ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1753/2013

Prin cererea înregistrată la data de 16 iunie 2008, reclamanta L.C. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul Craiova, Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova, solicitând a se constata calitatea de persoană îndreptățită la restituirea în natură a terenului în suprafață de 450 mp, situat în Craiova, str. Principatele Unite nr. 2, jud. Dolj, a se anula în parte Dispoziția nr. 47809 din 14 mai 2008 referitoare la măsura respingerii cererii de restituire, a se menține în rest dispoziția atacată, privind acordarea despăgubirilor pentru imobilul construcție, în suprafață de 59,07 mp, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii sale, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 7 și 9 din Legea nr. 10/2001, reclamanta a arătat că, prin dispoziția contestată, Primarul Municipiului Craiova a soluționat notificarea, în sensul că a respins cererea de restituire în natură a imobilului și a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, cu motivarea că imobilul individualizat în notificare este imposibil de restituit în natură, construcția fiind demolată, iar terenul ocupat de alei de acces betonate, bloc de locuințe și rețele subterane. Prin Sentința civilă nr. 424 din 16 decembrie 2009, Tribunalul Dolj a admis acțiunea, a dispus anularea în parte a Dispoziției nr. 47809/2008, a menținut prevederile referitoare la acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind imobilul construcție demolat, în suprafață de 59,07 mp.

A constatat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei în condițiile Legii nr. 10/2001, cu privire la terenul în suprafață de 450 mp. A dispus restituirea în natură a terenului situat în Craiova, Str. P.U. nr. 2, jud. Dolj, în suprafață de 353 mp identificat în raportul de expertiză și schița la raport. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat că reclamanta D. (L. prin căsătorie) C., a primit cu titlu de donație, anterior căsătoriei, de la D.I. și D.P., imobilul compus din teren în suprafață de 450 mp și o construcție - casă edificată din cărămidă și alcătuită din două camere, bucătărie, antreu și magazie, situat în Craiova, Str. P.U. nr. 2, conform contractului de donație autentificat sub nr. 3040 din 30 martie 1974 la Notariatul de Stat al Județului Dolj.

Ca efect al Decretului nr. 223/1974, imobilul a trecut în proprietatea statului, prin Decizia nr. 293 emisă la 23 decembrie 1975 de Consiliul Popular al Județului Dolj - Comitetul Executiv, iar ulterior, prin Notificarea înregistrată sub nr. 574/N/2001, reclamanta a solicitat Primăriei Municipiului Craiova restituirea în natură a imobilului teren și măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată. Conform raportului de expertiză dispus și efectuat în cauză, precum și completării la acesta, instanța de fond a apreciat că terenul în litigiu este afectat parțial de lucrări de construcții, respectiv un cămin militar, traversat, de la est la vest, de o alee care face legătură între stradă și parcarea situată la est de cămin, suprafața liberă de construcții fiind de 353 mp, reprezentată de alei și spațiu verde.

A mai reținut tribunalul că suprafața ocupată de construcția căminului militar, inclusiv trotuarul înconjurător și terenul aferent este de 97 mp. Referitor la suprafața de 353 mp, conform completării raportului de expertiză de la fila 116 dosar fond, s-a considerat că aceasta este liberă, neocupată de construcții, fiind formată din alee - spațiu betonat și o porțiune de teren - spațiu verde, concluzionându-se că această suprafață are regimul juridic de teren liber, deoarece spațiul verde nu figurează în evidențele municipiului Craiova, ca fiind afectat de utilități publice.

Astfel, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2011, potrivit cărora „în situația imobilelor preluate abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent”, instanța a admis acțiunea precizată, cu consecința anulării în parte, a Dispoziției nr. 47809/2008, respectiv a art. 2 și menținerii restului dispozițiilor referitoare la măsura acordării de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru imobilul construcție demolat, în suprafață de 59,07 mp.

Prin Decizia nr. 223 din 1 iulie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de pârâții Municipiul Craiova, Primăria Municipiului Craiova și Primarul Municipiului Craiova împotriva Sentinței nr. 424 din 16 decembrie 2009 a Tribunalului Dolj, pe care a schimbat-o, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta L.C. Aceeași instanță a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva aceleiași decizii. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că sunt întemeiate criticile apelanților-pârâți și, în vederea lămuririi situației juridice a terenului în suprafață de 353 mp, în sensul de a se stabili dacă acesta este sau nu subtraversat de conducte de alimentare cu apă, afectat sau nu altor utilități, a apreciat că se impune administrarea unor noi probe.

