ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4308/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta D.T.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor obligarea pârâtei să emită și să comunice Decizia privind Titlul

de Despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 154/N/2001, situat în Craiova,

în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata

daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere până la emiterea deciziei, cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că prin Dispoziția nr. 8483 din 04 mai 2005, emisă de Primarul

Municipiului Craiova s-a propus acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului

VII din Legea nr. 247/2005, către D.T., pentru imobilul imposibil de restituit

în natură, notificat sub nr. 154/N/2001, situat în Craiova.

Dispoziția nr. 8483 a rămas

definitivă, astfel încât potrivit punctelor 16.7 și 16.9 din Normele

Metodologice de Aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr.

247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, modificate și completate prin H.G.

nr. 128/2008, aceasta a fost predată la Secretariatul Comisiei Centrale, în

termen de 30 de zile, împreună cu întreaga documentație ce a stat la baza

emiterii acesteia.

A mai arătat reclamanta că dosarul a

fost înregistrat la Comisia Centrală sub nr. 12464/CC și nu a fost soluționat

până la data introducerii acțiunii.

A mai arătat reclamanta că

nesoluționarea dosarului nr. 12464/CC, după trecerea unei perioade de peste 5

ani de la emiterea Dispoziției nr. 8483 din 04 mai 2005, privind acordarea

despăgubirilor este nejustificată, astfel încât interesul promovării acțiunii

este unul legitim și urmărește obligarea pârâților la respectarea dispozițiilor

Legii nr. 247/2005, Titlul VII.

Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii

promovate de reclamantă ca fiind neîntemeiată.

In cuprinsul întâmpinării s-a invocat

excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 8483/04/05/2005 emisă de Primăria

Craiova.

Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor a formulat cerere de chemare în garanție a Primăriei

Municipiului Craiova prin Primar.

Prin sentința nr. 532 din 22 noiembrie

2010, Curtea de Apel Craiova a admis în parte acțiunea formulată de D.T., a

obligat pârâta C.C.S.D. să emită reclamantei decizia reprezentând titlul de

despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit în natură și a respins

capetele de cerere privind stabilirea unui termen pentru emiterea deciziei și

obligarea pârâtei la daune cominatorii.

Referitor la excepția de nelegalitate

a Dispoziției nr. 8483/2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova, instanța a

apreciat că aceasta nu poate fi admisibilă având în vedere că actul

administrativ unilateral contestat pe această cale nu este incident în privința

fondului cauzei, care vizează emiterea dispoziției reprezentând titlul de

despăgubire.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut

următoarele:

Reclamanta a început procedura de

recuperare a bunului său sau a contravalorii acestuia prin formularea unei

notificări în anul 2001 (154/N/2001), autoritatea locală cu competența în

materie emițând Dispoziția în data de 04 mai 2005.

Ulterior transmiterii dosarului către

Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor la un interval considerabil, s-a

invocat de către Comisia Centrală efectuarea unei adrese, pentru a se lămuri

componența imobilului fără a se face vreo dovadă în acest sens.

Ca urmare s-a apreciat că durata

excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident

principiul procesului rezonabil.

In consecință, s-a făcut aplicarea

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului urmând ca autoritatea pârâtă

să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor privitoare

la imobilul imposibil de restituit în natură conform dispoziției nr. 8483 din

04 mai 2005, emisă de Primăria Municipiului Craiova.

Cât privește cererea de chemare în

garanție, instanța a apreciat că aceasta nu poate fi admisă, în condițiile în

care, emiterea titlului de despăgubire este un atribut exclusiv al Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, și nu al Primăriei Craiova, entitate

care și-a îndeplinit obligațiile impuse de prevederile legale în materie,

emițând Dispoziția nr. 8483 din 04 mai 2005.

Referitor la petitul privind acordarea

de daune cominatorii și stabilirea unui termen pentru emiterea actului

solicitat, instanța de fond l-a respins dat fiind că în cadrul procedurii

administrative reglementate prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este

prevăzută parcurgerea mai multor etape premergătoare emiterii dispoziției

privind titlul de despăgubire.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând

admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în

sensul admiterii excepției de nelegalitate a Dispozițiilor nr. 8483/2005 emisă

de către Primăria Municipiului Craiova; în măsura în care se va trece peste

motivele de recurs legate de excepția de nelegalitate invocată, se solicită

respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă ca

neîntemeiată.

În motivarea recursului, făcând

referire, în drept, la prevederile Legii nr. 247/2005, art. 304, art. 304

1

și urm. C. proc. civ., pârâta a susținut, în esență, că soluționarea dosarelor

privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii

prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care cuprinde mai multe etape,

obligatoriu de parcurs, decizia reprezentând titlul de despăgubiri neputând fi

emisă anterior finalizării acesteia.

