ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2756/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul D.A. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul A.N.R.P., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. M., județul Dolj (imobil imposibil de restituit în natură), conform dispoziției nr. D1. din 25 mai 2005 emisă de Primarul municipiului Craiova. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că imobilul situat la adresa de mai sus a fost preluat abuziv și trecut în proprietatea statului român, iar prin notificarea nr. N1. a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul imposibil de restituit în natură, notificare ce a stat la baza procesului-verbal de negociere nr. V1.

din 10 noiembrie 2004 încheiat cu Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în valoare de 773.424.000 lei. Propunerea de acordare a măsurilor reparatorii a fost confirmată de D.G.F.P. Dolj prin emiterea hotărârii nr. 803 din 21 aprilie 2005. Reclamantul a mai arătat că, prin dispoziția nr. D1. din 25 mai 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova s-a dispus acordarea despăgubirilor, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. A mai susținut că, de nenumărate ori, a solicitat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să-i emită titlu de despăgubire, însă, până la data formulării acțiunii nu a primit nici un răspuns, deși autoritatea pârâtă era obligată să răspundă petițiilor cu care a fost investită în limitele termenului rezonabil prevăzut de art. 6 paragraful I din C.E.D.O.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 359 din 1 iulie 2011 a admis acțiunea formulată de reclamant și a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită acestuia titlu de despăgubire conform dispoziției nr. D1. din 25 mai 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în speță s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În afara argumentului decurgând din art. 6 al Convenției, instanța a reținut că prin neîndeplinirea obligației de a se emite titlurile de despăgubire, autoritățile pârâte aduc atingere noțiunii de bun și obligației statului de a proteja bunurile și valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de România prin Protocolul Adițional nr. 1 la C.E.D.O.

Concluzionând, Curtea de Apel a apreciat că depășirea unui termen de 10 ani de la data formulării cererii de acordare a măsurilor reparatorii constituie o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din C.E.D.O. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Recurenta a susținut că, în mod greșit instanța a reținut în cauză încălcarea termenului rezonabil de soluționare a dosarului de despăgubire. A mai susținut și că, nu poate fi vorba de un refuz nejustificat al Comisiei Centrale cu privire la soluționarea dosarului privind acordarea despăgubirilor, întrucât pârâta nu și-a exercitat cu rea credință atribuțiile ce îi revin în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, numai că, aceasta va emite decizia conținând titlul de despăgubire doar după parcurgerea etapei evaluării din procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005.

Printr-o altă critică, recurenta susține că în mod greșit Comisia Centrală a fost obligată la emiterea directă a deciziei continuând titlul de despăgubire, fără a lua în considere că impunerea unei astfel de obligații poate conduce la conjuncturi juridice anormale, cum ar fi existența unei hotărâri judecătorești irevocabile. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare. Intimatul-reclamant D.A. a investit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea recurentei-pârâte Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a derula procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu finalitatea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, corelativ constatării că s-a depășit termenul de soluționare a Dosarului nr. 12032/CC.

Prin dispoziția nr. D1. din 25 mai 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova s-a dispus acordarea de despăgubiri reclamantului, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul notificat sub nr. N1. Până la data soluționării recursului de față recurenta nu a emis decizia reprezentând titlul de despăgubire fapt ce l-a determinat pe reclamant să considere că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, pârâta încălcând dispozițiile art. 6 din C.E.D.O. cât și pe cele ale art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenție. În aceste condiții, Înalta Curte reține că pasivitatea de aproximativ 10 ani manifestată de recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, autoritate administrativă învestită cu competențe speciale în materia acordării despăgubirilor stabilite prin legi cu caracter reparatoriu, nu poate fi justificată.

Indiferent de natura dificultăților întâmpinate, recurenta era datoare să întreprindă toate demersurile necesare pentru ca procedura reglementată de lege să se deruleze, în ansamblul său, într-un termen rezonabil. Referitor la obligația de emitere a deciziei urmează a se avea în vedere următoarele: Potrivit art. 16 alin. (4) - (5) și (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005: „(4) Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. (5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.

(7) În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare”. Prin urmare, singura atribuție pe care art. 16 alin. (4) din lege o conferă Comisiei Centrale este aceea de a verifica legalitatea respingerii cererii de restituire în natură, iar nu de a cenzura dispoziția emisă în temeiul art. 20 din Legea nr. 10/2001 din alte perspective, ce intrau exclusiv în competența entității care a soluționat notificarea. În altă ordine de idei, Înalta Curte mai observă că neclaritățile invocate puteau fi lesne rezolvate chiar de recurentă pe baza actelor din dosarul aferent notificării și a dispozițiilor cuprinse în Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G.

nr. 250/2007. Referitor la executarea sentinței Critica privind caracterul nelegal al obligației impuse prin dispozitivul sentinței, de a emite „direct” decizia reprezentând titlu de despăgubire este, de asemenea, nefondată. Etapele și operațiunile premergătoare la care se referă recurenta nu au o existență de-sine-stătătoare ci ele sunt subsumate scopului final: emiterea deciziei. Cât privește afirmația referitoare la intervalul de timp prea scurt pentru executare, Înalta Curte observă că sentința atacată s-a pronunțat la data de 1 iulie 2011, iar soluția instanței de recurs era previzibilă cu ușurință pentru recurentă, dată fiind jurisprudența consolidată a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în această materie, așa încât executarea obligației în termen de 30 de zile de la pronunțarea instanței de recurs este perfect posibilă.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 359 din 1 iulie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2012.