Conform schiței anexă la raportul de expertiză imobiliară, instanța a reținut că terenul ce a fost restituit în natură de tribunal se află amplasat între un imobil proprietate privată și un cămin militar, având o lățime de 10,5 m pe latura de nord și aprox. 13 m pe latura de sud. Parcela respectivă este folosită ca alee de acces pentru imobilele aflate în zonă și parcarea situată la sud de căminul militar. Instanța de control judiciar a apreciat că, în raport de dimensiunile reduse ale terenului, de modul în care este folosit și de vecinătatea cu imobilele de utilitate publică, în mod eronat, tribunalul a considerat că terenul este liber, luând în considerare doar faptul că nu este ocupat de construcții, fără a avea în vedere destinația acestuia.

Această concluzie este determinată și de probele administrate în apel, respectiv adresele de la filele 57, 60, 63 dosar, înscrisuri în baza cărora, instanța a observat că, în realitate, terenul în suprafață de 353 mp este subtraversat de conducte de apă din oțel zincat și conducte de canalizare, care asigură alimentarea cu apă și, respectiv, preluarea apelor menajere pentru căminul militar și centrala termică aferentă acestuia. Paralel cu clădirea căminului militar la o distanță de 1,75 m de aceasta, pe terenul restituit în natură se află o conductă de gaze pentru alimentarea căminului, iar terenul este subtraversat și de o linie electrică subterană. A mai reținut instanța de apel că, dată fiind prezența unor conducte funcționale pe teren, în speță, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, terenul afectat de utilități publice neputând fi restituit în natură.

De asemenea a constatat că, fiind ocupat, terenul nu se mai află la dispoziția primăriei, nefiind aplicabile prevederile art. 26 din același act normativ. Pe cale de consecință, a fost respins apelul reclamantei, întrucât instanța de fond a realizat o interpretare eronată a dispozițiilor art. 1, art. 7 alin. (1), art. 9, art. 11 din Legea nr. 10/2001. Prin Decizia nr. 7224 din 18 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casați și Justiție, în Dosarul nr. 12038/63/2008, s-a admis recursul declarat de reclamanta L.C. împotriva Deciziei nr. 223 din 1 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, s-a casat această decizie și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. S-a apreciat că instanțele au reținut situații contradictorii privind terenul în litigiu, tribunalul considerând că acesta este afectat numai parțial de lucrări de utilitate publică, putând face obiectul restituirii în natură suprafața de 353 mp.

ocupată de alei și spațiu verde, și individualizată în raportul de expertiză, în timp ce curtea de apel, ținând seama de elementele rezultate din probele administrate în completare, în virtutea caracterului devolutiv al căii de atac, a concluzionat că terenul este subtraversat de conducte de apă, canalizare, gaze, rețele electrice, rețele de telefonie, ceea ce nu permite restituirea lui în natură. În recurs, reclamanta a depus înscrisuri noi, care configurează o altă situație juridică, potrivit căreia accesul la parcarea din spatele căminului militar nu mai este necesară, deoarece parcarea a fost restituită fostului proprietar aflat pe str. P. nr. 3, iar accesul se face dinspre sud (Dispoziția nr. 8941/2005 emisă de Primăria Craiova, și procesul verbal din 12 ianuarie 2005). Coroborând înscrisurile depuse în recurs cu adresele emise de Compania de Apă Oltenia S.A., G.D.V.

Suez - Direcția Regională Oltenia, CEZ Oltenia, Romtelecom Dolj, din care rezultă că terenul de 353 mp este subtraversat de conducte de alimentare cu apă pentru căminul militar și centrala termică a acestuia, conducte de gaze, deservind exploatării și întreținerii branșamentelor de gaze naturale și de linii de rețele electrice, instanța de recurs a apreciat că se impune a se stabili cu exactitate dacă acestea sunt sau nu funcționale. În acest scop, s-a apreciat ca fiind necesar ca instanța de rejudecare să administreze proba cu expertiză topo pentru a se constata dacă utilitățile sunt funcționale, dacă utilizarea normală a amenajărilor subterane și accesul la acestea sunt împiedicate de restituirea terenului, respectiv dacă este posibilă devierea ori mutarea lor, avându-se în vedere documentațiile de amenajare a teritoriului și urbanism.