Sub aspectul obligării Comisiei

Centrale la emiterea deciziei cu motivarea încălcării principiului procesului

rezonabil, consideră recurenta că în mod netemeinic, instanța de fond a statuat

astfel de obligație, neținând cont de aspectele obiective ale soluționării

dosarului de despăgubire al reclamantei.

Astfel, instanța de fond a

interpretat, în mod greșit, faptul că „durata excesivă a procedurilor

administrative este de natură a încălca în mod evident principiul termenului

rezonabil".

Față de aceste considerente subliniază

recurenta că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în

virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzută de

Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și nu în baza unei cereri exprimate de

persoana îndreptățită.

Mai mult se arată că deși nu a fost

prevăzut un termen de soluționare a dosarelor ce fac obiectul procedurii

administrative prevăzute la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, legiuitorul a

stabilit că ordine de soluționare a dosarelor va fi decisă de către Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

In aplicarea acestor prevederi, Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr. 2 din 28 februarie

2006 care prevedea într-adevăr selectarea aleatorie atât a dosarului de

despăgubire cât și a evaluatorului/societății de evaluare, cu mențiunea că

această decizie a fost înlocuită cu Decizia nr. 281 din 16 septembrie 2008.

In aceste condiții, recurenta a

apreciat că instanța de fond nu a reținut aspectele legate de ordinea de

soluționare a dosarelor privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor

preluate abuziv, susținând în mod greșit existența depășirii termenului

rezonabil în privința soluționării dosarului aferent Dispoziției nr. 8483/2005

a Primăriei Municipiului Craiova.

Referitor la excepția de nelegalitate

a dispoziției nr. 8483/2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova se arată că

instanța de fond, în mod greșit a respins această excepție ca fiind

inadmisibilă pe motiv că, nu pot fi atacate în contencios administrativ, fiind

incidente dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Analizând actele dosarului, hotărârea

atacată și criticile recurentei, prin prisma dispozițiilor art. 304, art. 304

1

C. proc. civ. și a prevederilor legale incidente în materia supusă controlului

judiciar, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, având în vedere considerentele

în continuare arătate.

Este indiscutabil faptul că

procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005, pentru acordarea

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi

restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai mult etape

distincte în care, pe lângă recurentă, mai sunt antrenate și alte entități

(organele investite cu soluționarea notificărilor, evaluatorii), astfel încât,

în mod obiectiv, nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h)

din Legea nr. 554/2004, modificată, care constituie dreptul comun în materia

contenciosului administrativ.

Afirmația recurentei potrivit căreia

nu a fost înregistrat la această instituție dosarul constituit în temeiul Legii

nr. 10/2001 nu poate fi reținută, având în vedere înscrisurile existente la

dosarul cauzei, întrucât acest dosar a fost înregistrat la Comisie încă de la

începutul anului 2006, recurenta putând să solicite orice informații

suplimentare, oricăror instituții, dacă acestea erau necesare în vederea

întocmirii expertizelor.

Instanța de fond a concluzionat în mod

corect și argumentat că în cauză nu se justifică trecerea unui termen de 5 ani

în care Comisia Centrală nu a trimis dosarul către evaluator, acest

comportament creând prejudicii reclamantei, deoarece după mai bine de 10 ani de

la momentul la care s-a formulat notificarea intimata-reclamantă nu are un

răspuns favorabil concretizat într-o despăgubire.

Omisiunea legiuitorului de a stabili

un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii

administrative nu poate conduce însă la ideea că autoritatea publică este

abilitată să determine ea însăși acest interval de timp, fiind necesar ca

deciziile reprezentând titlurile de despăgubire să fie emise într-un termen

rezonabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O., astfel cum s-a

pronunțat în mod constant, în materie, instanța supremă.

Termenul rezonabil se referă atât la

durata procedurilor administrative preliminare, cât și la timpul necesar

finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a organiza

funcționarea puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe,

pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia efectiv de protecția

asigurată prin prevederile art. 6 din C.E.D.O.

În speță, raportat la perioada

îndelungată, de circa 10 ani, care a trecut de la data declanșării procedurilor

de restituire a unui bun în natură sau în echivalent, prin formularea unei

întâmpinări în anul 2001, prima instanță a concluzionat în mod corect că au fost

încălcate dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., privind dreptul al un proces

echitabil, susținerile recurentei privind nesocotirea criteriilor pe baza

cărora se apreciază termenul rezonabil, rezultate din jurisprudența C.E.D.O.,

nefiind justificate.

Referitor la legalitatea Dispoziției

nr. 8483/2005 a Primarului Municipiului Craiova, se apreciază că instanța de

fond în mod corect a respins excepția de nelegalitate a acestui act

administrativ invocată de către recurentă în fața Curții de Apel Craiova.

Față de cele expuse, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 532 din 22

noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

23 septembrie 2011.