ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3155/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia să emită și să comunice decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. X, situat în Craiova, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1000 RON/zi de întârziere până la emiterea deciziei. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Dispoziția nr. 2746 din 17 ianuarie 2006, emisă de Primarul Municipiului Craiova, s-a propus să i se acorde despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul imposibil de restituit în natură, notificat sub nr. X, situat în Craiova.

Recurenta-reclamantă a susținut că dispoziția în litigiu a rămas definitivă și împreună cu întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acesteia au fost înaintate la Secretariatul Comisiei Centrale, în termen de 30 de zile, formându-se dosarul nr. 12240/CC care până la această dată nu a fost soluționat. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, fiind analizată și legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, ocazie cu care s-a constatat că există o situație de coproprietate la preluare și s-a remis dosarul Primăriei Municipiului Craiova pentru reanalizare.

Referitor la etapa evaluării, pârâta a arătat că această etapă este condiționată de reanalizarea dosarului sau de completarea acestuia și de respectarea principiului ordinii de înregistrare a dosarelor așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. În privința obligării la plata daunelor cominatorii, pârâta a arătat că această cerere este inadmisibilă, având în vedere că procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005 nu a fost finalizată.

2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 429 din 8 octombrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta să emită, în favoarea reclamantei, decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, conform Dispoziției nr. 2746 din 17 ianuarie 2006 a Primarului Municipiului Craiova, a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

3. Considertentele reținute de prima instanță în motivarea soluției sale Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, iar prin Dispoziția nr. 2746 din 17 ianuarie 2006 Primăria municipiului Craiova a propus acordarea respectivelor măsuri, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat sub nr. 12240/CC.

Prima instanță a constatat că reclamanta a început procedura de recuperare a bunului sau a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001 (1051/N/2001), autoritatea locală cu competență în materie emițând Dispoziția în data de 17 ianuarie 2006. Pentru că între data depunerii cererii (notificării) și data introducerii acțiunii au trecut aproximativ 9 ani, fără ca în perioada respectivă autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii, prima instanță a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.

În consecință, judecătorul fondului a apreciat că, în speță, comportamentul pârâtei este de natură a încălca prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, absența totală a despăgubirilor creând reclamantelor o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1. În privința cererii privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, a avut în vedere dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.

4. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, invocând prevederile art. 304 punctul 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că în cadrul procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnată întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de punctul 26 din O.U.G.

nr. 81/2007. În speță, recurenta-pârâtă a arătat că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind înregistrat sub nr. 12240/CC și a fost analizată legalitatea cererii de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului notificat, ocazie cu care s-a constatat că trebuie completat cu un extras pentru uzul autorităților locale de pe certificatul de căsătorie al foștilor proprietari S.G. și G.S. și cu informații referitoare la emiterea sau nu a hotărârii de către Consiliul județean Dolj în baza Legii nr. 112/1995 pentru apartamentul în litigiu, preluat în baza Decretului nr. 223/1974 conform Deciziilor nr. 76/1988 și nr. 103/1989 de la foștii proprietari sus-menționați.

În acest sens, s-a solicitat Primăriei municipiului Craiova și Consiliului județean Craiova respectivele date, invocând astfel prevederile art. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin H.G nr. 1.095/2005. Referitor la etapa evaluării, recurenta-pârâtă a arătat că această etapă este condiționată de completarea dosarului cu datele solicitate și de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Totodată, a arătat că prima instanță nu a avut în vedere apărările formulate în cauză, reținând greșit încălcarea principiului procesului rezonabil în parcurgerea procedurii prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În concluzie, recurenta a susținut că soluționarea acestor dosare se face în virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptățită. Prin notele scrise depuse la dosar pârâta a reiterat motivele invocate în recurs. 4. Apărarea intimatei-reclamante Prin concluzii scrise depuse la dosar, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că dispoziția în litigiu a fost înregistrată în evidențele autorității pârâte în ianuarie 2006 care, până la data formulării prezentei acțiuni, a stat în pasivitate (5 ani), în condițiile în care procedura de restituire a bunului său a fost declanșată în 2001 - în urmă cu 10 ani -, invocarea deciziei nr. 2815/2008 nereprezentând o justificare legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , constată că recursul nu este fondat.

1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al autorității administrative de a elibera actul administrativ, respectiv decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în municipiul Craiova, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri fiindu-i recunoscută prin Dispoziția nr. 2746 din 17 ianuarie 2006, emisă de Primarul Municipiului Craiova, prin care a fost soluționată notificarea înregistrată sub nr. X. Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentei-pârâte în justificarea refuzului său de finalizare a procedurii administrative cu care a fost învestită, reținând că hotărârea primei instanțe este pusă la adăpost de orice critică.

Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, este abilitat să verifice doar legalitatea respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, or, acest aspect nu a fost contestat, refuzându-se emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, cu motivarea că dosarul trebuie completat cu înscrisuri referitoare la existența situației de coproprietate la preluarea imobilului. Reclamantul a început procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea formulată în anul 2001, iar dosarul conținând dispoziția de acordare a despăgubirilor, împreună cu documentația aferentă, a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 12240/CC.

Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistență concluziei la care a ajuns instanța de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Demersul recurentei-pârâte de a retrimite Primăriei comunei Craiova dosarul și documentația ce a stat la baza soluționării notificării reclamantului echivalează practic cu o dezînvestire a Comisiei de la soluționarea dosarului de despăgubire, nelegală în condițiile în care Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și Normele de aplicare ale acestuia nu prevăd o astfel de posibilitate.

Instanța de control judiciar reține că sentința primei instanțe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor, prevăzute în Decizia nr. 2815/2008. Dispozițiile articolului 20 din Constituția României și normele interne cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenție ca o garanție a dreptului la un proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.

Principiul soluționării cauzelor într-un termen rezonabil constituie, de asemenea, o componentă a dreptului la o bună administrare, consacrat în art. 41 al Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și ale cărui coordonate nu pot fi ignorate ca repere în practica administrativă a autorităților publice naționale. În concluzie, complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în ce privește respectarea termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la pronunțarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată.

2. Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 punctul 9 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 429 din 8 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 mai 2011. Procesat de GGC - NN