ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3155/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3155/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.G. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Economiei și Finanțelor -

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acesteia să emită

și să comunice decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul notificat

sub nr. X, situat în Craiova, în termen de 90 de zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1000 RON/zi de

întârziere până la emiterea deciziei.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin Dispoziția nr. 2746 din 17 ianuarie 2006, emisă de

Primarul Municipiului Craiova, s-a propus să i se acorde despăgubiri în condițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul imposibil de restituit în

natură, notificat sub nr. X, situat în Craiova.

Recurenta-reclamantă

a susținut că dispoziția în litigiu a rămas definitivă și împreună cu întreaga

documentație ce a stat la baza emiterii acesteia au fost înaintate la

Secretariatul Comisiei Centrale, în termen de 30 de zile, formându-se dosarul

nr. 12240/CC care până la această dată nu a fost soluționat.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,

arătând că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, fiind

analizată și legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, ocazie cu

care s-a constatat că există o situație de coproprietate la preluare și s-a

remis dosarul Primăriei Municipiului Craiova pentru reanalizare.

Referitor la etapa

evaluării, pârâta a arătat că această etapă este condiționată de reanalizarea

dosarului sau de completarea acestuia și de respectarea principiului ordinii de

înregistrare a dosarelor așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16

septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În privința obligării

la plata daunelor cominatorii, pârâta a arătat că această cerere este

inadmisibilă, având în vedere că procedura administrativă prevăzută de Legea

nr. 247/2005 nu a fost finalizată.

instanțe

Prin Sentința nr. 429

din 8 octombrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta

să emită, în favoarea reclamantei, decizia reprezentând titlul de despăgubire

pentru imobilul situat în Craiova, conform Dispoziției nr. 2746 din 17 ianuarie

2006 a Primarului Municipiului Craiova, a respins cererea privind obligarea

pârâtei la plata daunelor cominatorii, luând act că nu se solicită cheltuieli

de judecată.

reținute de prima instanță în motivarea soluției sale

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta a

solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru

imobilul situat în Craiova, iar prin Dispoziția nr. 2746 din 17 ianuarie 2006

Primăria municipiului Craiova a propus acordarea respectivelor măsuri, dosarul

fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și

înregistrat sub nr. 12240/CC.

Prima instanță a

constatat că reclamanta a început procedura de recuperare a bunului sau a

contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001 (1051/N/2001),

autoritatea locală cu competență în materie emițând Dispoziția în data de 17

ianuarie 2006.

Pentru că între data

depunerii cererii (notificării) și data introducerii acțiunii au trecut

aproximativ 9 ani, fără ca în perioada respectivă autoritățile abilitate de

lege să ajungă la finalizarea procedurii, prima instanță a apreciat că durata

excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident

principiul procesului rezonabil.

În consecință,

judecătorul fondului a apreciat că, în speță, comportamentul pârâtei este de

natură a încălca prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și ale art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, absența totală

a despăgubirilor creând reclamantelor o sarcină excesivă, incompatibilă cu

dreptul la respectul bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.

În privința cererii

privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, a avut în vedere

dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora s-a prevăzut o

procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu

execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă

actualei etape judiciare.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, invocând prevederile art. 304

punctul 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta-pârâtă a arătat că în cadrul procedurii prevăzute de Titlul VII

din Legea nr. 247/2005 sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și

înregistrării dosarelor, etapa analizării dosarelor sub aspectul posibilității

restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa

evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod

întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi

transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnată întocmirii

raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia

Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui

titlu în condițiile prevăzute de punctul 26 din O.U.G. nr. 81/2007.

În speță,

recurenta-pârâtă a arătat că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a

fost parcursă, dosarul fiind înregistrat sub nr. 12240/CC și a fost analizată

legalitatea cererii de respingere a cererii de restituire în natură a

imobilului notificat, ocazie cu care s-a constatat că trebuie completat cu un

extras pentru uzul autorităților locale de pe certificatul de căsătorie al

foștilor proprietari S.G. și G.S. și cu informații referitoare la emiterea sau

nu a hotărârii de către Consiliul județean Dolj în baza Legii nr. 112/1995

pentru apartamentul în litigiu, preluat în baza Decretului nr. 223/1974 conform

Deciziilor nr. 76/1988 și nr. 103/1989 de la foștii proprietari sus-menționați.

În acest sens, s-a

solicitat Primăriei municipiului Craiova și Consiliului județean Craiova

respectivele date, invocând astfel prevederile art. 16.5 din Normele

metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 aprobate prin

H.G nr. 1.095/2005.

Referitor la etapa

evaluării, recurenta-pârâtă a arătat că această etapă este condiționată de

completarea dosarului cu datele solicitate și de respectarea ordinii de

înregistrare a dosarelor așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815 din 16

septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Totodată, a arătat că

prima instanță nu a avut în vedere apărările formulate în cauză, reținând

greșit încălcarea principiului procesului rezonabil în parcurgerea procedurii

prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În concluzie,

recurenta a susținut că soluționarea acestor dosare se face în virtutea

declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzute de Titlul VII din

Legea nr. 247/2005 și nu în baza unei cereri exprimate de persoana

îndreptățită.

Prin notele scrise

depuse la dosar pârâta a reiterat motivele invocate în recurs.

intimatei-reclamante

Prin concluzii scrise

depuse la dosar, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, arătând că dispoziția în litigiu a fost înregistrată în evidențele

autorității pârâte în ianuarie 2006 care, până la data formulării prezentei

acțiuni, a stat în pasivitate (5 ani), în condițiile în care procedura de

restituire a bunului său a fost declanșată în 2001 - în urmă cu 10 ani -,

invocarea deciziei nr. 2815/2008 nereprezentând o justificare legală.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, constată că recursul nu este fondat.

fapt și de drept relevante

Intimata-reclamantă a

supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al

autorității administrative de a elibera actul administrativ, respectiv decizia

reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în municipiul Craiova,

în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea de persoană

îndreptățită la despăgubiri fiindu-i recunoscută prin Dispoziția nr. 2746 din

17 ianuarie 2006, emisă de Primarul Municipiului Craiova, prin care a fost

soluționată notificarea înregistrată sub nr. X.

Înalta Curte constată

că sunt nefondate criticile recurentei-pârâte în justificarea refuzului său de

finalizare a procedurii administrative cu care a fost învestită, reținând că

hotărârea primei instanțe este pusă la adăpost de orice critică.

Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 16 alin. (4)

din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, este abilitat să verifice doar

legalitatea respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, or, acest

aspect nu a fost contestat, refuzându-se emiterea deciziei conținând titlul de

despăgubire, cu motivarea că dosarul trebuie completat cu înscrisuri

referitoare la existența situației de coproprietate la preluarea imobilului.

Reclamantul a început

procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea

formulată în anul 2001, iar dosarul conținând dispoziția de acordare a

despăgubirilor, împreună cu documentația aferentă, a fost înregistrat la

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 12240/CC.

Intervalul mare de

timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor

pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistență concluziei la care a ajuns

instanța de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor

într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Demersul

recurentei-pârâte de a retrimite Primăriei comunei Craiova dosarul și

documentația ce a stat la baza soluționării notificării reclamantului

echivalează practic cu o dezînvestire a Comisiei de la soluționarea dosarului

de despăgubire, nelegală în condițiile în care Titlul VII al Legii nr. 247/2005

și Normele de aplicare ale acestuia nu prevăd o astfel de posibilitate.

Instanța de control

judiciar reține că sentința primei instanțe nu este criticabilă nici sub

aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a

dosarelor, prevăzute în Decizia nr. 2815/2008.

Dispozițiile articolului

20 din Constituția României și normele interne cuprinse în legislația primară

și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a

despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu

concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil,

consacrat în art. 6 paragraful 1 din Convenție ca o garanție a dreptului la un

proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul

procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau

deciziilor definitive.

Principiul

soluționării cauzelor într-un termen rezonabil constituie, de asemenea, o

componentă a dreptului la o bună administrare, consacrat în art. 41 al Cartei

Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și ale cărui coordonate nu pot fi

ignorate ca repere în practica administrativă a autorităților publice

naționale.

În concluzie,

complexitatea etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în

ce privește respectarea termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru

justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității

publice, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că

la pronunțarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 punctul 9 sau art.

304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor împotriva Sentinței

nr. 429 din 8 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 31 mai 2011.

Procesat

de GGC - NN