ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4308/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta D.T. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor obligarea pârâtei să emită și să comunice Decizia privind Titlul de Despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 154/N/2001, situat în Craiova, în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere până la emiterea deciziei, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin Dispoziția nr. 8483 din 04 mai 2005, emisă de Primarul Municipiului Craiova s-a propus acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, către D.T., pentru imobilul imposibil de restituit în natură, notificat sub nr. 154/N/2001, situat în Craiova.

Dispoziția nr. 8483 a rămas definitivă, astfel încât potrivit punctelor 16.7 și 16.9 din Normele Metodologice de Aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, modificate și completate prin H.G. nr. 128/2008, aceasta a fost predată la Secretariatul Comisiei Centrale, în termen de 30 de zile, împreună cu întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acesteia. A mai arătat reclamanta că dosarul a fost înregistrat la Comisia Centrală sub nr. 12464/CC și nu a fost soluționat până la data introducerii acțiunii.

A mai arătat reclamanta că nesoluționarea dosarului nr. 12464/CC, după trecerea unei perioade de peste 5 ani de la emiterea Dispoziției nr. 8483 din 04 mai 2005, privind acordarea despăgubirilor este nejustificată, astfel încât interesul promovării acțiunii este unul legitim și urmărește obligarea pârâților la respectarea dispozițiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII. Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamantă ca fiind neîntemeiată. In cuprinsul întâmpinării s-a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 8483/04/05/2005 emisă de Primăria Craiova. Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat cerere de chemare în garanție a Primăriei Municipiului Craiova prin Primar.

Prin sentința nr. 532 din 22 noiembrie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis în parte acțiunea formulată de D.T., a obligat pârâta C.C.S.D. să emită reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul imposibil de restituit în natură și a respins capetele de cerere privind stabilirea unui termen pentru emiterea deciziei și obligarea pârâtei la daune cominatorii. Referitor la excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 8483/2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova, instanța a apreciat că aceasta nu poate fi admisibilă având în vedere că actul administrativ unilateral contestat pe această cale nu este incident în privința fondului cauzei, care vizează emiterea dispoziției reprezentând titlul de despăgubire.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele: Reclamanta a început procedura de recuperare a bunului său sau a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001 (154/N/2001), autoritatea locală cu competența în materie emițând Dispoziția în data de 04 mai 2005. Ulterior transmiterii dosarului către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor la un interval considerabil, s-a invocat de către Comisia Centrală efectuarea unei adrese, pentru a se lămuri componența imobilului fără a se face vreo dovadă în acest sens. Ca urmare s-a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.

In consecință, s-a făcut aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul imposibil de restituit în natură conform dispoziției nr. 8483 din 04 mai 2005, emisă de Primăria Municipiului Craiova.

Cât privește cererea de chemare în garanție, instanța a apreciat că aceasta nu poate fi admisă, în condițiile în care, emiterea titlului de despăgubire este un atribut exclusiv al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, și nu al Primăriei Craiova, entitate care și-a îndeplinit obligațiile impuse de prevederile legale în materie, emițând Dispoziția nr. 8483 din 04 mai 2005. Referitor la petitul privind acordarea de daune cominatorii și stabilirea unui termen pentru emiterea actului solicitat, instanța de fond l-a respins dat fiind că în cadrul procedurii administrative reglementate prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este prevăzută parcurgerea mai multor etape premergătoare emiterii dispoziției privind titlul de despăgubire.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției de nelegalitate a Dispozițiilor nr. 8483/2005 emisă de către Primăria Municipiului Craiova; în măsura în care se va trece peste motivele de recurs legate de excepția de nelegalitate invocată, se solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă ca neîntemeiată. În motivarea recursului, făcând referire, în drept, la prevederile Legii nr. 247/2005, art. 304, art. 304 1 și urm. C. proc. civ., pârâta a susținut, în esență, că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care cuprinde mai multe etape, obligatoriu de parcurs, decizia reprezentând titlul de despăgubiri neputând fi emisă anterior finalizării acesteia.