În rejudecare, instanța a dispus efectuarea unei expertize topo, cu obiectivele menționate în decizia de casare, stabilind în plus și alte 2 obiective și anume: - să se stabilească dacă imobilele învecinate au ieșire la Aleea Păltiniș sau la strada Păltiniș; - să se verifice dacă pe latura estică a terenului există suprafață liberă, care să poată fi atribuită în compensare, și în caz afirmativ să fie individualizată. Raportul de expertiză întocmit de ing. I.A.I. a fost depus la dosar la data de 9 aprilie 2012, iar la termenul din 2 mai 2012 instanța a dispus completarea probatoriului cu expertiza tehnică în specialitatea „instalații în construcții”, pentru a se răspunde la obiectivele nr. 2 și 3, respectiv dacă rețelele care subtraversează terenul în litigiu sunt de mare calibru, și dacă utilizarea normală a acestora este împiedicată prin restituirea terenului.

Raportul, întocmit de ing. P.M., s-a depus la dosar la 12 iunie 2012. Prin Decizia civilă nr. 58 din 4 iulie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate în cauză, reținând următoarele: Situația actuală a terenului de 353 mp din Craiova, str. P.U. nr. 2, este cea constatată prin expertizele efectuate în rejudecare de ing. topo I.A.I. și inginer instalații construcții P.M. Verificând starea rețelelor subterane, de alimentare cu apă, gaz, curent electric, a căminului militar cu care se învecinează terenul în litigiu, în raport de conținutul adreselor comunicate Curții de Apel Craiova în primul ciclu procesual de Compania de Apă Oltenia S.A., G.D.V - Suez - Direcția Regională Oltenia, CEZ Oltenia, Romtelecom Dolj, expertul tehnic P.M.

a constatat următoarele aspecte, configurate ca atare pe planșa întocmită de expertul topo și completată corespunzător: - conducta de apă Dn 50, îngropată, este dezafectată; - căminele notate cu c și C, care se găsesc în fața intrării în centrala termică, sunt dezafectate, fiind situate în afara imobilului în litigiu; - grupul sanitar al centralei termice este racordat la una din ieșirile de ape uzate din căminul militar și împreună deversează în canalizarea Dn 300 mm, și apoi în canalizarea stradală.

- pentru dezafectarea canalizării Dn 30 mm, se poate executa o canalizare a grupului sanitar al centralei și ieșirii de ape uzate din cămin, pe sub trotuarul în lățime de 1,50 m, cu costuri evaluate de expert la 8080,48 RON; - rețeaua de gaze naturale Dn 50 mm poate fi montată pe peretele căminului, până la branșamentul de gaze existent pe acesta, continuând, în afara terenului în litigiu, cu rețea îngropată, spre stradă (costuri -2385 RON); - rețeaua termică nu este de mare calibru și poate fi executată, urmând un traseu mai scurt decât cel actual. Expertul a concluzionat că niciuna din rețelele de gaze, canalizare nu sunt de mare calibru, pot fi dezafectate, sau li se poate modifica traseul, fără cheltuieli importante, iar utilizarea normală a acestora, în configurația actuală, nu este împiedicată prin restituirea în natură a terenului.

Conform constatărilor expertizei topo, toate imobilele învecinate cu terenul de 353 mp, cu privire la care expertul I.A.I. a concluzionat că poate fi restituit în natură, au ieșire la calea publică astfel: imobilul de pe latura de Nord, aflat la nr. 4, are ieșire la str. Principatele Unite, ca și căminul militar cu care terenul se învecinează la Sud, iar imobilul de pe latura estică are ieșire la str. Păltiniș. Prin excepție de la principiul restituirii în natură a imobilelor, instituit de dispozițiile art. 1 și 9 din Legea nr. 10/2001, art. 10 alin. (2) exclude de la restituirea în natură suprafețele afectate servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale.

