ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2612/2012

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 02 iunie 2006 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanții M.A., B.S., B.I., B.S. și N.S.C. au formulat, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova, în temeiul Legii 10/2001, contestație împotriva dispoziției nr. 8425 din 26 aprilie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova și au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea acestei dispoziții și restituirea imobilului situat în Craiova, către reclamanți. Prin sentința civilă nr. 454 din 22 mai 2007, Tribunalul Dolj a respins acțiunea civilă formulată de reclamanți. Instanța a reținut că prin notificările nr. 847/N/2001, nr. 232/N/2001 și nr. 1756/P/2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură sau acordarea de măsurii reparatorii pentru imobilul situat în Craiova.

Prin dispoziția nr. 8425 din 26 aprilie 2006 , Primarul Municipiului Craiova a respins cererea reclamanților cu motivarea că reprezentantul notificatorilor nu a făcut dovada calității de reprezentant, iar reclamanții nu au probat dreptul de proprietate asupra imobilului și faptul că sunt persoane îndreptățite la restituirea bunului solicitat. Pe baza probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut calitatea reclamanților de persoane îndreptățite, în sensul Legii nr. 10/2001, dar, constatând că există incertitudine cu privire la localizarea și identificarea imobilului pretins, determinată chiar de lipsa de exactitate a documentelor și susținerilor reclamanților, și, ținând seama de împrejurarea că reclamanții nu au fost de acord cu efectuarea unei expertize tehnice în construcții pentru identificarea imobilului, a respins contestația formulată.

Împotriva hotărârii Tribunalului Dolj au declarat apel reclamanții M.A., B.S., B.I., B.S.D. și N.S.C. Prin încheierea nr. 492 din 29 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare formulată de către reclamantul M.A. și a dispus strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Craiova la Curtea de Apel Timișoara. Prin decizia civilă nr. 145 din 12 iunie 2008, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de către reclamanți împotriva sentinței civile nr. 454 din 22 mai 2007 a Tribunalului Dolj , a desființat sentința pronunțată de prima instanță și a trimis cauza pentru rejudecare.

Această hotărâre a Curții de Apel Timișoara a fost atacată cu recurs atât de către reclamanți cât și de către pârâți, iar prin decizia nr. 3644 din 20 martie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate, a casat decizia civilă nr. 145 din 12 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Instanța de casare a apreciat că instanța de apel poate administra probele care se impun, aceasta urmând a se pronunța, totodată, și cu privire la natura măsurilor reparatorii cuvenite reclamanților.

Rejudecând cauza, prin decizia nr. 486 A din 20 decembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 454 din 22 mai 2007 a Tribunalului Dolj, a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția nr. 8425 din 26 aprilie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova în partea privind pe reclamanți, a constatat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite, conform art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea 10/2001, și a stabilit dreptul reclamanților la despăgubiri în valoare totală de 16.833.480,84 lei pentru imobilul situat în Craiova. Reclamantul B.S. a decedat pe parcursul soluționării apelului, calitatea procesuală a acestuia fiind preluată de moștenitorii săi legali, B.C.I.

și B.S.D. Instanța de apel a reținut că reclamanții solicită acordarea de măsuri reparatorii în echivalent și, în subsidiar, restituirea în natură a imobilului situat în Craiova, în care, în prezent, se află sediul administrativ al Primăriei Craiova. Pe parcursul cercetării judecătorești s-a stabilit că reclamanții sunt moștenitorii unor acționari ai B.C. SA Craiova, persoană juridică care a avut în patrimoniul său, la data naționalizării abuzive, diferite imobile situate în localități din țară. Moștenitorii acționarilor B.C. SA Craiova nu au înțeles să adopte o modalitate de revendicare unitară, o parte dintre aceștia pornind în nume propriu acțiuni de revendicare, alții solicitând direct despăgubiri, în funcție de numărul de acțiuni deținute.

Urmare a acestei împrejurări, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile sunt diferite în sensul că în unele procese s-au pronunțat hotărâri irevocabile prin care s-a recunoscut dreptul reclamantului la despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv, în cuantum estimativ de 122.315,62 lei aferente celor 58 acțiuni deținute (decizia nr. 151 din 15 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în cazul B.) sau s-a recunoscut dreptul reclamanților la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent reprezentând contravaloarea imobilului - construcție și a terenului (decizia nr. 8331 din 15 octombrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în cazul mobilului situat în Craiova „Casa Albă”).

