ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4007/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4007/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta V.M. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, obligarea acesteia la emiterea unei dispoziții-decizii prin

care să se constate legalitatea și temeinicia dispoziției din 14 martie 2005

emisă de Primarul Municipiului Craiova și aflată în dosarul autorității pârâte,

nr. 12585/CC/2007.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că în posesia pârâtei se află dosarul nr.

12585/CC/2008, cuprinzând toate actele și notificarea formulată în conformitate

cu prevederile Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat restituirea în natură a

terenului care a fost preluat abuziv și acordarea de măsuri reparatorii pentru

construcțiile existente pe teren și pentru care nu s-au acordat despăgubiri la

momentul preluării.

Prin întâmpinare,

pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că în

cursul procedurii administrative reglementată de Titlul VII din Legea nr.

247/2005 nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este

învestită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar faptul că asigură funcționarea

secretariatului acestei comisii nu îi conferă calitate procesuală pasivă.

A mai arătat pârâta

că dosarul aferent Dispoziției nr. X/2005 emisă de Primăria Municipiului

Craiova, înregistrat sub nr. 12585/CC la Secretariatul Comisiei Centrale se

află în curs de soluționare, potrivit procedurii administrative prevăzută de

Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

La termenul din 23

septembrie 2010, reclamanta a precizat cadrul procesual solicitând introducerea

în cauză a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, menținând cadrul

procesual stabilit inițial, iar la 27 septembrie 2010 a precizat acțiunea în

acest sens, solicitând obligarea acestei pârâte la emiterea unei

dispoziții-decizii prin care să se constate legalitatea sau nelegalitatea

dispoziției nr. X din 14 martie 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova. A

mai arătat reclamanta că soluția propusă de Primărie nu este justificată și

situația juridică a terenului nu a fost clarificată anterior trimiterii, iar

cum aceste completări ale dosarului nu se mai pot face, a solicitat să se emită

o dispoziție de respingere a propunerii și trimiterea întregului dosar la

emitentul dispoziției X/2005 în vederea intrării în legalitate.

Prin întâmpinare,

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat

respingerea cererii de introducere în cauză ca inadmisibilă, arătând că prin

intermediul unei cereri de precizare nu se poate obține introducerea în proces

a unui nou pârât.

Pe fond, pârâta a

solicitat respingerea acțiunii, arătând că etapa transmiterii și înregistrării

dosarelor a fost parcursă, în sensul că dosarul aferent dispoziției nr. X din

14 martie 2005 a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr.

12585/CC și a fost analizată legalitatea respingerii cererii de restituire în

natură, constatându-se lipsa înscrisurilor privind preluarea abuzivă a

imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri și situația juridică

a terenului notificat, sens în care a cerut Primăriei Municipiului Craiova și

reclamantei completarea dosarului cu aceste acte.

instanțe

Prin Sentința nr. 520

din 18 noiembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia reprezentând

titlul de despăgubire pentru imobilul notificat, situat în Craiova, str. P.,

județul Dolj, respingând acțiunea față de pârâta Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților, prima instanță a reținut că emiterea deciziei

referitoare la acordarea de titluri de despăgubire este în competența exclusivă

a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, potrivit art. 13 alin.

(1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel că apreciază că această excepție

este întemeiată.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001,

să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, str. P.,

județul Dolj, imobil expropriat și demolat, iar prin dispoziția nr. X din 14

martie 2005, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea respectivelor

măsuri pentru imobilul imposibil de restituit în natură, dosarul fiind transmis

către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat sub nr.

12585/CC.

Prima instanță a

constatat că reclamanta a început procedura de recuperare a bunului sau a

contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001,

autoritatea locală, cu competența în materie, emițând dispoziția în data de 14

martie 2005.

Pentru că între data

depunerii notificării (2001) și data introducerii acțiunii (17 august 2010) au

trecut aproximativ 9 ani, fără ca în perioada respectivă autoritățile abilitate

de lege să ajungă la finalizarea procedurii, prima instanță a apreciat că durata

excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident

principiul procesului rezonabil.

În consecință,

judecătorul fondului a apreciat că, în speță, comportamentul pârâtei este de

natură a încălca prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului și ale art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1, prin depășirea unui termen

rezonabil de soluționare a dosarului reclamanților și încălcării obligației

statului de a respecta dreptul de proprietate al acestora.

Cât privește

apărările pârâtei Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor în sensul că

Secretariatul Comisiei Centrale, în vederea completării și reanalizării

dosarului de despăgubire, a solicitat Primăriei municipiului Craiova situația

juridică a terenului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri și actul

de vânzare provizorie, nu pot fi reținute, nefiind susținute prin probele

administrate în cauză.

În fine, prima

instanță a reținut că nici susținerile reclamantei, în sensul că soluția

propusă de Primărie nu este justificată și situația juridică a terenului nu a

fost clarificată anterior trimiterii, iar cum aceste completări ale dosarului

nu se mai pot face, precum și solicitarea acesteia de se emite o dispoziție de

respingere a propunerii și trimiterea întregului dosar la emitentul dispoziției

X/2005 în vederea intrării în legalitate, nu pot fi primite în raport de

prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/20014, republicată.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenta a criticat sentința atacată în privința chemării sale în

judecată prin intermediul unei cereri precizatoare, arătând că actele

procedurale prin care se poate introduce în cauză un nou pârât sunt cele

prevăzute de art. 60 și 64 C. proc. civ., or cererea formulată în cauză nu

îmbracă forma prevăzută de lege, astfel că apare ca inadmisibilă.

Pe fondul cauzei,

recurenta-pârâtă a susținut că în mod netemeinic prima instanță a obligat

autoritatea la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, reținând

încălcarea principiului procesului rezonabil, fără a ține cont de aspectele

obiective ale soluționării dosarului de despăgubire al reclamantei.

În concret, criticile

recurentei-pârâte aduse sentinței atacate constau în faptul că prima instanță a

ignorat prevederile Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în sensul că dosarul reclamantei

trebuie să respecte ordinea stabilită prin această decizie și, în plus,

respectivul dosar nu a fost completat cu înscrisurile solicitate privind

preluarea abuzivă a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri

și situația juridică a terenului notificat.

În concluzie,

recurenta a susținut că, neputându-se trece peste etapele prevăzute de Legea

nr. 247/2005, în speță, nu se poate reține un refuz al Comisiei de a soluționa

cererea reclamantei.

Prin notele scrise

formulate în cauză, recurenta a reiterat criticile din recurs.

Intimata-reclamantă a

solicitat, prin concluziile scrise depuse la dosar, respingerea recursului ca

nefondat.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

motivelor de recurs

Intimata-reclamantă a

supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al

autorității administrative de a elibera actul administrativ, respectiv decizia

reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în municipiul

Craiova, str. P., județul Dolj, în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri fiindu-i recunoscută prin

Dispoziția nr. X/2005, emisă de Primarul Municipiului Craiova, prin care a fost

soluționată notificarea înregistrată sub nr. 186/2001.

În ceea ce privește

critica recurentei-pârâte ce vizează inadmisibilitatea cererii precizatoare

formulate pe parcursul procesului, prin care intimata-reclamantă a solicitat

chemarea sa în judecată, Înalta Curte constată că nu poate fi primită.

În speță,

intimata-reclamantă a precizat cadrul procesual, atât oral, cât și în scris,

solicitând chemarea în judecată, în calitate de pârâtă, și a Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Se constată astfel că

cererea intimatei-reclamantei este formulată în conformitate cu principiul

disponibilității părții, principiu prin care se înțelege faptul că părțile pot

determina nu numai existența procesului prin declanșarea procedurii judiciare și

prin libertatea de a pune capăt acestuia înainte de interveni o hotărâre pe

fondul pretenției supuse judecății, ci și conținutul procesului, prin

stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și a participanților la

proces, a fazelor și etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge.

Așadar, cadrul

procesual este stabilit de către reclamant, care menționează persoanele cu care

înțelege să se judece și obiectul cererii.

Pe de altă parte,

pârâta-recurentă în cauza de față are atribuții în emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire, ce formează obiectul cererii deduse

judecății.

Pe fondul cauzei,

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurenta-pârâtă

în justificarea refuzului său de finalizare a procedurii administrative cu care

a fost învestită, hotărârea primei instanțe fiind pusă la adăpost de orice

critică.

Reclamanta a început

procedurile de recuperare a bunului sau contravalorii acestuia prin notificarea

formulată în anul 2001, iar dosarul cu dispoziția de acordare a despăgubirilor,

împreună cu documentația aferentă, a fost înregistrat sub nr. 12585/CC la

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Intervalul mare de

timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor

pentru imobilul preluat abuziv, conferă consistență concluziei la care a ajuns

instanța de fond, în sensul încălcării principiului soluționării cauzelor

într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția europeană a

drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Instanța de control

judiciar reține că sentința primei instanțe nu este criticabilă nici sub

aspectul pretinsei ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a

dosarelor, prevăzute în Decizia nr. 2815/2008.

Dispozițiile articolului

20 din Constituția României și normele interne cuprinse în legislația primară

și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a

despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu

concorde cu dreptul la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil,

consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenție ca o garanție a dreptului la un

proces echitabil și aplicabil nu numai în procedura judiciară, ci și în cadrul

procedurii administrative și, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau

deciziilor definitive.

Soluționarea cauzelor

în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și un

element al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetățeanului

Uniunii Europene, consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7

decembrie 2000 de către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.

Așadar, complexitatea

etapelor procedurale poate constitui un criteriu de apreciere în ce privește

respectarea termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea

unei conduite arbitrare, a unei totale pasivități a autorității publice, în

condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că la

pronunțarea prezentei hotărâri s-a emis decizia solicitată.

soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,

potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și 304 pct. 9 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 520 din 18 noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 9 septembrie 2011.