Definind sintagma, „amenajări de utilitate publică” ale localităților urbane și rurale, art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007 prevede că textul are în vedere suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume căi de comunicație, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele. Pentru a da însă eficiență principiului restituirii în natură este necesar a se stabili, în funcție de circumstanțele fiecărei spețe, în cazul existenței unor amenajări edilitare, funcționalitatea și anvergura acestora, cât și posibilitatea dezafectării ori mutării lor.

În cauză, din probele administrate, a rezultat că o parte din rețelele subterane de alimentare sunt dezafectate, iar traseul celor existente, nefiind de mare calibru, poate fi modificat cu cheltuieli neîmpovărătoare, și ca urmare terenul poate face obiectul restituirii în natură, în limita suprafeței de 353 m.p. Împotriva sus-menționatei hotărâri au declarat recurs pârâții Municipiul Craiova prin Primar și Primarul municipiului Craiova, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., au susținut că nu a fost pe deplin lămurită situația juridică a bunului litigios, sens în care au făcut trimitere la acte în posesia cărora au intrat după pronunțarea deciziei curții de apel și care atestă că acesta ar aparține unei alte entități a statului, respectiv Ministerului Apărării Naționale, care ar avea drept de dispoziție asupra sa, inclusiv dreptul de a dispune prin emiterea dispoziției prevăzută de legea specială. Hotărârea instanței de apel se impune a fi modificată întrucât aceasta a fost pronunțată cu interpretarea eronată a prevederilor art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007, cât privește încadrarea bunurilor situate pe terenul în litigiu în categoria celor afectate unei utilități publice.

Au susținut astfel că terenul solicitat este ocupat integral de investiții, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 10 alin. (2) din lege, potrivit cărora „în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil”. De asemenea, au fost nesocotite prevederile pct. 10.3 din H.G. nr. 250/2007 potrivit cărora „sintagma amenajări de utilitate publică are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității”.

Or, expertizele administrate în cauză au relevat că terenul propus a fi restituit în natură este folosit drept cale de acces pentru imobilele aflate în zonă și parcare situată la sud de căminul militar, iar, pe de altă parte, este subtraversat de conducte de alimentare cu apă și conducte de canalizare care asigură alimentarea cu apă și, respectiv, preluarea apelor menajere pentru căminul militar și centrala aferentă acestuia, de rețeaua de gaze naturale, precum și de rețeaua termică. În acest context, restituirea în natură a terenului menționat este contrară dispozițiilor legale evocate, care interzic o asemenea modalitate de reparație și care face a atrage astfel nelegalitatea hotărârii atacate.

Instanța de apel a apreciat, de asemenea, eronat că rețelele de utilități menționate - gaze naturale, rețea termică, canalizare - pot fi dezafectate și mutate cu costuri neîmpovărătoare, înlăturând, contrar probelor administrate în cauză, caracterul de utilitate publică al acestor lucrări. Recurentele au făcut trimitere la adresele înaintate de regiile îndreptățite, care, cu referire la aspectul analizat, nu menționează sub nicio formă această alternativă reținută de instanță. Prin restituirea în natură a suprafeței de teren odată cu rețelele de utilitate publică ale municipiului Craiova, instanța de judecată a realizat o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei în detrimentul proprietății publice a municipiului Craiova.

Finalitatea reparatorie a Legii nr. 10/2001 nu poate consta în restituirea în natură a unei asemenea suprafețe de teren, cu afectațiune menționată, măsură ce ar conduce la situații de neconceput, de natură să rupă justul echilibru ce trebuie asigurat între interesele particulare ale foștilor proprietari ai imobilelor preluate abuziv și interesele generale ale societății. Au solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea deciziei curții de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare ori, în subsidiar, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantei. Recursul este fondat.

Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent”. Pentru ca pct. 10.3 din H.G.

nr. 250/2007 să stabilească că sintagma „amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale” are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele asemenea.

În toate cazurile, entitatea învestită cu soluționarea notificării/instanța de judecată (în etapa judiciară a procedurii) are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată destinația sa actuală și a subfeței acesteia, pentru a nu afecta căile de acces, existența și utilizarea unor conducte subterane (de alimentare cu gaz, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea), caz în care restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.

Fără a se constitui într-o enumerare exhaustivă, cazurile pe care legea le prevede drept impedimente la restituirea bunului în natură, se constituie în adevărate interdicții legale în adoptarea unei asemenea măsuri, tocmai în considerarea interesului general al colectivității, superior celui privat. Or, de necontestat, în speță, lucrările de expertiză administrate după casarea cu trimitere spre rejudecare, au relevat că terenul solicitat în prezenta procedură este subtraversat de rețele de gaze, conducte de canalizare, apă, branșament electric și branșament de gaz, acestea două poziționate pe clădirea căminului militar, în afara terenului în litigiu. Cu referire la conducta de alimentare cu apă s-a arătat că aceasta este realizată din otel zincat cu diametru de 50 mm, conducta de canalizare este realizată din beton și are diametrul de 300 mm, pentru ca, referitor la conducta de gaze să nu se poată face aprecieri, aceasta fiind îngropată.

Pentru ca expertiza în specialitatea instalații să conchidă că „rețelele de utilități ce subtraversează imobilul în litigiu, în suprafață de 353 mp, situat în municipiul Craiova, str. Principatelor nr. 2, jud. Dolj), nu sunt de mare calibru, însă o parte din ele sunt funcționale. Utilizarea normală a eventualelor amenajări subterane și accesul la acestea nu sunt împiedicate de restituirea în natură a terenului”. Iar pentru o eventuală deviere a lucrărilor existente pe terenul menționat, expertul a concluzionat că valoarea totală a lucrărilor de înlocuire a celor existente este de 193.593,80 RON, iar nu de 8.080,48 RON, respectiv de 2.385 RON (cât a reținut instanța de apel).

În acest context, conformându-se cât privește necesitatea lămuririi situației juridice a bunului litigios, astfel cum s-a dispus prin decizia de casare, instanța de trimitere a administrat integral probatoriul pretins de instanța de casare, însă, pronunțarea hotărârii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale enunțate și care împiedicau restituirea bunului litigios în natură. Astfel, s-a demonstrat cert că terenul este traversat și subtraversat de rețele de utilitate publică ce deservesc imobilele din zonă și care fac parte, evident, din rețeaua de utilități generală a localității, că parte din ele sunt funcționale și că pentru mutarea lor este necesară alocarea unei sume mari, de 195.593,89 RON, context în care, măsura restituirii bunului în natură se plasează dincolo de prevederile legii speciale și impune modificarea hotărârii pronunțate cu încălcarea acesteia.

Prin urmare, chiar dacă, de principiu, se impune a se analiza, de la caz la caz, situația terenului/bunului pretins în procedura legii speciale, inclusiv a anvergurii lucrărilor aflate pe acesta (deși legea nu are în vedere o asemenea cerință), existența unor asemenea lucrări face ca bunul să nu poată fi restituit în natură tocmai în considerarea caracterului lor de lucrări ce deservesc nevoile comunității. Nu existența unei alei de acces, nici a unei parcări pe terenul menționat și nici pretinsa apartenență la domeniul public al localității, respectiv apartenența sa unei alte entități (chestiune nedovedită, de altfel), se constituie în impedimente la restituirea bunului în natură, ci, așa cum s-a arătat, existența acelor rețele tehnico-edilitare, pe care legea însăși, fără alte precizări/nuanțări, le consideră drept interdicții legale de la aplicarea principiului restituirii bunului în natură.

Ca urmare, față de cele ce preced și constatând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecații va fi admis, cu consecința admiterii apelului pârâților și modificării hotărârii tribunalului, în sensul respingerii contestației reclamantei ca neîntemeiată. Vor fi menținute restul dispozițiilor deciziei, privind respingerea apelului reclamantei declarat împotriva aceleiași sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții Municipiul Craiova prin Primar, Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova împotriva Deciziei nr. 58 din 4 iulie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, pe care o modifică în parte. Admite apelul declarat de pârâții Municipiul Craiova prin Primar, Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului împotriva Sentinței civile nr. 424 din 16 decembrie 2009 a Tribunalului Dolj, secția civilă, pe care o schimbă în sensul că respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată. Menține restul dispozițiilor deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2013. Procesat de GGC - DG