Hotărârile judecătorești irevocabile menționate au făcut trimitere la aspectul legat de situația juridică a imobilului pretins în prezentul dosar, respectiv acela situat în sediul administrativ al Primăriei Craiova, stabilindu-se cu certitudine că acest imobil a făcut parte din patrimoniul fostei B.C. SA Craiova. De asemenea, lucrările de expertiză tehnică în construcții, topografică și contabilă, atestă că acest imobil a aparținut patrimoniului B.C. SA Craiova și există, astfel, posibilitatea legală ca reclamanții să solicite măsuri reparatorii determinate de confiscarea abuzivă a acestui bun. Apelanții au solicitat măsuri reparatorii în echivalent, în principal, pornind de la valoarea actualizată a acțiunilor deținute.

Argumentele juridice susținute își au temeiul în dispozițiile art. 18 și art. 31 din Legea nr. 10/2001 unde se face vorbire despre conținutul măsurilor reparatorii ce se cuvin asociațiilor sau moștenitorilor acestora, persoane îndreptățite, în conformitate cu art. 3 alin. (1) lit. b) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Instanța de apel a făcut trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a apreciat că, pentru a satisface principiul asigurării unei juste și reale despăgubiri, se impune stabilirea cuantumului sumei cuvenite cu titlu de despăgubire la valoarea de circulație a imobilului, pe bază de expertiză tehnică, atât asupra construcției cât și asupra terenului.

Se ajunge astfel, și în prezenta speță, la o soluție judiciară identică cu aceia existentă în cazul „ Casa Albă - Craiova” in sensul că se recunoaște dreptul reclamanților la despăgubiri concrete și acoperitoare, pentru prejudiciul cauzat prin naționalizare abuzivă. Instanța de apel a respins petitul subsidiar al cererii reclamanților, privind restituirea în natură a bunului cu motivarea că imobilul situat în Craiova este afectat în prezent activității organelor locale ale administrației publice (este sediul Primăriei Craiova), acest imobil fiind trecut în domeniul public al entității locale administrative prin H.G. nr. 965 din 18 septembrie 2002. Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat și motivat recurs reclamanții M.A., B.C.I., B.S.D.

și N.S.C. Prin motivele de recurs se formulează următoarele critici: 1.Hotărârea este pronunțată cu încălcarea legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.). Instanța de apel a stabilit valoarea despăgubirilor în echivalent raportându-se la prețul imobilului, deși în mod legal trebuia să se raporteze la valoarea per acțiune reactualizată, calculată conform ultimului activ net al B.C. S.A. din Craiova, așa cum dispune art. 31 din Legea nr. 10/2001. În puls, într-un alt litigiu, prin sentința nr. 18 din 23 ianuarie 2009 a Tribunalului Dolj, definitivă prin decizia nr. 148 din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova și irevocabilă prin decizia nr. 151 din 15 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, soluționându-se contestația promovată de către un alt fost acționar al B.C.

S.A. din Craiova împotriva aceleiași dispoziții nr. 8425 din 20 aprilie 2006 a Primarului Municipiului Craiova, s-au acordat despăgubiri în echivalent calculate în funcție de valoarea per acțiune reactualizată calculată conform ultimului activ net al B.C. S.A. din Craiova. Mai mult, deși instanța de apel pornește de la o ipoteză identică cu cea din cauza anterior menționată, ajunge la o soluție diferită, acordând despăgubiri după alte criterii. Au fost astfel încălcate dispozițiile privind autoritatea de lucru judecat, întrucât la data pronunțării deciziei care face obiectul prezentului recurs, sentința nr. 18 din 23 ianuarie 2009 a Tribunalului Dolj era definitivă și irevocabilă, fiind intrată în puterea lucrului judecat.

În temeiul aceluiași motiv de modificare a hotărârii, se susține că, în mod nelegal, instanța de apel a stabilit despăgubirile cuvenite reclamanților pornind de la un procent de 68% din acțiuni și că modalitatea de soluționare a cererii subsidiare de restituire în natură a imobilului este lipsită de temei legal, față de prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001. 2. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii (art. 304 pct. 7). 3. Se susține că, în mod eronat, instanța de apel a consemnat că apelanții nu solicită cheltuieli de judecată când, în realitate, aceștia au arătat că vor solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Pe parcursul soluționării cauzei în recurs, în condițiile art. 246 C. proc.

civ., depunând la dosar declarații autentificate, recurenții au renunțat la judecarea recursului sub aspectul criticilor formulate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind respingerea cererii de restituire în natură și procentul din acțiuni la care urmează a se calcula despăgubirile ce li se cuvin (arătând în acest sens că nu mai contestă legalitatea deciziei sub aspectul cotei de 68% din acțiuni reținută de instanța de apel). Au arătat, de asemenea, că nu mai solicită cenzurarea legalității hotărârii recurate din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și nu mai susțin nici motivul de recurs vizând consemnările instanței de apel sub aspectul cheltuielilor de judecată. Analizând decizia recurată din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. raportat la art. 31 din Legea nr. 10/2001 și la efectele decizia nr. 151/15 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub aspectul criteriilor de calcul al despăgubirilor ce se cuvin recurenților pentru cota de 68% din valoarea acțiunilor deținute de autorii lor la B.C. SA din Craiova, Înalta Curte reține următoarele: Prin dispoziția nr. 8425 din 26 aprilie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova au fost respinse notificările nr. 847/N/2001, nr. 232/N/2001 și nr. 1756/P/2001 prin care notificatorii M.A., B.S., B.I., N.C.S., M.C., B.S. și B.A. au solicitat, în temeiul Legii 10/2001, restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Craiova.

