ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2612/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2612/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 02 iunie 2006 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanții M.A.,

B.S., B.I., B.S. și N.S.C. au formulat, în contradictoriu cu Primarul

Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova, în temeiul Legii

10/2001, contestație împotriva dispoziției nr. 8425 din 26 aprilie 2006 emisă

de Primarul Municipiului Craiova și au solicitat instanței ca, prin hotărârea

pe care o va pronunța, să dispună anularea acestei dispoziții și restituirea

imobilului situat în Craiova, către reclamanți.

Prin sentința civilă

nr. 454 din 22 mai 2007, Tribunalul Dolj a respins acțiunea civilă formulată de

reclamanți.

Instanța a reținut că

prin notificările nr. 847/N/2001, nr. 232/N/2001 și nr. 1756/P/2001,

reclamanții au solicitat restituirea în natură sau acordarea de măsurii

reparatorii pentru imobilul situat în Craiova.

Prin dispoziția

nr. 8425 din 26

aprilie 2006

,

Primarul Municipiului Craiova a respins cererea reclamanților cu motivarea că reprezentantul

notificatorilor nu a făcut dovada calității de reprezentant, iar reclamanții nu

au probat dreptul de proprietate asupra imobilului și faptul că sunt persoane

îndreptățite la restituirea bunului solicitat.

Pe baza probelor

administrate în cauză, prima instanță a reținut calitatea reclamanților de

persoane îndreptățite, în sensul Legii nr. 10/2001, dar, constatând că există

incertitudine cu privire la localizarea și identificarea imobilului pretins,

determinată chiar de lipsa de exactitate a documentelor și susținerilor

reclamanților, și, ținând seama de împrejurarea că reclamanții nu au fost de

acord cu efectuarea unei expertize tehnice în construcții pentru identificarea

imobilului, a respins contestația formulată. Împotriva hotărârii Tribunalului

Dolj au declarat apel reclamanții M.A., B.S.,

B.I., B.S.D. și N.S.C.

Prin încheierea nr. 492

din 29 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de

strămutare formulată de către reclamantul M.A. și a dispus strămutarea cauzei

de la Curtea de Apel Craiova la Curtea de Apel Timișoara.

Prin decizia civilă

nr. 145 din 12 iunie 2008, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de

către reclamanți împotriva

sentinței civile nr. 454 din 22 mai 2007 a Tribunalului

Dolj

, a

desființat sentința pronunțată de prima instanță și a trimis cauza pentru

rejudecare.

Această hotărâre a

Curții de Apel Timișoara a fost atacată cu recurs atât de către reclamanți cât și

de către pârâți, iar prin decizia nr. 3644 din 20 martie 2009, Înalta Curte de

Casație și Justiție a admis recursurile declarate, a casat decizia civilă nr.

145 din 12 iunie 2008 a Curții de Apel Timișoara și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Instanța de casare a

apreciat că instanța de apel poate administra probele care se impun, aceasta

urmând a se pronunța, totodată, și cu privire la natura măsurilor reparatorii

cuvenite reclamanților.

Rejudecând cauza,

prin decizia nr. 486 A din 20 decembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, a admis apelul declarat de reclamanți împotriva

sentinței civile nr.

454 din 22 mai 2007 a Tribunalului Dolj, a schimbat în tot sentința apelată în

sensul că a admis în parte acțiunea, a anulat

dispoziția nr. 8425 din 26 aprilie 2006

emisă de Primarul Municipiului Craiova în partea privind pe reclamanți, a

constatat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite, conform art. 3 alin.

(1) lit. b) din Legea 10/2001, și a stabilit dreptul reclamanților la

despăgubiri în valoare totală de 16.833.480,84 lei pentru imobilul situat în

Craiova.

Reclamantul B.S. a

decedat pe parcursul soluționării apelului, calitatea procesuală a acestuia

fiind preluată de moștenitorii săi legali, B.C.I. și B.S.D.

