ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3248/2012

Asupra recursului de

față:

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea

înregistrată la

17

martie

20090, reclamantul D.C.

a solicitat obligarea pârâților C.C.S.D., A.N.R.P. și Primarul Municipiului

Craiova la eliberarea titlului de despăgubire pentru imobilul imposibil de

restituit în natură, reprezentând teren în suprafață de 828 m.p., situat în municipiul

Craiova, fosta str. I.C.

Pârâții A.N.R.P. și Primarul

Municipiului Craiova au invocat prin excepție lipsei calității procesuale pasive,solicitând

să fie respinsă acțiunea formulată împotriva lor.

Hotărârea instanței de

fond

Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința nr. 330 din

17 iunie 2011, prin care a admis acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei

C.C.S.D. și a obligat pârâta sa să emită titlu de despăgubire, în baza hotărârii

nr. 627 din 16 martie 2007,prin care Comisia Județeană pentru aplicarea Legii

nr. 247/2005 din cadrul Prefecturii Județului Dolj a validat propunerea de a se

acorda reclamantului măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 828 m.p.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită

la acordarea despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 247/2005 pentru imobil,reprezentând

teren în suprafață de 828 m.p., imposibil de restituit în natură.

De asemenea, s-a reținut

că este nejustificat refuzul comisiei pârâte de a elibera decizia reprezentând titlu

de despăgubire,în condițiile în care dosarul de despăgubire înregistrat pe numele

reclamantului, cuprinde documentația completă care a stat la baza validării propunerii

de acordare a măsurilor reparatorii prin hotărârea nr. 627 din 16 martie 2007 a

Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 247/2005 din cadrul Prefecturii Județului

Dolj.

Prin aceeași sentință,a

fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive acțiunea formulată de reclamant

împotriva pârâților A.N.R.P. și Primarul Municipiului Craiova,cu motivarea că aceștia

nu sunt părți în raportul juridic dedus judecății,neavând atribuții în emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubire în baza Legii nr. 247/2005.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs pârâta C.C.S.D., solicitând modificarea hotărârii atacate ca fiind

nelegală și netemeinică, iar pe fond, să fie respinsă acțiunea formulată de reclamantul

D.C.C.

Ca prim motiv de recurs,

comisia pârâtă a invocat încălcarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de

art. 49-66 și art. 112 C. proc.civ. pentru chemarea sa în judecată și a susținut

că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestor neregularități sesizate prin

întâmpinarea depusă în cauză.

Prin cel de a-l doilea

motiv de recurs, s-a arătat că în cauză se impunea suspendarea judecății în baza

prevederilor art. 244 alin. (1) C. proc.civ. până la soluționarea Dosarului nr.

14935/215/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Craiova și având ca obiect,acțiunea formulată

de A.N.R.P. pentru anularea hotărârii din 16 martie 2007 emisă de Comisia Județeană

Dolj pentru aplicarea Legii nr. 247/2005.

În condițiile în care

dosarul susmenționat nu a fost soluționat și deci nu s-a constatat în mod irevocabil

legalitatea hotărârii nr. 627 din 16 martie 2007, recurenta a susținut că a fost

greșit obligată să emită titlul de despăgubire în baza unei hotărâri contestate

în justiție.

În ultimul motiv de recurs,

s-a susținut că nu poate fi reținut refuzul nejustificat de emitere a titlului de

despăgubire și față de împrejurarea că, dosarul de acordare a despăgubirilor nu

cuprinde întreaga documentație prevăzută de lege și nici nu a fost completat cu

înscrisurile solicitate de C.C.S.D. prin adresa din 31 mai 2010.

Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele

considerente:

Argumente de fapt și de

drept relevante

C.C.S.D. a fost chemată

în judecată în calitate de pârâtă prin cererea de precizare a acțiunii depusă de

reclamantul D.C.C. la termenul din 28 septembrie 2010 acordat la Tribunalul Dolj,

secția comercială și contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3142/63/2009,

anterior pronunțării sentinței nr. 1381 din 26 octombrie 2010,prin care a fost declinată

competența de soluționare a cauzei la Curtea de Apel Craiova.

După citarea sa în calitate

de pârâtă, comisia recurentă a depus întâmpinare,prin care a invocat excepția de

necompetență materială a Tribunalului Dolj, precum și chemarea sa în judecată fără

respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege.

Această susținere nu a

fost argumentată în fapt și în drept și nici nu a fost reiterată la Curtea de Apel

Craiova, competentă din punct de vedere material să se pronunțe în primă instanță.

În atare situație,va fi

respinsă ca nefondată prima critică formulată în recurs, constatându-se că au fost

respectate dispozițiile art. 112 C. proc.civ. prin cererea de chemare în judecată

precizată de intimatul-reclamant la termenul din 28 septembrie 2010, când a fost

determinat cadrul procesual al judecății, atât din punct de vedere al părților,

cât și din punctul de vedere al obiectului cererii.

Cea de-a a doua critică

formulată în recurs cu privire la incidența în cauză a motivului de suspendare a

judecății prevăzut de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.civ., față de contestarea

în justiție a hotărârii nr. 627 din 16 martie 2007 a Comisiei Județene Dolj pentru

aplicarea Legii nr. 247/2005, este de asemenea nefondat. Acțiunea pentru anularea

acestei hotărâri formulată de A.N.R.P. a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința

pronunțată la 9 septembrie 2011 de Judecătoria Craiova în Dosarul nr. 14935/215/2011,

irevocabilă prin decizia pronunțată la 14 februarie 2012 de Tribunalul Dolj.

În ceea ce privește ultima

critică formulată de recurentă pe fondul cauzei, se constată că este legală și temeinică

soluția de admitere a acțiunii, constatându-se în mod corect refuzul nejustificat

de soluționare într-un termen rezonabil a Dosarului nr. 59495 aferent hotărârii

nr. 627 din 16 martie 2007, înregistrat la data de 22 noiembrie 2010 la Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Nesoluționarea de către

comisia recurentă a dosarului privind despăgubirile cuvenite intimatului-reclamant

reprezintă o tergiversare, de natură a încălca prevederile art. 6 parag.1 din Convenția

europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și

art. 1 alin. (1) din Protocolul adițional nr. 1 al acestei convenții.

În interpretarea acestor

prevederi convenționale, jurisprudența C.E.D.O. a stabilit că, rezonabilitatea duratei

procedurii trebuie evaluată prin prisma circumstanțelor cauzei și având în vedere

următoarele criterii: complexitatea cauzei, conduita reclamanților și autorităților

competente, precum și miza reclamanților în cadrul litigiului.

În privința caracterului

rezonabil al duratei unei proceduri, s-a avut în vedere că, acest concept cuprinde

și fazele administrative ale soluționării unei pretenții legate de exercițiul unui

drept civil, astfel încât procedura de acordare a măsurilor reparatorii de către

comisia recurentă trebuie considerată de la data de 22 noiembrie 2010, când a fost

înregistrat Dosarul nr. 59495 cu privire la despăgubirile solicitate de intimatul-reclamant.

În raport de această dată

și de faptul că recurenta nu a dovedit susținerile sale privind caracterul incomplet

al documentației aferente Dosarului nr. 59495, se constată că aceasta a fost corect

obligată să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire în baza hotărârii

din 16 martie 2007, nefiind confirmată existența unor cauze obiective care să împiedice

îndeplinirea într-un termen rezonabil a atribuțiilor stabilite în procedura administrativă

de acordare a despăgubirilor prevăzută în titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Soluția instanței de recurs

și temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele

care au fost expuse, constatându-se că nu există motive de casare sau de modificare

a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs

ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.civ. și art. 20 din

Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 330 din 17 iunie 2011 a Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 iunie 2012 .