ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 564/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta O.N. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtei să emită și să comunice decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 770/N/2001, situat în Craiova, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere, până la emiterea deciziei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat faptul că, prin Dispoziția nr. 3677 din 02 februarie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova, s-a propus acordarea despăgubirilor către aceasta, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, notificat sub nr. 770/N/2001, situat în Craiova, însă dosarul nu a fost soluționat nici până la acest moment.

La solicitarea instanței, pârâta Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosarul cauzei adresa nr. 10712 din 14 martie 2011, înaintată prin fax, prin care a precizat că dosarul de despăgubire cu nr. 12897/CC, aferent Dispoziției nr. 3677/2006, este înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 02 mai 2006, iar ulterior analizării a fost returnat Primăriei Municipiului Craiova, prin adresa cu nr. 12897/CC din 15 februarie 2011, în vederea reanalizării și completării acestuia cu înscrisurile care să justifice soluția adoptată de către Primăria Municipiului Craiova. Prin Sentința nr. 148 din 18 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea precizată formulată de reclamanta O.N.

în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâta să emită reclamantei decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 770/N/2001, situat în Craiova și a respins capătul de cerere privind plata daunelor cominatorii.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit adresei nr. 10712 din 14 martie 2011, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a returnat dosarul de despăgubire Primăriei Municipiului Craiova, prin adresa cu nr. 12897/CC din 15 februarie 2011, în vederea reanalizării și completării acestuia cu înscrisuri care să justifice soluția adoptată de către Primăria Municipiului Craiova, însă această restituire a dosarului, la data de 15 februarie 2011, a intervenit după introducerea acțiunii reclamantei, ceea ce practic echivalează cu o dezînvestire a Comisiei de la soluționarea dosarului de despăgubire, în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

S-a mai arătat faptul că, din adresa cu nr. 10712 din 14 martie 2011 emisă de pârâta și înaintată instanței, rezultă că pârâta face referiri la dreptul reclamantei la acordarea de despăgubiri, deși controlul său este limitat la verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură (conform art. 10.10 din Normele metodologice), neputând repune în discuție calitatea persoanei de a beneficia de măsuri reparatorii, potrivit Legii nr. 10/2001, la care, în prealabil, s-a reținut că este îndreptățită, În opinia primei instanțe, restituirea dosarului către Primăria Municipiului Craiova este inutilă, deoarece Primarul nu are competența de a revoca decizia emisă anterior, care constituie un act de natură civilă ce a intrat în circuitul civil.

În fine, instanța de fond a constatat că durata excesivă a procedurilor administrative încalcă în mod evident dreptul părții la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. În fine, Curtea de apel a apreciat ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, întrucât prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii excepției de nelegalitate a dispoziției Primarului Municipiului Craiova nr. 3677 din 02 februarie 2006 și respingerii ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei O.N.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă următoarele critici de nelegalitate: 1) Excepția de nelegalitate a dispoziției Primarului Municipiului Craiova nr. 3677 din 02 februarie 2006 este fondată pe faptul că actul administrativ a fost emis cu încălcarea prevederilor pct. 4.1. din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, așa cum au fost menținute în noile Norme metodologice aprobate prin H.G.

nr. 250/2007, precum și ale art. 23 din Legea nr. 10/2001. În concepția recurentei, nu există temei legal cu privire la dreptul intimatei-reclamante de a beneficia de despăgubiri pentru imobilul aflat în discuție. 2) Principiul soluționării cauzelor într-un termen rezonabil nu a fost încălcat, deoarece dosarul aferent dispoziției Primarului Municipiului Craiova nr. 3677 din 02 februarie 2006 a fost retransmis Primăriei pentru completarea documentației, respectiv pentru a se proba faptul că intimata O.N. este îndreptățită să primească despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren de 90 mp rămasă nerestituită și pentru toate construcțiile aferente acesteia, în condițiile în care partea a deținut în proprietate doar cota de 1/8 din imobil.

Până în prezent, dosarul nu a fost înaintat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor împreună cu actele solicitate. Intimata a formulat concluzii scrise în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1) Prin Dispoziția nr. 3677/2006, Primarul Municipiului Craiova, în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat de intimata-reclamantă O.N., imposibil de restituit în natură și a înaintat dosarul de despăgubire al părții la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor, care l-a înregistrat sub nr. 12897/CC.

Imobilul ce face obiectul dispoziției anterior individualizate este situat în municipiul Craiova, Calea București nr. 120. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 23/1968, de pe urma defunctului O.V. au rămas ca moștenitori:soția O.L. și descendenții acestuia - O.E., O.N. și O.M., fiecare cu o cotă de 1/4 din masa succesorală, reprezentată de 1/2 din imobilul mai sus indicat. Acest imobil a fost dobândit de autorul intimatei-reclamante prin cumpărare împreună cu soția supraviețuitoare, potrivit Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1591/1931, iar casa a fost construită de către aceștia. Prin urmare, la momentul preluării, coproprietari ai imobilului erau: - soția O.L., cu o cotă de 5/8 din imobil; - descendenții O.E., O.N.