Instanța de apel a reținut

că reclamanții solicită acordarea de măsuri reparatorii în echivalent și, în

subsidiar, restituirea în natură a imobilului situat în Craiova, în care, în

prezent, se află sediul administrativ al Primăriei Craiova.

Pe parcursul

cercetării judecătorești s-a stabilit că reclamanții sunt moștenitorii unor

acționari ai B.C. SA Craiova, persoană juridică care a avut în patrimoniul său,

la data naționalizării abuzive, diferite imobile situate în localități din țară.

Moștenitorii

acționarilor B.C. SA Craiova nu au înțeles să adopte o modalitate de

revendicare unitară, o parte dintre aceștia pornind în nume propriu acțiuni de

revendicare, alții solicitând direct despăgubiri, în funcție de numărul de

acțiuni deținute.

Urmare a acestei

împrejurări, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile sunt diferite în

sensul că în unele procese s-au pronunțat hotărâri irevocabile prin care s-a

recunoscut dreptul reclamantului la despăgubiri pentru imobilele preluate

abuziv, în cuantum estimativ de 122.315,62 lei aferente celor 58 acțiuni

deținute (decizia nr. 151 din 15 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, în cazul B.) sau s-a recunoscut dreptul reclamanților la acordarea de

măsuri reparatorii în echivalent reprezentând contravaloarea imobilului -

construcție și a terenului (decizia nr. 8331 din 15 octombrie 2009 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, pronunțată în cazul mobilului situat în Craiova „Casa

Albă”).

Hotărârile

judecătorești irevocabile menționate au făcut trimitere la aspectul legat de situația

juridică a imobilului pretins în prezentul dosar, respectiv acela situat în sediul

administrativ al Primăriei Craiova, stabilindu-se cu certitudine că acest

imobil a făcut parte din patrimoniul fostei B.C. SA Craiova.

De asemenea,

lucrările de expertiză tehnică în construcții, topografică și contabilă, atestă

că acest imobil a aparținut patrimoniului B.C. SA Craiova și există, astfel,

posibilitatea legală ca reclamanții să solicite măsuri reparatorii determinate

de confiscarea abuzivă a acestui bun.

Apelanții au

solicitat măsuri reparatorii în echivalent, în principal, pornind de la

valoarea actualizată a acțiunilor deținute. Argumentele juridice susținute își

au temeiul în dispozițiile art. 18 și art. 31 din Legea nr. 10/2001 unde se

face vorbire despre conținutul măsurilor reparatorii ce se cuvin asociațiilor sau

moștenitorilor acestora, persoane îndreptățite, în conformitate cu art. 3 alin.

(1) lit. b) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Instanța de apel a

făcut trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a

apreciat că, pentru a satisface principiul asigurării unei juste și reale

despăgubiri, se impune stabilirea cuantumului sumei cuvenite cu titlu de

despăgubire la valoarea de circulație a imobilului, pe bază de expertiză

tehnică, atât asupra construcției cât și asupra terenului.

Se ajunge astfel, și

în prezenta speță, la o soluție judiciară identică cu aceia existentă în cazul

„ Casa Albă - Craiova” in sensul că se recunoaște dreptul reclamanților la

despăgubiri concrete și acoperitoare, pentru prejudiciul cauzat prin

naționalizare abuzivă.

Instanța de apel a

respins petitul subsidiar al cererii reclamanților, privind restituirea în

natură a bunului cu motivarea că imobilul situat în Craiova este afectat în

prezent activității organelor locale ale administrației publice (este sediul

Primăriei Craiova), acest imobil fiind trecut în domeniul public al entității

locale administrative prin H.G. nr. 965 din 18 septembrie 2002.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal au declarat și motivat recurs reclamanții M.A., B.C.I.,

B.S.D. și N.S.C.

Prin motivele de

recurs se formulează următoarele critici:

1.Hotărârea este pronunțată

cu încălcarea legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

Instanța de apel a

stabilit valoarea despăgubirilor în echivalent raportându-se la prețul

imobilului, deși în mod legal trebuia să se raporteze la valoarea per acțiune

reactualizată, calculată conform ultimului activ net al B.C. S.A. din Craiova,

așa cum dispune art. 31 din Legea nr. 10/2001.

