ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5095/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5095/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, la data de 24 martie 2011, reclamanta V.A. a chemat în judecată

pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru ca, prin hotărârea ce se va

pronunța, să fie obligate să emită dispoziția reprezentând titlu de despăgubire

pentru imobilului imposibil de restituit în natură situat în Craiova str. O.

nr. X.

În fapt, reclamanta a

arătat că prin Dispoziția nr. 8664 din 1 noiembrie 2002, emisă de Primarul

Municipiului Craiova s-a dispus înaintarea către Prefectura Județului Dolj cu

propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma

despăgubirilor bănești la valoarea estimată de autorul său V.I.

Ulterior, prin

Hotărârea nr. 113 din 9 decembrie 2004, DGFP Dolj a acordat aviz favorabil

pentru emiterea de către Primarul Municipiului Craiova a unei decizii în care

măsurile reparatorii prin echivalent erau stabilite sub forma de titluri de

valoare nominale, prin Dispoziția 7785 din 7 aprilie 2005, Primarul

Municipiului Craiova dispunând în sensul celor arătate. Concret s-a dispus să

se acorde măsuri reparatorii.

A mai arătat că de la

acea dată și până în prezent nu s-a emis de către prima pârâtă dispoziția

reprezentând titlu de despăgubiri deși dosarul cu toate actele inclusiv

notificarea înregistrată sub nr. 764/2001, au fost predate Secretariatului

Comisiei Centrale pentru Acordarea Despăgubirilor.

Reclamanta a

solicitat să se constate că în mod nejustificat s-a tergiversat emiterea

dispoziției reprezentând titlul de despăgubire cu încălcarea dispozițiilor din

titlul VII din Legea nr. 247/2005 și dispozițiilor art. 6 parag. 1 din

Convenția Europeană.

De asemenea,

reclamanta a solicitat efectuarea unei expertize având ca obiectiv evaluarea

imobilului notificat deoarece obligația pârâtelor de a trece la evaluarea

bunului este intuitu personae iar pasivitatea acestora timp de 5 ani în sensul

că nu au trecut la evaluare, echivalează cu un refuz nejustificat raportat la

obligația legală privitoare la evaluare.

Pârâta C.C.S.D. a

formulat întâmpinare invocând excepția inadmisibilității solicitării de

stabilire a cuantumului despăgubirilor care este atributul evaluatorilor

autorizați, desemnați în mod aleatoriu, potrivit Titlului VII al Legii nr.

247/2005. A arătat că după intrarea în vigoare a actului normativ menționat,

contravaloarea pretențiilor de restituire în echivalent nu va mai fi stabilită

în cursul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001, ci după

parcurgerea procedurii reglementate în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.

247/2005. În consecință, a solicitat admiterea excepției inadmisibilității

acestui capăt de cerere.

Pe fond a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâta Autoritatea

Națională Pentru Restituirea Proprietăților, la rândul său, a depus întâmpinare

prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților. A susținut că în cursul procedurii

administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv, nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost

învestită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pe cale de consecință

a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată

împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

de Apel

Prin Sentința nr. 468

din 13 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta V.A. în

contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților; a obligat pârâta

Comisia Centrală să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru

imobilul situat în Craiova, str. O. nr. X conform Dispoziției nr. 7785 din 7

aprilie 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova și a respins acțiunea față

de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a constatat că excepția lipsei calității

procesuale pasive a ANRP invocată prin întâmpinare, este întemeiată, în

considerarea faptului că obligația de emitere a deciziei reprezentând titlu de

despăgubiri și cea anterioară, privind întocmirea raportului de evaluare, revin

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit dispozițiilor art.

13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Cu privire la

excepția inadmisibilității capătului de cerere privind stabilirea cuantumului

despăgubirii, prima instanță a constatat că, în fapt, reclamanta nu a formulat

un astfel de petit în condițiile art. 112 - 114 C. proc. civ. ci a solicitat ca

probatoriu, efectuarea unei expertize având ca obiectiv evaluarea imobilului,

probă în care de altfel nu a mai insistat, motiv pentru care excepția a fost

respinsă.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată

însă numai în parte, respectiv în ceea ce privește capătul de cerere privind

obligarea Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor să emită decizia

reprezentând titlul de despăgubire cu privire la imobilul preluat abuziv.

Sub acest aspect, a

reținut în esență că, dosarul întocmit în vederea acordării despăgubirilor la

care se stabilise îndreptățirea reclamantei, a fost transmis și înregistrat sub

nr. 12239/CC din 7 aprilie 2006 de către Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire,

potrivit dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 554/2004, obligație ce nu a

fost adusă la îndeplinire până la acest moment de pârâta Comisia Centrală.

Prima instanță a

constatat că nu poate fi primită apărarea pârâtei Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că acțiunea ar fi neîntemeiată, deoarece

de la data primirii dosarului de despăgubiri și până la data sesizării

instanței a curs o perioadă de timp suficientă pentru realizarea întregii

proceduri reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

De altminteri, prima

instanță a observat că pârâta nu a făcut dovada efectuării vreunei operațiuni

administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 de la data

înaintării de către Primăria Municipiului Craiova a dosarului și până la data

introducerii cererii de chemare în judecată.

Față de această

situație de fapt, prima instanță a a făcut aplicarea art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, apreciind că durata excesivă a procedurilor

administrative este de natură a încălca în mod evident dreptul la un proces

rezonabil.

În egală măsură a

reținut că autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a

aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru ca aceasta

înseamnă să invoce propria culpă în încălcarea CEDO.

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Împotriva hotărârii

primei instanțe a formulat recurs în termen legal pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9

și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta a solicitat

modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu menținerea

celorlalte dispoziții ale sentinței, pentru următoarele motive:

Recurenta a susținut

că prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 autoritatea pârâtă a adoptat o

nouă modalitate de soluționare a dosarelor, cu respectarea principiului

egalității de tratament a persoanelor îndreptățite, făcând distincție între

dosarele înregistrate înainte și după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007,

instituind drept criteriu principal ordinea înregistrării dosarelor.

Potrivit acestei

decizii, dosarele complete vor fi trimise spre evaluare, în principiu, în

ordinea înregistrării lor la Secretariatul Comisiei Centrale.

Or, în cauza de față,

prin trimiterea dosarului reclamantei la evaluare s-ar încălca drepturile

celorlalte persoane îndreptățite care au dosare cu număr mai mic decât cel în

cauză.

În acest context nu se

poate reține culpa autorității recurente privind durata de soluționare a

cererii de despăgubiri a reclamantei.

Recurenta a mai

arătat că obligarea direct la emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, trecând peste etapele administrative prealabile, este nejudicioasă

și poate duce la conjuncturi juridice „anormale”, autoritatea publică fiind

pasibilă de sancțiunile prevăzute în art. 24 din Legea nr. 554/2004, cu toate

că emiterea deciziei depinde de efectuarea raportului de evaluare.

intimatei

Intimata V.A. a

formulat note scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în

notele scrise, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

și de drept relevante

Intimata-reclamantă

V.A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect

obligarea recurentei-pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

de a derula procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr.

247/2005, cu finalitatea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire,

corelativ constatării că a fost depășit termenul rezonabil de soluționare a

Dosarului nr. 12239/CC din 7 aprilie 2006.

Necontestat, intimata

este titulara unui drept la despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova,

strada O. nr. X, imposibil de restituit în natură. Acest drept i-a fost

recunoscut prin Dispoziția nr. 7785 din 7 aprilie 2005 a Primarul Municipiului

Craiova prin care s-a soluționat Notificarea intimatei înregistrată sub nr.

764/N/2001.

Dosarul aferent

notificării menționate s-a predat Secretariatului Comisiei Centrale și a fost

înregistrat sub nr. 12239/CC din 7 aprilie 2006.

Până la data

soluționării recursului de față, 29 noiembrie 2012, recurenta nu a emis decizia

reprezentând titlu de despăgubire și, de altfel, nu a făcut nici dovada

parcurgerii etapei anterioare, a transmiterii dosarului în vederea întocmirii

raportului de evaluare.

În acest condiții,

Înalta Curte reține, la fel ca judecătorul fondului, că s-a depășit termenul

rezonabil de soluționare a cererii de acordare a despăgubirilor.

Indiferent de natura

dificultăților întâmpinate, recurenta nu poate justifica o pasivitate de peste

5 ani, ci, în calitate de autoritate administrativă învestită cu competențe

speciale în materia acordării despăgubirilor stabilite prin legi cu caracter

reparatoriu, era datoare să întreprindă toate demersurile necesare pentru ca

procedura reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 să se deruleze, în

ansamblul său, într-un termen rezonabil, nefiind admisibil ca intimata să nu

poată întrezări finalul procedurii ce a debutat în anul 2001.

Răspunzând punctual

criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte reține următoarele:

1.1. Referitor la

norma administrativă ce reglementează ordinea soluționării dosarelor

înregistrate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Recurenta susține că

prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a adoptat o nouă modalitate de

soluționare a dosarelor, făcând distincție între dosarele înregistrate

înaintate și după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, instituind drept

criteriu principal ordinea înregistrării dosarelor.

Fără a nega dreptul

autorității recurente de a adopta norme în vederea organizării activității

sale, totuși Înalta Curte nu poate face abstracție de faptul că dosarul

intimatei, înregistrat în cursul anului 2009 nu a fost soluționat nici până în

prezent.

Or, complexitatea

etapelor procedurii administrative și faptul că legea specială nu prevede un

termen pentru soluționarea dosarelor, nu pot constitui argumente care să

justifice prelungirea sine die a momentului emiterii deciziei reprezentând

titlu de despăgubire pentru intimata-reclamantă.

Așa fiind, în mod

legal a reținut prima instanță, pe baza jurisprudenței consecvente a Curții

Europene a Drepturilor Omului, că autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni

de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la un proces echitabil,

pentru că aceasta înseamnă să-și invoce propria culpă în privința încălcării

drepturilor recunoscute prin Convenție.

Or, după cum se poate

observa din actele și lucrările pricinii, nici la fond, nici în calea de atac

recurenta-pârâtă nu a făcut dovada efectuării vreunei operațiuni administrative

după înregistrarea dosarului intimatei-reclamante la Secretariatul Comisiei, în

anul 2006.

1.2. Cu privire la

obligația de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire

Recurenta-pârâtă a

invocat caracterul injust al obligării sale direct la emiterea deciziei, fără

să se fi dispus, în prealabil, efectuarea raportului de evaluare, dar această

critică este nefondată, pentru că etapele și operațiunile premergătoare sunt

subsumate scopului emiterii actului administrativ prin care se finalizează

procedura de stabilire a despăgubirilor, care, în întregul ei, este supusă

imperativului termenului rezonabil.

Comisia Centrală este

entitatea care, potrivit atribuțiilor prevăzute în lege, desemnează evaluatorul

în vederea întocmirii raportului de evaluare, pe baza căruia urmează să

procedeze apoi la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Conchizând, Înalta

Curte, reține, la fel ca judecătorul fondului, că recurenta-pârâtă, implicată

în derularea procedurilor administrative instituite prin Titlul VII al Legii

nr. 247/2005 a depășit termenul rezonabil de soluționare a Dosarului de

despăgubire nr. 12239/CC din 7 aprilie 2006, toate motivele de recurs fiind

nefondate.

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 20 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 468 din 13 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM