ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 53/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 53/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamanta N.M.
a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia
Pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională Pentru Restituirea
Proprietăților (A
.N.R.P.) - Direcția Pentru
Coordonarea Aplicării Legii 10/2001, pentru ca prin
hotărârea ce se va
pronunța să se dispună obligarea acestora să emisă și să comunice Decizia
privind Titlul de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 930/N/2001,
situat în Craiova, jud. Dolj, în termen de 90 de zile de la rămânerea
irevocabilă a hotărârii, cu plata daunelor cominatorii de 1000 lei/zi
întârziere până la emiterea deciziei, precum și cu obligarea pârâților la plata
cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a
arătat că prin Dispoziția nr. 10283 din 16 iunie 2005 emisă de Primăria Craiova
s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul imposibil de restituit în
natură.
Reclamanta a susținut că
nesoluționarea dosarului după trecerea unei
perioade
de patru ani de la emiterea Dispoziției nr. 10283 din 16 iunie 2005 este
nejustificată,
astfel că interesul promovării prezentei acțiuni este unul legitim și urmărește
obligarea pârâților la respectarea dispozițiilor Legii nr. 247/2005,
Titlul VII.
Referitor la pârâta A.N.R.P., reclamanta
a apreciat că aceasta are calitate procesuală pasivă deoarece în cadrul său a
fost înființată Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 și
asigură și Secretariatul Comisiei Centrale.
Pârâta Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a arătat că etapa
transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă, dosarul fiind
înregistrat sub nr.
12491/CC din 11 aprilie
2006 și a fost analizată legalitatea cererii de respingere a solicitării de
restituire în natură, constatându-se că la dosar nu există înscrisuri din care
să
reiasă descrierea imobilului, situația juridică actuală a imobilului,
acte privind istoric de arteră și număr poștal.
În aceste condiții, pârâta a
solicitat Primăriei Craiova, cu adresa nr. 12491/CC din 11 aprilie 2006
înscrisurile menționate.
În ceea ce privește cererea
reclamantei referitoare la obligarea Comisiei Centrale la plata daunelor
cominatorii, pârâta a arătat că această cerere este inadmisibilă, având în
vedere faptul că nu a fost emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire iar
acest lucru nu poate constitui o neexecutare din partea Comisie Centrale, în
condițiile în care procedura administrativă prevăzută de Titlul II din Legea
nr. 247/2005 nu a fost finalizată.
Pârâta a mai solicitat reducerea
cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă într-un cuantum
corespunzător situației de fapt și de drept existent în cauza de față.
Autoritatea Națională pentru
restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția
lipsei calității procesuale pasive arătând că atribuțiile sale sunt prevăzute
de art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare,
iar în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente
imobilelor preluate în mod abuziv, reglementată de Titlul VII din Legea nr.
247/2005 nu A.N.R.P. este investită cu emiterea deciziei conținând titlul de
despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În ceea ce privește capătul de cerere
privind obligarea A.N.R.P. la plata daunelor cominatorii, pârâta a susținut că
această cerere este inadmisibilă, susținând că neemiterea deciziei reprezentând
titlu de despăgubire nu poate constitui o neexecutare din partea A.N.R.P.,
această obligație revenind Comisiei Centrale.
Prin sentința civilă nr. 119 din 10
martie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a
admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantei decizie privind
Titlul de Despăgubire aferent imobilului situat în
Craiova, conform Dispoziției nr. 10283 din
16 iunie 2005, a r
espins acțiunea față de Autoritatea Națională
pentru Restituirea Proprietăților pentru lipsa calității procesuale pasive și,
totodată, a respins cererea privind acordarea de daune cominatorii.
Pentru a pronunța această soluție
instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantei,este întemeiată însă numai
în parte, respectiv în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea
Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire
cu privire la imobilul preluat abuziv ce a aparținut reclamantei.
În acest sens s-a reținut că
reclamanta a solicitat ca în
baza Legii nr.
10/2001 să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în
Craiova,
jud. Dolj.
Prin dispoziția nr. 10283 din 16
iunie 2005, Primarul Municipiului Craiova a
propus
acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de despăgubiri
reclamantei, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor, fiind înregistrat sub nr. 12491/CC.
S-a constatat
că reclamanta a început procedura de recuperare a bunului său
ori a contravalorii acestuia prin
formularea unei notificări în anul 2001, autoritatea locală cu competențe în
materia stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod
abuziv pronunțându-se în acest sens.
Ulterior dosarul întocmit în vederea
acordării despăgubirilor a fost transmis către Comisia Centrală
pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 23
februarie 2006 pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire
potrivit dispozițiilor titlului VII din Legea
247/2005, obligație ce nu
a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de pârâtă.
Ca urmare instanța de fond a apreciat
că durata excesivă a procedurilor administrative, este de natură a încălca în
mod evident principiul procesului rezonabil.
În consecință, s-a făcut aplicarea
art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului autoritatea pârâtă fiind
obligată să emită
dispoziția pentru
stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul ce a aparținut
reclamantei.
De asemenea, a fost respinsă
acțiunea reclamantei față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților, avându-se în vedere că potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1)
din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 pentru analizarea și stabilirea
cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prezentei legi, se
constituie în subordinea Cancelariei Primului
Ministru, Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor.
Prin urmare a
fost reținută ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale
pasive invocată de această pârâtă
prin întâmpinare, a fost respinsă cererea de obligare la daune cominatorii, deoarece
prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de
sancționare a
autorităților, în cazul în
care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile,
procedură
care este subsecventă actualei etape judiciare, a fost respinsă cererea privind
acordarea de daune cominatorii și s-a luat act că nu se mai solicită cheltuieli
de judecată.
Împotriva hotărârii instanței de
fond, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a declarat
recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că aspectele
reținute de instanța de fond potrivit cărora urmare procedurii administrative
prevăzută de Titlul VII din Legea nr.247/2005 s-ar depăși termenul rezonabil de
soluționare a cauzei sunt neîntemeiate deoarece chiar jurisprudența instanței
europene a drepturilor omului prevede unele criterii în materia termenului
rezonabil, respectiv, complexitatea cauzei, conduita reclamantului, a
autorităților competente și importanța litigiului pentru reclamant.
S-au făcut referiri la etapele pe
care procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr.247/2005
și în etapa analizării legalității respingerii în natură a imobilului notificat
s-a constatat că acesta trebuie completat.
Referitor la etapa evaluării s-a
arătat că, după completarea dosarului, se va proceda la evaluarea dosarului în
ordinea de înregistrare a dosarelor, potrivit Deciziei nr. 2815 din 16
septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, decizie
care a fost adoptată pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a
persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la Secretariatul C.C.S.D.
Examinând cauza și sentința recurată
în raport cu actele și lucrările dosarului cu motivele de recurs invocate
precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii inclusiv cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluție
Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Legea nr. 247/2005 stabilește
procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse
în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.
Astfel fiind, în acord cu
prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de
entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare
sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale
învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care
urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică
actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă
acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate
depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau
pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale,
pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de
zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile
autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la
nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul
Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul
conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării
controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după
caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă
imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte
bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu
soluționarea notificării.
Alin. (3) al aceluiași articol
prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei
legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de
predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor
documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate
prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare
nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a
prezentei legi.
Pe baza situației juridice a
imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul
Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și
(2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în
natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute
la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură
a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau
societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de
evaluare.
După primirea dosarului, evaluatorul
sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și
va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale.
Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate
titlurile de despăgubire.
Legiuitorul a menționat în mod
detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de
către evaluatorul numit.
În mod expres în art. 16 alin. (7)
al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de evaluare
Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de
despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În alineatul 8 se arată
că dispozițiile alin. (1) - (2) și (7) reglementează procedura de emitere a
titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor
emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care
urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de
despăgubire se va emite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate
/propuse, actualizate cu indicele de inflație.
În cauza de față
reclamanta s-a adresat instanței de fond pentru a solicita obligarea Comisiei
Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlu de despăgubire pentru
un imobil situat în Craiova, care nu poate fi restituit în natură, iar instanța
de fond a admis cererea, pornind de la nesoluționarea dosarului într-un termen
rezonabil.
Criticile din motivele
de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest aspect
sunt nefondate.
După cum s-a arătat, Legea
nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze
dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și
nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G.
nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.
Inițial, Comisia
Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin
Decizia nr.2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare a
dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.
Cu toate acestea,
dosarul reclamantei, în care a fost emisă Dispoziția nr. 10283/2005 a
Primarului municipiului Craiova cu propunere de acordare a despăgubirilor, nu a
fost soluționat deși au trecut câțiva ani de la înregistrare.
Una dintre garanțiile
prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului este
principiul celerității procedurilor judiciare.
Termenul rezonabil
impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare,
atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de
normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea
proceduri, așa cum este cazul în speță.
Pentru respectarea
termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale,
astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de
diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.
Raportat la criteriile
recunoscute în jurisprudența CEDO se constată că sunt nefondate criticile
recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a
procedurii administrative.
Activitatea pârâtei
trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât
să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin
conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a
titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.
Astfel fiind, Înalta
Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate, iar
instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală
pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva sentinței civile nr. 119 din 10
martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 7 ianuarie 2011.