În puls, într-un alt

litigiu, prin sentința nr. 18 din 23 ianuarie 2009 a Tribunalului Dolj,

definitivă prin decizia nr. 148 din 29 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova și

irevocabilă prin decizia nr. 151 din 15 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, soluționându-se contestația promovată de către un alt fost

acționar al B.C. S.A. din Craiova împotriva aceleiași dispoziții nr. 8425 din 20

aprilie 2006 a Primarului Municipiului Craiova, s-au acordat despăgubiri în

echivalent calculate în funcție de valoarea per acțiune reactualizată calculată

conform ultimului activ net al B.C. S.A. din Craiova.

Mai mult, deși

instanța de apel pornește de la o ipoteză identică cu cea din cauza anterior

menționată, ajunge la o soluție diferită, acordând despăgubiri după alte

criterii. Au fost astfel încălcate dispozițiile privind autoritatea de lucru

judecat, întrucât la data pronunțării deciziei care face obiectul prezentului

recurs, sentința nr. 18 din 23 ianuarie 2009 a Tribunalului Dolj era definitivă

și irevocabilă, fiind intrată în puterea lucrului judecat.

În temeiul aceluiași

motiv de modificare a hotărârii, se susține că, în mod nelegal, instanța de

apel a stabilit despăgubirile cuvenite reclamanților pornind de la un procent

de 68% din acțiuni și că modalitatea de soluționare a cererii subsidiare de

restituire în natură a imobilului este lipsită de temei legal, față de

prevederile art. 16 din Legea nr. 10/2001.

cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii (art.

304 pct. 7).

mod eronat, instanța de apel a consemnat că apelanții nu solicită cheltuieli de

judecată când, în realitate, aceștia au arătat că vor solicita cheltuieli de

judecată pe cale separată.

Pe parcursul soluționării

cauzei în recurs, în condițiile art. 246 C. proc. civ., depunând la dosar

declarații autentificate, recurenții au renunțat la judecarea recursului sub

aspectul criticilor formulate în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind

respingerea cererii de restituire în natură și procentul din acțiuni la care

urmează a se calcula despăgubirile ce li se cuvin (arătând în acest sens că nu

mai contestă legalitatea deciziei sub aspectul cotei de 68% din acțiuni reținută

de instanța de apel). Au arătat, de asemenea, că nu mai solicită cenzurarea

legalității hotărârii recurate din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și

nu mai susțin nici motivul de recurs vizând consemnările instanței de apel sub

aspectul cheltuielilor de judecată.

Analizând decizia

recurată din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 31 din Legea nr. 10/2001 și la efectele

decizia nr. 151/15 ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub

aspectul criteriilor de calcul al despăgubirilor ce se cuvin recurenților

pentru cota de 68% din valoarea acțiunilor deținute de autorii lor la B.C. SA

din Craiova, Înalta Curte reține următoarele:

Prin dispoziția nr.

8425 din 26 aprilie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova au fost

respinse notificările nr. 847/N/2001, nr. 232/N/2001 și nr. 1756/P/2001 prin

care notificatorii M.A., B.S., B.I., N.C.S., M.C., B.S. și B.A. au solicitat,

în temeiul Legii 10/2001, restituirea în natură sau acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Craiova.

Această dispoziție a

fost atacată în procedura judiciară atât de B.A., contestația formulată formând

obiectul dosarului nr. 2923.3/63/2006, cât și de M.A., B.S., B.I., N.C.S. și B.S.

prin contestația care face obiectul prezentului litigiu.

În dosarul nr.

2923.3/63/2006 a fost pronunțată sentința civilă nr. 18 din 22 ianuarie 2009 a

Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 148 din 22 aprilie

2009 a Curții de Apel Craiova și irevocabilă prin decizia nr. 151 din 15

ianuarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin aceste hotărâri

judecătorești s-a stabilit în mod irevocabil, anulându-se dispoziția nr. 8425

din 26 aprilie 2006 emisă de Primarul Municipiului Craiova, dreptul

reclamantului B.A. la despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale

privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate abuziv, în cuantum de 122315,62 lei, aferente celor 58 de acțiuni deținute,

pentru imobilul i situat în Craiova.

În considerentele hotărârilor

judecătorești menționate s-a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 31

din Legea 10/2001 referitor la modul de calcul al despăgubirilor solicitate de

contestatorul B.A., instanțele având în vedere un raport de expertiză efectuat de

expert S.C.B.

În prezentul litigiu

– având ca obiect contestația formulată de ceilalți notificatori împotriva

aceleiași dispoziții nr. 8425 din 26 aprilie 2006 emisă de Primarul

Municipiului Craiova cu privire la imobilul situat în Craiova, – s-a efectuat

un raport de expertiză contabilă și un supliment la acest raport, prin care

expertul A.C.M. a concluzionat că un procent de 68,93% din capitalul social al B.C.

S.A. din Craiova reprezintă 89.119 acțiuni, iar valoarea unei acțiuni calculată

în același mod prin care a fost stabilită valoarea unei acțiuni în litigiul

anterior, este de 2.333, 91 lei.

Având în vedere

prevederile art. 316 C. proc. civ. raportat la art. 295 C. proc. civ., în

stabilirea despăgubirilor ce se cuvin reclamanților în prezentul litigiu,

instanța de recurs urmează a avea în vedere procentul de 68,93% din capitalul

social al B.C. S.A. din Craiova, reprezentând 89.119 acțiuni.

Cât timp recurenții

au renunțat la judecarea motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 31 din Legea 10/2001 în privința

procentului din acțiuni la care urmează a se calcula despăgubirile ce li se

cuvin, dezlegarea dată sub acest aspect prin decizia instanței de apel a

dobândit putere de lucru judecat, nemaiputând fi reanalizată în prezenta fază

procesuală.

Prin urmare, instanța

de recurs va avea în vedere procentul de

68,93% din capitalul social - care potrivit

suplimentului la raportul de expertiză contabilă efectuat reprezintă 89.119 acțiuni

- și o valoare de 2.333,91 lei per acțiune, stabilită prin raportul de

expertiză efectuat în faza de judecată a apelului de expert A.C.M. în raport de

valoarea stabilită în dosarul nr. 2923.3/63/2006 prin care a fost soluționată

în mod irevocabil contestația formulată de B.A. împotriva aceleiași dispoziții

emisă de Primarului Municipiului Craiova, cu privire la același imobil, ca și

cea care face obiectul prezentului litigiu, rezultând astfel o valoare de

207.995.725,29 lei.

O valoare astfel

stabilită respectă prevederile art. 31 din Legea 10/2001 precum și puterea de

lucru judecat de care se bucură decizia nr. 151 din 15 ianuarie 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție în privința stabilirii valorii acțiunilor cuvenite

pentru imobilul situat în Craiova.

A considera, în

prezentul litigiu, că pentru același imobil se impune un alt mod de

interpretare a dispozițiilor art. 31 din Legea 10/2001 sub aspectul noțiunii de

„valoare a acțiunilor” reglementată prin aceste prevederi legale, înseamnă a da

o rezolvare juridică diferită aceleiași probleme litigioase și a nesocoti

concluziile unei hotărâri judecătorești definitive ce cuprinde o dezlegare sub

acest aspect.

În consecință, pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursul declarat și va modifica în parte decizia recurată în

sensul că va stabili dreptul reclamanților la despăgubiri în valoare totală de

207.995.725,29 lei pentru imobilul situat în Craiova, menținând restul

dispozițiilor deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții M.A., I.C.B., S.D.B. și S.C.N. împotriva deciziei nr. 486

A din 20 decembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Modifică în parte

decizia recurată în sensul că stabilește dreptul reclamanților la despăgubiri

în valoare totală de 207.995.725,29 lei pentru imobilul situat în Craiova.

Menține restul

dispozițiilor deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 05 aprilie 2012.