Sub aspectul obligării Comisiei Centrale la emiterea deciziei cu motivarea încălcării principiului procesului rezonabil, consideră recurenta că în mod netemeinic, instanța de fond a statuat astfel de obligație, neținând cont de aspectele obiective ale soluționării dosarului de despăgubire al reclamantei. Astfel, instanța de fond a interpretat, în mod greșit, faptul că „durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul termenului rezonabil". Față de aceste considerente subliniază recurenta că soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor se face în virtutea declanșării procedurii de acordare a despăgubirilor prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptățită.

Mai mult se arată că deși nu a fost prevăzut un termen de soluționare a dosarelor ce fac obiectul procedurii administrative prevăzute la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, legiuitorul a stabilit că ordine de soluționare a dosarelor va fi decisă de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

In aplicarea acestor prevederi, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr. 2 din 28 februarie 2006 care prevedea într-adevăr selectarea aleatorie atât a dosarului de despăgubire cât și a evaluatorului/societății de evaluare, cu mențiunea că această decizie a fost înlocuită cu Decizia nr. 281 din 16 septembrie 2008. In aceste condiții, recurenta a apreciat că instanța de fond nu a reținut aspectele legate de ordinea de soluționare a dosarelor privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, susținând în mod greșit existența depășirii termenului rezonabil în privința soluționării dosarului aferent Dispoziției nr. 8483/2005 a Primăriei Municipiului Craiova.

Referitor la excepția de nelegalitate a dispoziției nr. 8483/2005 emisă de Primăria Municipiului Craiova se arată că instanța de fond, în mod greșit a respins această excepție ca fiind inadmisibilă pe motiv că, nu pot fi atacate în contencios administrativ, fiind incidente dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Analizând actele dosarului, hotărârea atacată și criticile recurentei, prin prisma dispozițiilor art. 304, art. 304 1 C. proc. civ. și a prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, având în vedere considerentele în continuare arătate.

Este indiscutabil faptul că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005, pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai mult etape distincte în care, pe lângă recurentă, mai sunt antrenate și alte entități (organele investite cu soluționarea notificărilor, evaluatorii), astfel încât, în mod obiectiv, nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004, modificată, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Afirmația recurentei potrivit căreia nu a fost înregistrat la această instituție dosarul constituit în temeiul Legii nr. 10/2001 nu poate fi reținută, având în vedere înscrisurile existente la dosarul cauzei, întrucât acest dosar a fost înregistrat la Comisie încă de la începutul anului 2006, recurenta putând să solicite orice informații suplimentare, oricăror instituții, dacă acestea erau necesare în vederea întocmirii expertizelor. Instanța de fond a concluzionat în mod corect și argumentat că în cauză nu se justifică trecerea unui termen de 5 ani în care Comisia Centrală nu a trimis dosarul către evaluator, acest comportament creând prejudicii reclamantei, deoarece după mai bine de 10 ani de la momentul la care s-a formulat notificarea intimata-reclamantă nu are un răspuns favorabil concretizat într-o despăgubire.

Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce însă la ideea că autoritatea publică este abilitată să determine ea însăși acest interval de timp, fiind necesar ca deciziile reprezentând titlurile de despăgubire să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O., astfel cum s-a pronunțat în mod constant, în materie, instanța supremă. Termenul rezonabil se referă atât la durata procedurilor administrative preliminare, cât și la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a organiza funcționarea puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia efectiv de protecția asigurată prin prevederile art. 6 din C.E.D.O.

În speță, raportat la perioada îndelungată, de circa 10 ani, care a trecut de la data declanșării procedurilor de restituire a unui bun în natură sau în echivalent, prin formularea unei întâmpinări în anul 2001, prima instanță a concluzionat în mod corect că au fost încălcate dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., privind dreptul al un proces echitabil, susținerile recurentei privind nesocotirea criteriilor pe baza cărora se apreciază termenul rezonabil, rezultate din jurisprudența C.E.D.O., nefiind justificate. Referitor la legalitatea Dispoziției nr. 8483/2005 a Primarului Municipiului Craiova, se apreciază că instanța de fond în mod corect a respins excepția de nelegalitate a acestui act administrativ invocată de către recurentă în fața Curții de Apel Craiova.

Față de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 532 din 22 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2011.