Această dispoziție a fost atacată în procedura judiciară atât de B.A., contestația formulată formând obiectul dosarului nr. 2923.3/63/2006, cât și de M.A., B.S., B.I., N.C.S. și B.S. prin contestația care face obiectul prezentului litigiu. În dosarul nr. 2923.3/63/2006 a fost pronunțată sentința civilă nr. 18 din 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 148 din 22 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova și irevocabilă prin decizia nr. 151 din 15 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Prin aceste hotărâri judecătorești s-a stabilit în mod irevocabil, anulându-se dispoziția nr. 8425 din 26 aprilie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova, dreptul reclamantului B.A.

la despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în cuantum de 122315,62 lei, aferente celor 58 de acțiuni deținute, pentru imobilul i situat în Craiova. În considerentele hotărârilor judecătorești menționate s-a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 31 din Legea 10/2001 referitor la modul de calcul al despăgubirilor solicitate de contestatorul B.A., instanțele având în vedere un raport de expertiză efectuat de expert S.C.B. În prezentul litigiu – având ca obiect contestația formulată de ceilalți notificatori împotriva aceleiași dispoziții nr. 8425 din 26 aprilie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova cu privire la imobilul situat în Craiova, – s-a efectuat un raport de expertiză contabilă și un supliment la acest raport, prin care expertul A.C.M.

a concluzionat că un procent de 68,93% din capitalul social al B.C. S.A. din Craiova reprezintă 89.119 acțiuni, iar valoarea unei acțiuni calculată în același mod prin care a fost stabilită valoarea unei acțiuni în litigiul anterior, este de 2.333, 91 lei. Având în vedere prevederile art. 316 C. proc. civ. raportat la art. 295 C. proc. civ., în stabilirea despăgubirilor ce se cuvin reclamanților în prezentul litigiu, instanța de recurs urmează a avea în vedere procentul de 68,93% din capitalul social al B.C. S.A. din Craiova, reprezentând 89.119 acțiuni. Cât timp recurenții au renunțat la judecarea motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 31 din Legea 10/2001 în privința procentului din acțiuni la care urmează a se calcula despăgubirile ce li se cuvin, dezlegarea dată sub acest aspect prin decizia instanței de apel a dobândit putere de lucru judecat, nemaiputând fi reanalizată în prezenta fază procesuală.

Prin urmare, instanța de recurs va avea în vedere procentul de 68,93% din capitalul social - care potrivit suplimentului la raportul de expertiză contabilă efectuat reprezintă 89.119 acțiuni - și o valoare de 2.333,91 lei per acțiune, stabilită prin raportul de expertiză efectuat în faza de judecată a apelului de expert A.C.M. în raport de valoarea stabilită în dosarul nr. 2923.3/63/2006 prin care a fost soluționată în mod irevocabil contestația formulată de B.A. împotriva aceleiași dispoziții emisă de Primarului Municipiului Craiova, cu privire la același imobil, ca și cea care face obiectul prezentului litigiu, rezultând astfel o valoare de 207.995.725,29 lei. O valoare astfel stabilită respectă prevederile art. 31 din Legea 10/2001 precum și puterea de lucru judecat de care se bucură decizia nr. 151 din 15 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în privința stabilirii valorii acțiunilor cuvenite pentru imobilul situat în Craiova.

A considera, în prezentul litigiu, că pentru același imobil se impune un alt mod de interpretare a dispozițiilor art. 31 din Legea 10/2001 sub aspectul noțiunii de „valoare a acțiunilor” reglementată prin aceste prevederi legale, înseamnă a da o rezolvare juridică diferită aceleiași probleme litigioase și a nesocoti concluziile unei hotărâri judecătorești definitive ce cuprinde o dezlegare sub acest aspect. În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat și va modifica în parte decizia recurată în sensul că va stabili dreptul reclamanților la despăgubiri în valoare totală de 207.995.725,29 lei pentru imobilul situat în Craiova, menținând restul dispozițiilor deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții M.A., I.C.B., S.D.B. și S.C.N. împotriva deciziei nr. 486 A din 20 decembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Modifică în parte decizia recurată în sensul că stabilește dreptul reclamanților la despăgubiri în valoare totală de 207.995.725,29 lei pentru imobilul situat în Craiova. Menține restul dispozițiilor deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 aprilie 2012.