și O.M., fiecare cu o cotă de 1/8 din imobil. Prin Decretul nr. 60/1989, imobilul aflat în discuție, compus din teren în suprafață de 446 mp și construcții în suprafață utilă de 109,13 mp, a fost expropriat, iar despăgubirile au fost încasate de către succesori, potrivit cotelor succesorale care le reveneau. Prin Sentința civilă nr. 241/1997 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 5485/1997, s-a admis acțiunea reclamanților O.E., O.N. și O.M. și s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 356,27 mp. Dosarul nr. 12897/CC a fost verificat sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat. De asemenea, în urma analizării dosarului, autoritatea cu competențe în materie a apreciat că acesta trebuie completat cu înscrisuri care să justifice soluția adoptată prin Dispoziția nr. 3677/2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova.

Ca atare, prin Adresa nr. 12897 din 15 februarie 2011, Direcția de Contencios și pentru Coordonarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat Primarului Municipiului Craiova să motiveze acordarea de despăgubiri în favoarea intimatei-reclamante pentru întregul imobil anterior descris și să completeze documentația cu actele aferente emiterii actului administrativ. În hotărârea recurată, prima instanță a considerat că soluția adoptată de autoritatea recurentă este greșită, deoarece Primarul Municipiului Craiova a îndeplinit obligația impusă de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prin emiterea dispoziției prin care a soluționat notificarea intimatei-reclamante.

Ca atare, Primarul Municipiului Craiova nu ar mai putea reveni la dispoziția dată și nu ar mai putea emite un act administrativ cu un nou conținut, întrucât Legea nr. 10/2001 nu îi conferă o astfel de competență. Înalta Curte consideră că este incident în speță motivul de recurs reglementat art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care stabilește, prin raportare la art. 312 alin. (3) C. proc. civ., un caz de casare a hotărârii, atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Acest ultim text legal constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură. De aceea, se poate susține că motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor prevăzute la pct. 1 - 4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs. Mai precis, în opinia Înaltei Curți, judecătorul fondului nu a administrat un probatoriu suficient, pe baza căruia să dea o soluție legală. Pentru lămurirea situației de fapt era necesară prezentarea la dosar a înscrisurilor din care să rezulte că intimata-reclamantă este îndreptățită să primească despăgubiri pentru întregul imobil aflat în discuție, situat în Craiova, Calea București nr. 120. Cu alte cuvinte, intimata-reclamantă trebuia să prezinte documentele din care să rezulte că a dobândit cotele succesorale de la ceilalți moștenitori, după cum a solicitat și autoritatea recurentă.

Înalta Curte consideră că în această cale de atac nu puteau fi aplicabile prevederile art. 305 C. proc. civ., întrucât prima instanță nu a evocat fondul cauzei, motiv pentru care sentința atacată se impune a fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Cu alte cuvinte, neaplicabilitatea art. 305 C. proc. civ. este determinată de faptul că instanța de control judiciar a dat curs dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., în sensul că a analizat cauza sub toate aspectele. Soluția casării cu trimitere are o justificare nu doar teoretică, ci și practică: ea este impusă de faptul că altminteri s-ar încălca efectiv dreptul părților la cele două grade de jurisdicție. Este firesc ca instanța de trimitere să administreze toate probele impuse de o completă cercetare a fondului cauzei.

În temeiul art. 312 alin. 5 teza I C. proc. civ., în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată. Cercetarea fondului cauzei, în sensul textului legal anterior citat, presupune existența tuturor elementelor de rezolvare a fondului litigiului. Altfel spus, dacă s-ar aplica o altă soluție procedurală, ar însemna ca instanța de recurs să verifice pentru prima oară fondul dreptului, iar părțile să mai aibă la dispoziție doar cele două căi extraordinare de atac de retractare - contestația în anulare și revizuirea, care pot fi exercitate numai pentru motive limitativ prevăzute de Codul de procedură civilă.

2) Cererea de sesizare a Tribunalului Craiova cu soluționarea excepției de nelegalitate a Dispoziției nr. 3677/2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova este inadmisibilă pentru motivele care vor fi prezentate în continuare. Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, instanța în fața căreia s-a invocat excepția de nelegalitate are posibilitatea respingerii, prin încheiere motivată, a cererii de sesizare a instanței de contencios administrativ competente să o soluționeze în situația în care constată că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru sesizare: existența unui act administrativ de care să depindă soluționarea cauzei. În speța de față, nu este întrunită condiția ca actul atacat să fie un act administrativ pentru a se putea admite cererea de sesizare a instanței competente cu soluționarea excepției de nelegalitate.

Într-adevăr, litigiile care au ca obiect procedurile de restituire în natură sau prin echivalent bănesc a imobilelor ce formează obiectul Legii nr. 10/2001 au un caracter civil, indiferent de calitatea unității deținătoare, autoritate publică sau societate comercială. Astfel spus, autoritatea publică, în cadrul procedurii de restituire, are calitatea de unitate deținătoare a bunului a cărui restituire se cere și nu acționează în regim de putere publică, conform art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată. Ca atare, raporturile juridice cu persoana îndreptățită sau cu terții au caracter civil, nefiind supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ.

Pe de altă parte, caracterul civil al dispoziției primarului rezultă și din interpretarea prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 care dispun că „decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.” Însă, este de observat faptul că, prin capitolul V al Titlului VII din Legea nr. 10/2001, s-a reglementat procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv, care nu pot fi restituite în natură, în care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor acționează în regim de putere publică, ca autoritate publică, iar deciziile adoptate de aceasta sunt acte administrative ce pot fi atacate la instanța de contencios administrativ (art. 19 capitolul V al Titlului VII din Legea nr. 10/2001).

Pentru toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (5) teza I și art. 313 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 148 din 18 martie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 februarie 2012.