a

suprafeței de 97 mp teren, care se învecinează pe latura de est cu

imobilul-teren situat în Craiova, Jud. Dolj, între punctele B-H din schița

anexă la raportul de expertiză.

Recursul este fondat

și urmează a fi admis în limita și pentru considerentele ce succed:

Potrivit

dispozițiilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ., "cu privire la situația de

fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor

și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora explicații,

oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de

fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare".

Alin. (5) al

aceluiași text procedural stipulează că "judecătorii au îndatorirea să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și aplicarea corectă a

legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele

produse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului,

instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul

poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor

probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc".

Respectând principiul

disponibilității ce guvernează procesul civil, rolul activ al instanței trebuie

înțeles în limitele fixate de legiuitor, în ceea ce privește administrarea

probatoriilor care duc la stabilirea cu claritate și elucidarea unei stări de

fapt, corespunzătoare aplicării corecte a legii.

În configurarea

raportului juridic descris în cauză și analizat de instanțe, acestea au reținut

o situație juridică contrară a terenului în litigiu, ce face obiectul cererii

de restituire în natură.

Astfel, Tribunalul

Dolj a apreciat că, potrivit raportului de expertiză dispus și efectuat în

cauză, precum și completării la acesta, terenul în litigiu este afectat parțial

de lucrări de utilitate publică, respectiv un cămin militar, traversat de la

est la vest de o alee care face legătură între stradă și parcarea situată la

est de cămin.

Instanța de fond a

reținut că suprafața liberă de construcții este de 353 mp, fiind reprezentată

de alei și spațiu verde, cu vecinătățile și dimensiunile descrise la fila X

dosar tribunal.

Raportul de expertiză

întocmit de expertul ing. D.D. a stabilit că, suprafața determinată ca fiind

liberă, nu este imperios necesară construcției edificată pe teren, ci este

folosită pentru accesul la parcarea din partea de est a terenului și eventual,

la construcțiile din jurul acestei parcări.

Din completarea la

acest raport de expertiză, deși s-a apreciat că suprafața de teren liberă este

de 353 mp, s-a reținut, fără a se lămuri cu certitudine că, referitor la

canalizare, există informații de la personalul de întreținere al căminului, în

sensul că aceasta nu este funcțională, iar expertiza nu conține date tehnice

concrete pentru a lămuri acest aspect.

În apel, instanța de

control judiciar, în aplicarea caracterului devolutiv al acestei căi de atac, a

dispus completarea probatoriului și a solicitat emiterea unor adrese către

C.A.O. SA, GDV Suez - Direcția Regională Craiova, CEZ Oltenia, R. Dolj, pentru

a se preciza de către aceste entități, dacă suprafața de 353 mp teren,

identificată în raportul de expertiză ing. D.D., ca fiind situată pe str.

(...), în Craiova este subtraversată de conducte de apă, canalizare, gaze,

rețele electrice, rețele de telefonie.

Instanța de apel a

prorogat cererea privind completarea raportului de expertiză, solicitată de

reclamantă, după administrarea probei cu înscrisuri (încheierea din 6 mai

2010), ca apoi, să o respingă, prin încheierea de dezbateri din 1 iulie 2010,

cu motivarea că nu este utilă cauzei, în raport de actele depuse la dosar.

În contradicție cu

constatările primei instanțe, Curtea de Apel Craiova, a reținut o altă situație

juridică a terenului, anume aceea că terenul este ocupat, fiind subtraversat de

conducte de alimentare cu apă din oțel zincat cu diametrul de 50 mm, de

conducte de canalizare realizate cu tubulatură din beton ce asigură alimentarea

cu apă, preluarea apelor menajere, de o linie electrică subterană de 0,4 kv,

alimentat de rețele de gaze ce deservesc căminul militar, montate subteran,

paralel cu peretele din partea de nord a acestui imobil, la o distanță de 1,75

mp.

În recurs, reclamanta

a depus înscrisuri noi, conform art. 305 C. proc. civ., care configurează o

altă situație juridică, potrivit căreia accesul la parcarea din spatele

căminului militar nu mai este necesară, deoarece parcarea a fost restituită

fostului proprietar, iar accesul se face dinspre sud (Dispoziția nr. 8941/2005

emisă de Primăria Municipiului Craiova, procesul-verbal din 12 ianuarie 2005).

Coroborând actele noi

depuse la dosar, cu adresele emise de C.A.O. SA, GDV Suez - Direcția Regională

Craiova, CEZ Oltenia, R. Dolj, din conținutul cărora rezultă că suprafața de

353 mp, a dobândit un alt regim juridic, terenul menționat fiind subtraversat

de conducte de alimentare cu apă pentru căminul militar și centrala termică a

acestuia, deservind exploatării și întreținerii branșamentelor de gaze

naturale, subtraversat de linii de rețele electrice, Înalta Curte constată că

este necesar a se stabili cu exactitate dacă acestea sunt sau nu funcționale.

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1) teza primă și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul declarat de reclamantă și va trimite cauza spre rejudecare,

aceleiași instanțe.

Instanța de trimitere

va administra proba cu expertiză de specialitate topo, care va stabili dacă

terenul în suprafață de 353 mp este subtraversat de rețele de utilități, dacă

acestea sunt sau nu funcționale, dacă utilizarea normală a amenajărilor

subterane și accesul la acestea sunt împiedicate de restituirea în natură a

imobilului, dacă este posibilă devierea sau mutarea rețelelor de utilități,

avându-se în vedere documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism.

Celelalte critici din

recurs, vor fi analizate de instanța de apel, după efectuarea unei expertize

tehnice de specialitate care va desluși, în raport de înscrisurile noi

prezentate în recurs, și pe baza unor constatări științifice de specialitate,

situația juridică actuală a terenului în suprafață de 353 mp, solicitat a fi

restituit în natură de reclamanta L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta L.C. împotriva Deciziei nr. 223 din 01 iulie 2010 a

Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2011.