ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5095/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la data de 24 martie 2011, reclamanta V.A. a chemat în judecată pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligate să emită dispoziția reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilului imposibil de restituit în natură situat în Craiova str. O. nr. X. În fapt, reclamanta a arătat că prin Dispoziția nr. 8664 din 1 noiembrie 2002, emisă de Primarul Municipiului Craiova s-a dispus înaintarea către Prefectura Județului Dolj cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești la valoarea estimată de autorul său V.I.

Ulterior, prin Hotărârea nr. 113 din 9 decembrie 2004, DGFP Dolj a acordat aviz favorabil pentru emiterea de către Primarul Municipiului Craiova a unei decizii în care măsurile reparatorii prin echivalent erau stabilite sub forma de titluri de valoare nominale, prin Dispoziția 7785 din 7 aprilie 2005, Primarul Municipiului Craiova dispunând în sensul celor arătate. Concret s-a dispus să se acorde măsuri reparatorii. A mai arătat că de la acea dată și până în prezent nu s-a emis de către prima pârâtă dispoziția reprezentând titlu de despăgubiri deși dosarul cu toate actele inclusiv notificarea înregistrată sub nr. 764/2001, au fost predate Secretariatului Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor.

Reclamanta a solicitat să se constate că în mod nejustificat s-a tergiversat emiterea dispoziției reprezentând titlul de despăgubire cu încălcarea dispozițiilor din titlul VII din Legea nr. 247/2005 și dispozițiilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană. De asemenea, reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize având ca obiectiv evaluarea imobilului notificat deoarece obligația pârâtelor de a trece la evaluarea bunului este intuitu personae iar pasivitatea acestora timp de 5 ani în sensul că nu au trecut la evaluare, echivalează cu un refuz nejustificat raportat la obligația legală privitoare la evaluare. Pârâta C.C.S.D. a formulat întâmpinare invocând excepția inadmisibilității solicitării de stabilire a cuantumului despăgubirilor care este atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu, potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

A arătat că după intrarea în vigoare a actului normativ menționat, contravaloarea pretențiilor de restituire în echivalent nu va mai fi stabilită în cursul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001, ci după parcurgerea procedurii reglementate în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005. În consecință, a solicitat admiterea excepției inadmisibilității acestui capăt de cerere. Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, la rândul său, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

A susținut că în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost învestită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pe cale de consecință a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința nr. 468 din 13 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta V.A.

în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților; a obligat pârâta Comisia Centrală să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. O. nr. X conform Dispoziției nr. 7785 din 7 aprilie 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova și a respins acțiunea față de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive a ANRP invocată prin întâmpinare, este întemeiată, în considerarea faptului că obligația de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubiri și cea anterioară, privind întocmirea raportului de evaluare, revin Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere privind stabilirea cuantumului despăgubirii, prima instanță a constatat că, în fapt, reclamanta nu a formulat un astfel de petit în condițiile art. 112 - 114 C. proc. civ. ci a solicitat ca probatoriu, efectuarea unei expertize având ca obiectiv evaluarea imobilului, probă în care de altfel nu a mai insistat, motiv pentru care excepția a fost respinsă. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată însă numai în parte, respectiv în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire cu privire la imobilul preluat abuziv.

Sub acest aspect, a reținut în esență că, dosarul întocmit în vederea acordării despăgubirilor la care se stabilise îndreptățirea reclamantei, a fost transmis și înregistrat sub nr. 12239/CC din 7 aprilie 2006 de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, potrivit dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 554/2004, obligație ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de pârâta Comisia Centrală. Prima instanță a constatat că nu poate fi primită apărarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că acțiunea ar fi neîntemeiată, deoarece de la data primirii dosarului de despăgubiri și până la data sesizării instanței a curs o perioadă de timp suficientă pentru realizarea întregii proceduri reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

De altminteri, prima instanță a observat că pârâta nu a făcut dovada efectuării vreunei operațiuni administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 de la data înaintării de către Primăria Municipiului Craiova a dosarului și până la data introducerii cererii de chemare în judecată. Față de această situație de fapt, prima instanță a a făcut aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, apreciind că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident dreptul la un proces rezonabil. În egală măsură a reținut că autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru ca aceasta înseamnă să invoce propria culpă în încălcarea CEDO.

3. Recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Împotriva hotărârii primei instanțe a formulat recurs în termen legal pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta a solicitat modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței, pentru următoarele motive: Recurenta a susținut că prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 autoritatea pârâtă a adoptat o nouă modalitate de soluționare a dosarelor, cu respectarea principiului egalității de tratament a persoanelor îndreptățite, făcând distincție între dosarele înregistrate înainte și după intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 81/2007, instituind drept criteriu principal ordinea înregistrării dosarelor. Potrivit acestei decizii, dosarele complete vor fi trimise spre evaluare, în principiu, în ordinea înregistrării lor la Secretariatul Comisiei Centrale. Or, în cauza de față, prin trimiterea dosarului reclamantei la evaluare s-ar încălca drepturile celorlalte persoane îndreptățite care au dosare cu număr mai mic decât cel în cauză. În acest context nu se poate reține culpa autorității recurente privind durata de soluționare a cererii de despăgubiri a reclamantei. Recurenta a mai arătat că obligarea direct la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, trecând peste etapele administrative prealabile, este nejudicioasă și poate duce la conjuncturi juridice „anormale”, autoritatea publică fiind pasibilă de sancțiunile prevăzute în art. 24 din Legea nr. 554/2004, cu toate că emiterea deciziei depinde de efectuarea raportului de evaluare.

4. Apărările intimatei Intimata V.A. a formulat note scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în notele scrise, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă V.A.

a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea recurentei-pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a derula procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu finalitatea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, corelativ constatării că a fost depășit termenul rezonabil de soluționare a Dosarului nr. 12239/CC din 7 aprilie 2006. Necontestat, intimata este titulara unui drept la despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, strada O. nr. X, imposibil de restituit în natură. Acest drept i-a fost recunoscut prin Dispoziția nr. 7785 din 7 aprilie 2005 a Primarul Municipiului Craiova prin care s-a soluționat Notificarea intimatei înregistrată sub nr. 764/N/2001.

Dosarul aferent notificării menționate s-a predat Secretariatului Comisiei Centrale și a fost înregistrat sub nr. 12239/CC din 7 aprilie 2006. Până la data soluționării recursului de față, 29 noiembrie 2012, recurenta nu a emis decizia reprezentând titlu de despăgubire și, de altfel, nu a făcut nici dovada parcurgerii etapei anterioare, a transmiterii dosarului în vederea întocmirii raportului de evaluare. În acest condiții, Înalta Curte reține, la fel ca judecătorul fondului, că s-a depășit termenul rezonabil de soluționare a cererii de acordare a despăgubirilor.

Indiferent de natura dificultăților întâmpinate, recurenta nu poate justifica o pasivitate de peste 5 ani, ci, în calitate de autoritate administrativă învestită cu competențe speciale în materia acordării despăgubirilor stabilite prin legi cu caracter reparatoriu, era datoare să întreprindă toate demersurile necesare pentru ca procedura reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 să se deruleze, în ansamblul său, într-un termen rezonabil, nefiind admisibil ca intimata să nu poată întrezări finalul procedurii ce a debutat în anul 2001. Răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte reține următoarele: 1.1. Referitor la norma administrativă ce reglementează ordinea soluționării dosarelor înregistrate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Recurenta susține că prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a adoptat o nouă modalitate de soluționare a dosarelor, făcând distincție între dosarele înregistrate înaintate și după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, instituind drept criteriu principal ordinea înregistrării dosarelor. Fără a nega dreptul autorității recurente de a adopta norme în vederea organizării activității sale, totuși Înalta Curte nu poate face abstracție de faptul că dosarul intimatei, înregistrat în cursul anului 2009 nu a fost soluționat nici până în prezent. Or, complexitatea etapelor procedurii administrative și faptul că legea specială nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor, nu pot constitui argumente care să justifice prelungirea sine die a momentului emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru intimata-reclamantă.

Așa fiind, în mod legal a reținut prima instanță, pe baza jurisprudenței consecvente a Curții Europene a Drepturilor Omului, că autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la un proces echitabil, pentru că aceasta înseamnă să-și invoce propria culpă în privința încălcării drepturilor recunoscute prin Convenție. Or, după cum se poate observa din actele și lucrările pricinii, nici la fond, nici în calea de atac recurenta-pârâtă nu a făcut dovada efectuării vreunei operațiuni administrative după înregistrarea dosarului intimatei-reclamante la Secretariatul Comisiei, în anul 2006. 1.2.

Cu privire la obligația de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire Recurenta-pârâtă a invocat caracterul injust al obligării sale direct la emiterea deciziei, fără să se fi dispus, în prealabil, efectuarea raportului de evaluare, dar această critică este nefondată, pentru că etapele și operațiunile premergătoare sunt subsumate scopului emiterii actului administrativ prin care se finalizează procedura de stabilire a despăgubirilor, care, în întregul ei, este supusă imperativului termenului rezonabil. Comisia Centrală este entitatea care, potrivit atribuțiilor prevăzute în lege, desemnează evaluatorul în vederea întocmirii raportului de evaluare, pe baza căruia urmează să procedeze apoi la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Conchizând, Înalta Curte, reține, la fel ca judecătorul fondului, că recurenta-pârâtă, implicată în derularea procedurilor administrative instituite prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 a depășit termenul rezonabil de soluționare a Dosarului de despăgubire nr. 12239/CC din 7 aprilie 2006, toate motivele de recurs fiind nefondate. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 468 din 13 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM